11,231 matches
-
și era adusă din zone mai îndepărtate. Figurile umane aveau ochii mari, privirea fixă și bărbile lungi. Printre lucrările rămase de la sumerieni se remarcă reprezentările lui Gudea, conducătorul regiunii Lagash. O sumedenie de astfel de reprezentări sculptate cu caracter votiv, confecționate cu aproape cinci milenii în urmă, au fost descoperite la Tell Asmar. Tot cam în aceeași perioadă (mai precis 2650 î.Hr.) sunt datate capodoperele de la cimitirul regal de la Ur. Printre acestea se remarcă o harpă de lemn cu inserții de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
cam în aceeași perioadă (mai precis 2650 î.Hr.) sunt datate capodoperele de la cimitirul regal de la Ur. Printre acestea se remarcă o harpă de lemn cu inserții de aur și mozaic, care se încheie cu un cap de taur cu barbă, confecționat din aur. Sculptura babiloniană se remarcă prin vitalitate, masivitate și imaginație bogată. Lei uriași, tauri înaripați cu cap de om stau ca străjeri la porțile palatelor. În interior, zidurile erau ornate cu basoreliefuri reprezentând scene de vânătoare, bătălii, festivități. În timpul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
și de biserica anglo-saxonă, unde întâlnim lucrări din metal prețios pe schelet de lemn, cum ar fi "Madonna din aur" de la Essen. Un alt exemplar valoros este "Crucea lui Gero" (din perioada 965 - 970). Un astfel de crucifix s-a confecționat și în epoca lui Charlemagne pentru decorarea capelei palatine (în jurul anului 800). Ornamentele sculturale de pe crucifixurile din Marea Britanie se armonizau cu tradiția runelor cioplite în piatră din zona nordică și cu pietrele picților din Scoția. Din păcate, multe asemenea lucrări
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
În America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni, sculptura se realiza la început din piatră, ca apoi să se utilizeze pământ ars și metal (odată cu evoluția tehnologiei). În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni de către preotul Petru Irimescu. Paraclisul are un cerdac din lemn și un turn, având o lungime de 51 de metri. El este compartimentat în pronaos, naos și altar. Catapeteasma paraclisului a fost confecționată din lemn de stejar de meșteri din părțile Neamțului și pictată de frații preoți Daniel și Gabriel Ciofu, care au zugrăvit și pereții paraclisului. Printre picturile de pe pereții naosului sunt de menționat două scene: Cavalcada apărătorilor Ortodoxiei și Adormirea Sfântului
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
cele trei ferestre pătrate, rămase la dimensiunile inițiale (0.30x0.30 metri). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul construit în 1933 are formă pătrată. La intrarea în pronaos se află o ușă confecționată din trei scânduri masive de stejar, având elemente de feronerie decorate geometric. Deasupra ușii de la intrarea în pronaos se află pisania. Pronaosul are formă dreptunghiulară (3.65x8.10 metri), având la partea superioară o boltă semicilindrică. Trei stâlpi cilindrici susțin
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
1990 în biserica de lemn veche și dărăpănată. În anul 1991, el a început construirea unei noi biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu ajutorul a trei frați și al credincioșilor din raza municipiului Botoșani. Catapeteasma, stranele și tâmplăria au fost confecționate de fratele său mai mare, Alexandru Ciobanu . S-au mai construit apoi o casă monahală cu 10 camere, inclusiv trapeza, o bucătarie, o magazie și camere de oaspeți, după care a urmat turnul clopotniță din piatră (cu două clopote mari
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
are plan treflat cu abside laterale poligonale, fiind împărțită în interior în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului bisericii se află clopotnița. Intrarea se face prin partea de sud, iar lumina pătrunde prin 6 ferestre. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei, icoanele fiind pictate în 1918 de un pictor localnic. Biserica dispune de obiecte de valoare artistică cum sunt: În anul 1917 au fost înhumate în cimitirul Vorovești rămășițele pământești a 69 de militari români din Compania
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
din lemn masiv, traforat, cu trei deschideri ce au marginile „înflorite”. La partea superioară a naosului se află o boltă mare de formă octogonală, sprijinită pe opt arcuri de lemn de stejar, împodobite cu sculpturi în rozete. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de stejar cioplit, având icoane pictate în ulei în stilul neobizantin, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Icoanele de pe catapeteasmă sunt dispuse pe trei registre, despărțite prin rame simple. Pe lângă acestea, icoanele de pe pereții din
