11,660 matches
-
conțin multe semne "rōmaji" sunt de obicei scrise orizontal, de la stânga la dreapta. Acest lucru contează și pentru semnele de indicație orizontale. înseamnă semne "han", aici "han" fiind sinonim cu „China” sau cu „chinezii”. Aici trebuie menționat faptul că limba chineză clasică și limba japoneză clasică erau două limbi total diferite. Nu semănau nici din punct de vedere gramatical, nici din punct de vedere al vocabularului, nici din punct de vedere al sunetelor. Scrierea, sub formă de semne chinezești, a fost
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
epoci și din diferite regiuni al Chinei, unde pronunțiile sunt/erau diferite. Pronunția semnului depinde de celălalt semn kanji cu care intră în combinație. Conform legendelor japoneze, un învâțat chinez, pe nume Wani (王仁, în limba coreeană "Wang-In", în limba chineză "Wang-Ren") care locuia în provincia coreeană Paekche, a introdus semnele chinezești în secolul al IV-lea, când a fost invitat în Japonia la curtea regală Yamato ca să predea confucianismul, ducând cu el „Învățăturile lui Confucius” și „Clasicul de o mie
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
cât și în Nihonshoki. Nu este clar dacă acest Wani a existat cu adevărat sau este doar un personaj fictiv, pentru că versiunea cunoscută astăzi a „Clasicului de o mie de semne” a fost compusă doar mai târziu pe vremea împăratului chinez Liang Wu Di (502-549). După al Doilea Război Mondial, Ministerul Învățământului a decis ca numărul semnelor kanji pentru uz zilnic să fie 1.850 (numite "tōyōkanji"), acest număr fiind schimbat în 1981 la 1.945 (numite "jōyōkanji"). Aceste semne se
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
pentru nume proprii. În general, semnele kanji corespund semnelor chinezești tradiționale. Unele semne kanji au fost însă simplificate după al Doilea Război Mondial, dar simplificările făcute au fost mai puțin radical decât cele care au avut loc în Republica Populară Chineză în 1955. În japoneză există ca. 50.000 de kanji, dar chiar și o persoană foarte cultă nu știe de obicei (sau mai bine zis, știe să citească dar nu neapărat să scrie) mai mult de ca. 5.000. În
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
geminat reprezentat prin っ sau ッ (sunete care dublează consonanta anterioară). "Kana" se împart în hiragana și katakana. au fost inventate în secolul al IX-lea, fiind folosite la început mai ales de către femeile nobile, deoarece pentru femei, studiul limbii chineze și a semneleor kanji era considerat nepotrivit. Hiragana sunt forme cursive, simplificate ale semnelor "man’yōgana", descrise mai sus, ele părând simple și rotunjite. Acest proces a evoluat de-a lungul a mulți ani, rezultatul fiind un semn aparte pentru
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
mai mulți dintre studenții care aleg Universitatea "Andrei Șaguna" să poată beneficia de stipendii europene. Programele de cercetare se desfasoara prin: Universitatea "Andrei Șaguna" este inițiatorul și principalul fondator al filialelor Constantă ale: Asociației Române de Prietenie cu Republică Populară Chineză, Asociației Române de Stiinte Penale și ale Asociației pentru Literatură și Cultură Poporului Român (ASTRA), cărora le asigura gratuit sediul în localul propriu și logistică necesară, le acoperă chltuielile de funcționare și își asumă responsabilitatea managerială prin intermediul unor personalități care
Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța () [Corola-website/Science/317322_a_318651]
-
dr. Teodor Dima, prof. univ. dr. Elenă Zamfir, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, și prof. univ. dr. Vergil Voineagu), Membru de Onoare (MS Regele Mihai, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Teodor Meleșcanu, Chen Delai și Xu Jian - ambasadori ai Republicii Populare Chineze, Philippe Etienne - ambasadorul Republicii Franceze, Armin Hiller - ambasadorul Germaniei, Blagoj Zasov - ambasadorul Macedoniei), Diplomă de Excelență, Medalia Omagiala "Andrei Baron de Șaguna", "Spiritul Șagunist". Universitatea "Andrei Șaguna" are fructuoase colaborări cu instituții guvernamentale și neguvernamentale precum: Ministerul Culturii și Cultelor
Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța () [Corola-website/Science/317322_a_318651]
-
grupuri principale: "huii" și popoarele din Asia Interioară, care includ uigurii, cazacii, kârgâzii și alte grupuri etnice care vorbesc limbi turcice. Populația "hui" sunt musulmanii răspândiți printre populația majoritară "han", ei fiind ca fizionomie și din punct de vedere lingvistic chinezi, dar se consideră diferiți pentru că nu mănâncă carne de porc, nu își idolatrizează strămoșii, nu joacă jocuri de noroc, nu beau alcool etc. Numele "hui" vine de la cuvântul chinezesc "huihui" (chineză: 回回), folosit de dinastia Yuan pentru a descrie rezidenții
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
