13,496 matches
-
minți. Ochii senatorului străluciră ciudat... murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă, prin cântare de biruință, „marei reforme”... a izgonirii noastre.. Elevii seminariști au privit în față realitatea brutală, rea și dușmănoasă. Reforma învățământului nu se limita, doar, la desființarea unei școli de prestigiu.. ea însemna distrugerea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trezit devreme și, mai intâi, m-am uitat afară să aflu cum e vremea... Cerul era limpede, se prevestea o zi de toamnă frumoasă. Am avut o noapte zbuciumată, într-o toropeală lungă și obositoare, năpădit de vise.. niște vise ciudate... Gândul, că după șaizeci de ani mă voi revedea în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia pentru câteva clipe memoria .. îmi dădea fiori... o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul, până în Piața Unirii , doar la câțiva pași intri în Lozonschi.. ! apoi, la câteva case pe partea stângă..!”, îmi șopti rar un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lucru cu mine, toate obiectele acelea neînsemnate ce se lăsaseră atinse de mâna mea, care mă cuceriseră prin prezența lor în intimitatea mea și de care mă simțeam iubit. Voiam să plec pentru că doream să fiu singur, dar, în chip ciudat, aș fi luat cu mine fleacurile acelea intime ca să-mi țină tovărășie; și totuși, fără să fiu conștient de asta, chiar și cu ele, purtam înlăuntrul meu ceva care mă făcea să fiu inexorabil de singur. Lăzile mele de călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
frica m-a deșteptat brusc. Gândul, conștiința că trăisem un vis, m-au întărit mult; de aceea, am închis din nou ochii, căutând în somn același vis, ca să-i aflu deznodământul. Nu s-a reîntors. Slab Cu siguranță că o ciudată telepatie m-a adus în locul acesta. Aia, prin prezența ei, cu sfaturile ei, mi-a fost de mare ajutor; fără ea n-aș fi suferit nici o transformare interioară. Acum ucenicia mea a atins culmea: a sosit momentul să continui singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de metamorfoză, numai să poată să se bucure de trupul muritoarelor ce întruchipează obiectul poftelor lor. Oamenii, în schimb, trebuie să îndure metamorfozări dintre cele mai degradante atunci când îndrăznesc să aspire la vreo zeiță. Nu mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îl fac să penduleze înainte și înapoi, îl aruncă în sus. Cât ține traiectoria corpului, întreaga suflare amuțește. Clipa încremenește. În sfârșit, cade în suliți. Nu se zbate. Expiră instantaneu. Zvâcnet De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri care nu mă privesc direct. Acest ceva străin din mine mă somează că se revoltă împotriva sacrificiului uman. Sunt de partea lui. Semnale De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se revoltă împotriva sacrificiului uman. Sunt de partea lui. Semnale De la fereastra mea observ întotdeauna coroana împărătească a unui arbore maiestuos; de câteva zile, în crengile lui găzduiește o păsăruică cu penele colorate. E o pasăre tristă: scoate niște sunete ciudate care parcă vin din altă lume. Mie mi se par asemănătoare unui bocet. Le ascult și mă simt atras de ele. Poate că e acesta un semnal că mi-a sosit timpul; poate mă găsesc chiar pe margine. Chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pădure. Cred că scopul ei principal era acela de a mă face să particip la misterele sacre ale acelui spațiu labirintic. Am umblat ore întregi, pătrunzând în sihla întunecoasă; dincolo de stejari erau brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele cu noi. Imperator alerga înainte și, la cea mai mică alarmă, lătra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unor pumnale. O durere atroce mă obligă să mă-ntorc mai devreme acasă și să nu asist la acest masacru. Când lucrul nu se-ntâmplă, iar amurgul coboară cât încă mai sunt întins pe nisip, trupul meu suferă niște contracții ciudate. Rămân ca paralizat și nu pot să mă mai mișc. Dacă nu mă vede întorcându-mă la o anumită oră, Aia știe unde să mă caute. Ia o pătură și vine pe plajă. Ea e cea care mă va duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără bătrânețe și viața fără de moarte. Locurile în care e posibil să savurezi direct limfa vieții sunt rarisime. Senzația pe care am încercat-o - de pierdere, mai întâi, și apoi de dulce regăsire - mi s-a părut din cale-afară de ciudată. Poate că în locul acela, tocmai acolo unde mă găseam, lângă malul lacului, în preajma fostului altar de sacrificii, exista o trapă metafizică în stare să absoarbă degradarea noastră și să ne purifice, prin efectul unei energii latente. Pieptul și plămânii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fulgerările-i orbitoare, lumina ne inundă trupurile când suntem împreună și de fiecare dată, când ne privim, fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată suflare de aer, care pare venită dintr-o gură de zeu ascunsă. Poate că-i o adiere din lumea de dincolo, ca o ademenire thanatică perversă. E vorba de acea supapă metafizică pe care-am mai întâlnit-o la Sulmona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
deveni rău dacă nu e tratat cum trebuie. Există niște practici ritualice prin care individul se poate transforma în lup și trebuie să treacă prin probe obligatorii ce fac din licantropie substanța inițiatică originară. Metamorfoză Am gustat din niște fructe ciudate; sunt mari cât niște capete de copii. Au carnea roșie, zemoasă și semințe negre. După ce le-am mâncat cu lăcomie, burta mi s-a umflat și-am fost furat de un somn treaz. Visam că mă transform într-un fruct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