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
fost creat un sistem de canalizare foarte complex pentru igiena. Contrar concepției populare, îmbăierea nu a dispărut în urma prăbușirii Imperiului Roman. Primele sistemele de instalații sanitare au apărut în jurul anilor 3300 î.Hr., lucru știut în urma descoperirii unor țevi de apă, confecționate din cupru găsite sub un palat din valea râului Indus, din India. Dovada primei căzi de baie, însa, a fost găsită în Insula Creta, în Grecia. Cada era introdusă la o adâncime de 1,5 m pe un piedestal, realizată
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
Versailles, Franța. Chiar și regina Elisabeta a Angliei se spăla o data pe lună, în mod obligatoriu. În Anglia prima cadă de baie a fost introdusă în anul 1828. În Statele Unite, până în secolul al XIX-lea, majoritatea țevilor pentru apă erau confecționate din copaci găunoși. În jurul anilor 1800, producția de fier trimisă Americii de către Anglia a început să se reducă. Prima cadă de baie din America era formată din tuburi din lemn, căptușite cu metal, iar apa se turna în cadă manual
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
de către episcopul Ioan Mețianu). Este construită după proiectul ing. Paul Rozvan, din România. Are următoarele dimensiuni: lățimea interioară 9 m. ; lungimea interioară 18, 5; grosimea zidurilor 1 m; înălțimea interioară 7, 8 m; iar înălțimea turnului 36 m. Iconostasul este confecționat din lemn. Se află aci picturi și de la biserica veche, dar și picturi murale executate în urmă cu cca. 40 de ani. Dacă biserica veche avea doar un clopot, cea actuală are trei. Cel mare și cel mijlociu au fost
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
Biserica a avut multe icoane, dar majoritatea acestora s-au pierdut datorită vitregiei timpurilor. În prezent, în patrimoniul acestui lăcaș de cult se mai află 13 icoane pictate pe lemn în 1812 și 11 în ulei pe pânză. Catapeteasma este confecționată din lemn, fiind prevăzută cu două uși împărătești. Ea are 15 icoane, iar în centrul ei se află icoana „Maica Domnului cu pruncul”, ce are o compoziție frumoasă, într-un autentic stil armenesc. După stilul bisericilor armenești, și Biserica armenească
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Polovragi și prelucrată de 3 meșteri. S-a reparat și bolta, s-au înlocuit grinzile putrede, s-a reparat pridvorul, s-a reparat și acoperit poarta de la intrare. Pe parcursul anului 2004 s-a montat pardoseala din scândură nouă, s-au confecționat scaunele din nou pentru câ cele vechi au fost total deteriorate, s-a introdus energia electrică în interiorul bisericii. În anul 2005 s-a realizat catapeteasma nouă, cea veche nu s-a putut restaura fiind foarte deteriorată, cu porțiuni arse, icoane
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
din Paleoliticul Superior, adică 30.000 de ani în urmă. Descoperirile arheologice arată că oamenii Egiptului antic foloseau dildo-uri acum 2500 de ani. De asemenea, aceste jucării erau prezente în viață Grecilor, unele fiind reprezentate în arta. Primele dildo-uri erau confecționate din piatră, smoala, lemn sau alte materiale care puteau fi șlefuite pentru a lua forma unui penis și erau suficient de ferme pentru a fi folosite pentru penetrare. Femeile din Chină secolului 15 foloseau dildo-uri confecționate din lemn lăcuit cu
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
arta. Primele dildo-uri erau confecționate din piatră, smoala, lemn sau alte materiale care puteau fi șlefuite pentru a lua forma unui penis și erau suficient de ferme pentru a fi folosite pentru penetrare. Femeile din Chină secolului 15 foloseau dildo-uri confecționate din lemn lăcuit cu diferite texturi la suprafață. Odată cu inventarea materialelor moderne, dildourile pot fi confecționate în diferite mărimi, forme, culori și texturi. În 1966, Ted Marche a pionerat realizarea și distribuția dildourilor și altor jucării sexuale din cauciuc. Posesia
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
pentru a lua forma unui penis și erau suficient de ferme pentru a fi folosite pentru penetrare. Femeile din Chină secolului 15 foloseau dildo-uri confecționate din lemn lăcuit cu diferite texturi la suprafață. Odată cu inventarea materialelor moderne, dildourile pot fi confecționate în diferite mărimi, forme, culori și texturi. În 1966, Ted Marche a pionerat realizarea și distribuția dildourilor și altor jucării sexuale din cauciuc. Posesia și vânzarea dildourilor sunt ilegale în unele jurisdicții, inclusiv în India. Unii creștini mai conservatori cred