fiind ca fizionomie și din punct de vedere lingvistic chinezi, dar se consideră diferiți pentru că nu mănâncă carne de porc, nu își idolatrizează strămoșii, nu joacă jocuri de noroc, nu beau alcool etc. Numele "hui" vine de la cuvântul chinezesc "huihui" (chineză: 回回), folosit de dinastia Yuan pentru a descrie rezidenții originari din Asia Centrală, Persia și califatele arabe, care locuiau în China. În timpul dinastiei Song, negustorii musulmani dominau comerțul de import-export din China. În anul 1070, Împăratul Shenzong a invitat 5.300
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
zonă tampon între imperiul său și Imperiul Liao din nord-est. Ulterior acești imigranți s-au stabilit în zona dintre capitala Kaifeng (din provincia actuală Henan) și Yenching (actualmente, Beijing). Liderul lor a fost Prințul Amir Sayyid alias "So-fei-er" (numele său chinez), care se pare că a fost numit tatăl comunității musulmane din China. Înainte de venirea lui, islamul era numit în China "dashi fa" („legea arabilor”) ("tashi" sau "dashi" fiind transliterarea chineză a cuvântului „tazi”-numele folosit de persani pentru arabi). El
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
lor a fost Prințul Amir Sayyid alias "So-fei-er" (numele său chinez), care se pare că a fost numit tatăl comunității musulmane din China. Înainte de venirea lui, islamul era numit în China "dashi fa" („legea arabilor”) ("tashi" sau "dashi" fiind transliterarea chineză a cuvântului „tazi”-numele folosit de persani pentru arabi). El i-a dat numele de "huihui jiao" („religia poporului huihui”). În timpul dinastiei Yuan (1271-1368), fondată de mongoli, un mare număr de musulmani s-au stabilit în China. Mongolii, o minoritate
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
să conducă șapte expediții spre Oceanul Indian între 1405-1433. Dar în timpul dinastiei Ming, imigrația musulmană în China a fost îngrădită în cadrul tendinței izolaționiste tot mai pronunțate a perioadei respective. Musulmanii care deja se aflau în China au început să folosească limba chineză, să-și ia nume chinezești și să se integreze tot mai mult în cultura chineză. Arhitectura moscheilor a fost tot mai tare influențată de arhitectura chineză. Această eră, uneori considerată „epoca de aur” a islamului în China, a văzut orașul
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
China a fost îngrădită în cadrul tendinței izolaționiste tot mai pronunțate a perioadei respective. Musulmanii care deja se aflau în China au început să folosească limba chineză, să-și ia nume chinezești și să se integreze tot mai mult în cultura chineză. Arhitectura moscheilor a fost tot mai tare influențată de arhitectura chineză. Această eră, uneori considerată „epoca de aur” a islamului în China, a văzut orașul Nanjin devenind un important centru de studii islamice. În timpul dinastiei Quing (1644-1911), relațiile între musulmani
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
perioadei respective. Musulmanii care deja se aflau în China au început să folosească limba chineză, să-și ia nume chinezești și să se integreze tot mai mult în cultura chineză. Arhitectura moscheilor a fost tot mai tare influențată de arhitectura chineză. Această eră, uneori considerată „epoca de aur” a islamului în China, a văzut orașul Nanjin devenind un important centru de studii islamice. În timpul dinastiei Quing (1644-1911), relațiile între musulmani și chinezi au fost mai dificile. A fost interzis de exemplu
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
Reacția gevernului "manchu" a fost una extrem de violentă, similară unui genocid, omorând un milion de oameni în Rebeliunea Panthay, mai multe milioane în Revolta Dungan, și cinci milioane în suprimarea poporului "miao" din Guizhou. O politică de „curățare a musulmanilor” (chineză: 洗回; pinyin: Xǐ Huí) fusese de mult recomandată de guvernul manchu. În perioada republicană (1911-1949), relația guvernului chinez cu minoritățile musulmane era bazată pe idea că vor fi total asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
Panthay, mai multe milioane în Revolta Dungan, și cinci milioane în suprimarea poporului "miao" din Guizhou. O politică de „curățare a musulmanilor” (chineză: 洗回; pinyin: Xǐ Huí) fusese de mult recomandată de guvernul manchu. În perioada republicană (1911-1949), relația guvernului chinez cu minoritățile musulmane era bazată pe idea că vor fi total asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie considerabilă, fiind condusă de o serie de domnitori independenți. Yang Tsen-hsin a fost primul guvernor din această perioadă
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
Guizhou. O politică de „curățare a musulmanilor” (chineză: 洗回; pinyin: Xǐ Huí) fusese de mult recomandată de guvernul manchu. În perioada republicană (1911-1949), relația guvernului chinez cu minoritățile musulmane era bazată pe idea că vor fi total asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie considerabilă, fiind condusă de o serie de domnitori independenți. Yang Tsen-hsin a fost primul guvernor din această perioadă, guvernând între 1911-1928. Ca să-și consolideze administrația, a mobilizat atât soldați chinezi cât și musulmani
