11,010 matches
-
fi confundată cu specii asemănătoare, ca de exemplu: "Gyromitra fastigiata" (comestibilitate restrânsă), "Gyromitra infula" (comestibilitate restrânsă, foarte rară), "Helvella acetabulum" (comestibilă), "Helvella elastica" (comestibilă), "Helvella ephippium" (necomestibilă), "Helvella lacunosa" (comestibilă), "Helvella pityophila" (comestibilitate restrânsă) sau "Helvella spadicea" (necomestibilă). Vorbind despre ciuperci, trebuie menționat caracterul duplicitar al tot mai multor bureți din zilele noastre, printre care se enumeră și această specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
lacunosa" (comestibilă), "Helvella pityophila" (comestibilitate restrânsă) sau "Helvella spadicea" (necomestibilă). Vorbind despre ciuperci, trebuie menționat caracterul duplicitar al tot mai multor bureți din zilele noastre, printre care se enumeră și această specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ar conține toxica giromitrină (ca și diverse soiuri de zbârciogi), ce este fapt. Un răspuns adecvat a venit de la
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
MMH), ... în Helvella crispa s-au găsit doar urme de Giromitrină sau MMH, astfel pot fi consumate în cantități obișnuite fără îndoială.” Mai departe merge farmacologa, toxicologa, micologa germana Ruth Seeger, fostă profesoară la Universitatea din Würzburg, care declară această ciupercă ca "absolut ungiftig" (absolut neotrăvitoare). Trebuie menționat, că mitra tomnatică nu poate fi mâncată crud, pentru că conține toxina sus numită care însă se dizolvă în timpul tratamentului termic sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile sau copii, pentru că buretele este cam greu de digerat și în cazul unei fierberi prea scurte ar putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare. Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-ar putea să se ascundă insecte în cavitățile piciorului), opărită și bine fiartă. Potrivit pentru consum sunt numai exemplare tinere. Ea poate fi preparată ca Zbârciogul galben, dar de asemenea murată. În consecință, se
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
în 1788), fiind un adversar rezolut lui Franz Anton Mesmer și un suporter înfocat al inoculației Mai departe, Paulet s-a interesat pentru botanica precum micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
pentru botanica precum micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
Pleurotus cornucopiae (Jean-Jacques Paulet, 1793 ex Léon Louis Rolland, 1910), din încrengătura Basidiomycota în familia "Pleurotaceae" și de genul "Pleurotus" este o ciupercă comestibilă, denumită în popor burete cornet. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
în buchete cu punct de inserție comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu: "Pleurotus cornucopiae var. citrinopileatus" (comestibil), "Pleurotus dryinus" (necomestibil, gust neplăcut), "Pleurotus eryngii" (comestibil), "Pleurotus ostreatus" cu variațiile lui, (cu toate comestibile) "Pleurotus ostreatus f. florida
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
aminoacizi esențiali organismelor vii și este recomandat în alimentația diabeticilor, pentru combaterea anemiilor, dar și pentru mineralizarea organismului (conține vitamina K, vitamina P, vitamina B12 precum minerale ca siliciu, seleniu etc.). Buretele cornet este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată. Buretele se poate prepara ca păstrăvul de fag prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
periodic. Capacitatea de creștere a miceliului secundar din cultura pură pe mediul malt-agar este inferioară celei de "Pleurotus ostreatus", și asemănătoare cu "Pleurotus florida". Acest miceliu se cultivă ușor pe medii granulate formate din boabe de cereale. În primul rând, ciuperca se crește pe substrat celulozic format din ciocălăi de porumb zdrobiți 50-70%, paie tocate 10-15%, rumeguș de foioase 10-30% in amestec cu deșeuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%. Spre deosebire de celelalte specii cultivate de "Pleurotus", buretele cornet nu este
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
cultură de "Pleurotus cornucopiae" în România a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983. [[Categorie:Pleurotus]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci parazite]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1793 în știință]]
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
cornucopiae" în România a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983. [[Categorie:Pleurotus]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci parazite]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1793 în știință]]