populează pădurea - sau codrul, cum îi spun geții în limba lor zgrunțuroasă. Pe aici există un curios atașament între desișul plin de fiare și de păsări exotice și omul nesofisticat ce locuiește prin părțile astea. Înregistrez uimit gesturi și răspunsuri ciudate. Le trăiesc aproape în transă. Am observat cum uneori Cotys reușea să stabilească o comunicare suprareală cu lumea din jur. Această lume îl accepta și-l proteja, fiindcă se aflau în relații de reciprocă ajutorare. De exemplu, numai când aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care apărau teritoriul sacru din jurul fluviului Istros încă din cele mai vechi timpuri. Ceea ce am văzut în noaptea aceea m-a impresionat mai ales prin somptuozitatea ceremonialului: cavalerii aceștia proveneau din locuri diferite și respectau legile nescrise ale unui pact ciudat. Îmbrăcau armuri de argint, iar unele erau chiar aurite. Pe acestea se puteau vedea niște însemne înscrise în pătrate sau cercuri și niște desene: însemne care întruchipau știința ocultă a tuturor timpurilor. În afară de spadă, legată de centură cu un lanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chilia aceea săracă mi-au vorbit numai prin gesturi și cu degetul pe buze. Îmi dădeau de mâncare o supă de cereale cu miere care mă sătura, chiar dacă luam foarte puțină. Totul era absorbit de trupul meu și, în mod ciudat, nu aveam nevoie de nimic altceva. Poate că eram sugestionat, însă mi se părea că, treptat, creieru-mi devenea tot mai limpede și gândul mi se desprindea de toate neajunsurile bătrâneții și ale singurătății. Mă regăseam pe mine însumi într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca răspuns defensiv la acel „ultraj amoros”. Călătorie în Geția (7) N-am insistat destul asupra frumuseții peisajului din timpul călătoriei mele către sanctuarul de pe muntele Kogaionon. Nu era vorba numai de frumusețe; aș vrea să amintesc și de impresia ciudată pe care o simțeam, de acel impuls îmbucurător ce mă umplea de surpriză și mă aviza că mă aflu într-o lume ireală. Tot ce vedeam sau atingeam cu privirea semăna cu formele arhetipale care nu existau în realitate: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tem că puterile mă vor părăsi. Acum, dimpotrivă, pot să spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu aveam nici o problemă, lăsam munca deoparte când ne întâlneam, nu discutam chestiunile în care celălalt nu avea voie să se implice, dar ceilalți din cercul academic erau suspicioși. Odată au încercat să se descotorosească de mine prin metode foarte ciudate. Deoarece partenerul meu era activ din punct de vedere politic, având mereu idei despre cum să procedeze mai departe, nu era nici el plăcut de toți. În domeniul ce ținea de administrarea universității nu mai aveam cum avansa. M-am
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ne distram de minune, atât de bine că n-am prins de veste când s-a întunecat afară. Deodată ne-am trezit singuri, doar eu și fratele meu, într-o poiană și am observat că suntem înconjurați de niște luminițe ciudate. Ne-am dat seama că sunt lupi. În vis, devenea clar că doar unul din noi avea șanse să scape, cu condiția ca celălalt să se sacrifice; m-am oferit eu la sacrificiu pentru că am raționat că durerea mamei ar
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și cea matern-protectoare, la care se adaugă iubirea imposibilă dintre doi creatori ale căror destine s-au întâlnit casnic, dar fatal pentru ea, pentru Sylvia. Mă mai gândesc la poeta americană Anne Sexton, la poezia "Her Kind", cu imaginea feminității ciudate, de "vrăjitoare", la confesionalismul poeziei ei, de aceeași natură cu al Sylviei Plath, la tulburările și la sinuciderea ei. M-aș mai putea gândi, în același spațiu dintre mine și oglindă și atunci îmi răsună în minte ecourile ideilor Virginiei
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a câștigat prin insistență. Am intrat în Partidul Comunist, care s-a dizolvat după câteva luni. Nu pot să cred că partidul a sucombat din cauza mea, însă carnetul l-am ținut multă vreme ca pe o amintire a unei chestii ciudate, care parcă nu făcea parte din viața mea. Să fie oare protecționismul mamei, pe care și acum îl consider exagerat, o chestiune de atitudine maternă, care ar putea fi genizată? Poate că da, deși mă pot gândi la exemple de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
despre mine colegilor am întrebat-o dacă crede toate lucrurile spuse și mi-a spus că da, oricum am fi noi, noi ne avem în primul rând una pe cealalta și merităm să ne promovăm în consecință. În cel mai ciudat mod, dincolo de iubirea mare pe care ne-o purtam de când eram copile, acum relația noastră este foarte unită, recirpocă și complementară în trăiri ale sufletului și în acțiuni concrete, facem cu rândul în responsabiltățile care apar vizavi de părinții noștri
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fapt mi-ar fi plăcut să fac Științe Politice, dar mi-a fost frică să încerc, că eu întotdeauna am avut o pasiune pentru facultatea asta și mi-ar plăcea să văd dacă mi se potrivește cu adevărat. Cu totul ciudat și excepțional, mi-a semnat transferul, prodecanul mi-a spus că sunt o norocoasă pentru că un astfel de transfer se face odată la zece ani și eu am reușit. Decanul, care mi-a semnat transferul avea să mai semneze încă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
într-un bloc de militari, iar părinții prietenelor mele lucrau în acest sistem. Mai mult de atât, în perioada adolescenței mele grupul meu de amici era compus din fete din liceul meu și băieți din cadrul liceului militar. Mă simțeam o ciudată tocilară plină de viață în preajma băieților din liceul meu, așa că atunci când am ajuns să îi cunosc mai bine pe cei din liceul militar mi-am dat seama că pot fi parteneri de discuții intelectuale, dar și de distracții adolescentine frumoase
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]