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie considerabilă, fiind condusă de o serie de domnitori independenți. Yang Tsen-hsin a fost primul guvernor din această perioadă, guvernând între 1911-1928. Ca să-și consolideze administrația, a mobilizat atât soldați chinezi cât și musulmani ca să mențină o balanță a puterii, să contracareze societățile secrete chinezești și să prevină posibilitatea ca forțe musulmane să fie folosite în crearea unui stat independent. Yang le-a dat conducătorilor locali autonomie largă, nu i-a
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
societățile secrete chinezești și să prevină posibilitatea ca forțe musulmane să fie folosite în crearea unui stat independent. Yang le-a dat conducătorilor locali autonomie largă, nu i-a dat provinciei de sarcini economice grele, astfel reușind să mențină suzeranitatea chineză și controlul personal. Yang a fost asasinat în 1928, iar după câțiva ani de vid politic a fost instalat Sheng Shih-ts'ai în 1933, și el menținând o politică de relații strânse cu Uniunea Sovietică, relații prietenești începute de Yang
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
valuta, și cu investiții sovietice, a îmbunătățit comunicațiile, a construit fabrici și o rafinărie de petrol. Invazia nazistă a Uniunii Sovietice l-a obligat pe Shang să renunțe la ajutorul sovietic, intrând din nou sub controlul mai direct al guvernului chinez. Haosul creat de-al Doilea Război Mondial a dat naștere la revolte uigure și cazahe în 1944. Guvernul sovietic a ajutat la negocierea întoarcerii provinciei sub control chinez în 1946, grupurile de rebeli acceptând o reîntoarcere sub umbrela chineză în schimbul
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
la ajutorul sovietic, intrând din nou sub controlul mai direct al guvernului chinez. Haosul creat de-al Doilea Război Mondial a dat naștere la revolte uigure și cazahe în 1944. Guvernul sovietic a ajutat la negocierea întoarcerii provinciei sub control chinez în 1946, grupurile de rebeli acceptând o reîntoarcere sub umbrela chineză în schimbul autonomiei locale și a reformării administrației. Guvernul naționalist a pierdut șansa de a câștiga simpatia populației locale, musulmanii n-au reușit să se unească și să-și mențină
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
guvernului chinez. Haosul creat de-al Doilea Război Mondial a dat naștere la revolte uigure și cazahe în 1944. Guvernul sovietic a ajutat la negocierea întoarcerii provinciei sub control chinez în 1946, grupurile de rebeli acceptând o reîntoarcere sub umbrela chineză în schimbul autonomiei locale și a reformării administrației. Guvernul naționalist a pierdut șansa de a câștiga simpatia populației locale, musulmanii n-au reușit să se unească și să-și mențină independența, așa că în 1949 când comuniștii au preluat puterea în China
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
independența, așa că în 1949 când comuniștii au preluat puterea în China, au absorbit provincia prin cooperarea cu elita locală. În timpul Revoluției culturale, multe moschei au fost distruse sau închise, iar exemplare ale Coranului distruse de către Gărzile Roșii. În 1978 guvernul chinez a început să relaxeze oarecum politica față de musulmani, astăzi existând din nou multe moschei în China. Există musulmani în toate regiunile din China. Majoritatea sunt însă în provinciile Xinjiang, Gansu, Ningxia și Quinghai. Din cele 55 de minorități recunoscute oficial
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
din 2000, sau 48% din numărul oficial de musulmani), uiguri (8,4 milioane, 41%), cazaci (1.,25 milioane, 6.1%), dongxiang (514.000, 2.5%), kârgâzi (161.000), salar (105.000), tajici (41.000), uzbeci, bonan (17.000) și tătari chinezi (5.000). Majoritatea musulmanilor din China sunt sunniți. O caracteristică definitorie este prezența imamilor feminini. Primele menționări scrise ale pelerinajului haji la Mecca de către musulmani chinezi sunt din 1861, dar probabil că au avut loc și înainte de această dată. Temporar
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
161.000), salar (105.000), tajici (41.000), uzbeci, bonan (17.000) și tătari chinezi (5.000). Majoritatea musulmanilor din China sunt sunniți. O caracteristică definitorie este prezența imamilor feminini. Primele menționări scrise ale pelerinajului haji la Mecca de către musulmani chinezi sunt din 1861, dar probabil că au avut loc și înainte de această dată. Temporar, în timpul Revoluției Culturale nu le-a fost permis să meargă în pelerinaj, dar după 1979 această restricție a fost abolită. În 2007, 10.700 de chinezi
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]