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983. [[Categorie:Pleurotus]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci parazite]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1793 în știință]]
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
von Jacquin, 1774 ex Paul Kummer (1871), din încrengătura Basidiomycota în familia "Pleurotaceae" și de genul "Pleurotus", al cărui nume generic este derivat din cuvintele grecești ("= laterală, flancă, coastă" și ("=ureche"), iar epitetul din cuvântul latin ("=scoică, stridie"), este o ciupercă comestibilă, care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum" (1898). Denumirile sunt valide însă nefolosite și astfel pot fi neglijate. În anul 1881, micologul italian Giacomo Bresadola a descris ciuperca (după Lucien Quélet) în volumul 1 al cărții lui "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" sub numele "Pleurotus columbinus". Acest soi însă reprezintă actual o specie proprie. Păstrăvul de fag este nematofag. El este capabil să otrăvească
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
stimul de declanșare al dezvoltării, temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca "Pleurotus ostreatus forma florida", respectiv "Pleurotus cornucopiae" (comestibil), "Pleurotus dryinus" (necomestibil, gust și miros de ciuperci, dar prea vâscos
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca "Pleurotus ostreatus forma florida", respectiv "Pleurotus cornucopiae" (comestibil), "Pleurotus dryinus" (necomestibil, gust și miros de ciuperci, dar prea vâscos), "Pleurotus eryngii" (comestibil), "Pleurotus pulmonarius" (comestibil), "Lentinellus cochleatus" (de calitate inferioară), "Panellus serotinus" (comestibil, dar ceva amar), "Panellus stipticus" (necomestibil), sau chiar cu letal otrăvitoarea "Pleurocybella porrigens" de culoare mai închisă. Legendă: fără semn=comestibil; !=necomestibil; !!=otrăvitor
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
un efect pozitiv al buretelui asupra modificărilor patologice privind cancerul de colon provocat de dimetil-hidrazină la șobolani. Deja o doză de numai 5% de "Pleurotus ostreatus" uscat dat cu hrana a arătat rezultate pozitive cu efect preventiv. În ultima perioadă ciupercile au început sa capete o altă întrebuințare, anume cea de medicament. Au fost produse astfel medicamente sub forma de comprimate, injecții, siropuri, tincturi și ceaiuri utile în diferite afecțiuni, fiind mai departe antivirale și antibacteriene, antioxidante, antitumorale, antialergice, antiinflamatorii, analgezice
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
sa capete o altă întrebuințare, anume cea de medicament. Au fost produse astfel medicamente sub forma de comprimate, injecții, siropuri, tincturi și ceaiuri utile în diferite afecțiuni, fiind mai departe antivirale și antibacteriene, antioxidante, antitumorale, antialergice, antiinflamatorii, analgezice și imunostimulatoare. Ciuperca este denumită și „carne vegetală”, prin conținutul ei ridicat în proteine (7,0 - 41,5 % s.u.), de hidrați de carbon (16,7- 81,8 % s.u.) de săruri minerale (0,1-1,0 % s.u.), în aminoacizi, în diferite minerale
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag este o specie de ciuperci ce se pot cultiva mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe butuci de lemn
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
liber, fiind astfel influențată de capriciile climei. Totuși, există amatori ai acestui tip, fie că sunt constrânși de zona geografică unde locuiesc (în zonele montane), fie din dorința de a obține un produs 100% ecologic, cu calități gastronomice mai ridicate, ciupercile fiind considerate mai savuroase decât cele cultivate pe substrat. Păstrăvul de fag este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată (nu la
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
unde locuiesc (în zonele montane), fie din dorința de a obține un produs 100% ecologic, cu calități gastronomice mai ridicate, ciupercile fiind considerate mai savuroase decât cele cultivate pe substrat. Păstrăvul de fag este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată (nu la acele cultivate). Buretele se poate prepara ca buretele cornet prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Baronul (n. 16 februarie 1727, Leiden - d. 26 octombrie 1817, Viena) a fost un renumit botanist, chimist și medic austriac de origine franceză, fiind prim-autor în descrierea multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]