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
engleză. Unele din cele mai populare cărți sunt "Calea către Hristos", "Hristos, Lumina Lumii" și "Tragedia Veacurilor". Ellen, împreună cu sora sa geamănă Elizabeth, au fost născute pe 26 noiembrie 1827 de către Robert și Eunice Harmon. Robert era un fermier care confecționa și multe pălării, și toată familia îl ajuta în acest lucru. Cu opt copii în familie, casa era un loc aglomerat. Familia locuia într-o mică fermă lângă Gorham, Maine. La câțiva ani după nașterea gemenelor, Robert Harmon a părăsit
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
s-ar fi tras denumirea de Podul Roșu dată acelei zone. Biserica a fost refăcută din cărămidă și piatră în anul 1814 de către Gheorghe Catargiu, după cum atestă unele documente citate de Gheorghe Ghibănescu. Ușa de intrare în pronaos a fost confecționată de către Vanghelie Buingiul la 1 aprilie 1814, după cum atestă o placă metalică, bătută în nituri, cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această uși cu agiutoriu[l] lui D[u]mnezeu am făcuto eu Va[n]gheli[e
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
se numește o agrafă ornamentală de metal, care se întrebuința în antichitate pentru a încheia un veșmânt. Fibula, ca accesoriu de îmbrăcăminte, confecționată din metal comun (fier, bronz) sau prețios (argint, aur), a apărut în sec. al XIII-lea î.d. Chr. Pe lângă rolul de podoabă, fibula are, mai ales, un rol utilitar, acela de a prinde veșminte, printr-o construcție comparabilă cu
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
la curtea imperială în secolele IV-VI p. Ch. stabileau că împăratului îi erau destinate în exclusivitate pietrele prețioase, ca “insigne sacre și o podoabă interzisă și inaccesibilă supușilor lor”. Sub Leo I se repetă regula, fiind interzis bijutierilor să confecționeze tot ce "“ad cultum et ornatum imperatorium pertinet”", între altele împodobirea cu perle, smaralde și ametiste a șeilor și a harnașamentului cailor, iar pentru fibule "“fibulis in chlamidibus his utantur quae solo auro et arte pretiosae sunt”". Cel mai vechi
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
un aliaj mult mai strălucitor decât bronzul obișnuit, dar era și mai ieftin. Monedele romane dupondius erau din oricalc și difereau de "ași", care erau din cupru și, în plus, aveau bustul împăratului cu coroana radiată. Tot din "oricalc" se confecționau și sesterții, dar erau mai mari în diametru. În Antichitate, oricalcul era considerat un "metal fabulos". Unele surse susțin că pe lângă cupru și zinc, în compozițe intrau și cantități mici de plumb, staniu și alte metale. O legendă afirma că
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
pe fond verde și restul din bronz auriu. Icoanele împărătești au coronițe din metal argintat, iar icoana Mântuitorului are în mână globul pământesc, ornat cu un brâu de alpaca. Policandrul electric, din material inoxidabil, cu 32 de lumini, a fost confecționat în anul 1968 de către Uzina Electrobanat. Din obiectele de valoare care s-au mai păstrat de-a lungul secolelor în patrimoniul Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust”, se remarcă: Tot din patrimoniul Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Pavilion este un termen specific marinăresc sub care sunt denumite, în general, mijloacele folosite la bord ca simboluri pentru indicarea naționalității navei, marcarea prezenței la bord a unei personalități, semnalizare, pavoazare etc. Pavilioul este confecționat dintr-o țesătură de astar, bumbac sau mătase, de diferite forme și culori, după scopul căruia îi este destinat. Există mai multe tipuri de pavilioane: Ca formă se disting: Pavilioanele se ridică cu ajutorul saulelor, la catarg, la pic, la vergă
Pavilion (steag) () [Corola-website/Science/318163_a_319492]
-
adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia probabil de coloniștii greci. Primul autor care a folosit termenul de „falangă”(„φαλαγξ”) este Homer. Denumirea hopliți era derivată de la „hoplon”, un scut circular cu un diametru de circa 90 de centimetri. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Scuturile erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner. Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]