15,033 matches
-
unui pisoi frumos cu niste ochi enormi, o creatur) prea tan)r) că s) arate atât de dr)g)stoas). Editorul este voinic, solid - are o fâț) rotund), foarte mare, deloc ameninț)toare, chiar vis)toare; poart) ceea ce englezii numesc costum de strad) și ciorapi În culori tip)toare - poart) un num)r foarte mare la pantofi. Cand d) mâna, nu ți-o strânge prea tare pe a ta, ci mai curând o cuprinde În palmă lui. M) aștept s)-mi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
divin. Ca istoric al religiilor, a luat lucrurile În serios, Ins) el era un raționalist. În cele din urm), astfel de fenomene se supun investigației raționale. Ar fi trebuit s) b)nuiesc c) acest profesor zvelt, Îmbr)cât Într-un costum raiat, cu o garoaf) la butonier) și un ten proasp)ț, va adopta o abordare modern). Revenind la cartea sa, am constatat c) era Într-adev)r un profesor modern, care vorbea despre Maghidul lui Karo că despre manifestarea unei „tehnici
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ridicat a mirare. P)rul lui alb se desface În p)rți, rev)rsându-se bogat pe spate. Cu respirația un pic ț)iat), conținu) s) urce cu pardesiul lui larg, frumos, cu guler de catifea. Se Îmbrac) admirabil. Are un costum elegant. Cravată trebuie s) fie marca Hermès. A Îmb)trânit mult de când ne-am v)zut ultima oar), acum zece ani. M-a surprins felul În care mi-a strâns mâna: nu observasem oare niciodat) c) mâna Îi era mutilat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
actorul trebuie să-și uite propria identitate ca să o găsească pe a celuilalt - dublul - care e personajul. E fascinant exemplul lui Laurence Olivier, care era capabil de o dedublare neîntreruptă! Seara la teatru, În culise, Înainte de spectacol, marele actor, În costum, cu machiaj și perucă, era - natural - În centrul atenției: așteptându-și intrarea În scenă, Olivier glumea jovial cu tehnicienii, dar, odată intrat, devenea instantaneu Othello la patul Desdemonei, crud, Înspăimântător, perfect În rol. Din alt punct de vedere, jocul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Faversham e una dintre piesele pe care Artaud le propune ca material pentru teatrul cruzimii. M-am gândit să fac un montaj de scene, reducând piesa la esențial. Am decis să nu creez o atmosferă a timpului prin decor și costume, ci să mă bazez exclusiv pe actori, pe ritm, sunet, mișcare și pe relația cu spațiul gol. Cuvântul „cruzime“, folosit de Artaud, e de obicei foarte prost Înțeles. Nu cred că el l-a gândit cu sensul de baie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din avion, Îmbrăcat complet În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani sub costumul cu vestă și cravată neagră, ca să treacă neobservat de politrucii polonezi, era acum mult mai vizibil În toată ființa sa. Stilul său de Înotător agil care se strecoară Împotriva curentului, pe care-l practica de o viață, a culminat atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am jucat pe poduri ridicate peste mici Întinderi de apă, pe care spectatorii treceau ca să pătrundă „În pădurea din Ardennes“. Dar efectul nu a fost același. Nimic nu a putut reproduce impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un astfel de material fragile. Până la urmă, pentru publicul tradițional de musical, propunerea a fost și prea fragilă, și chiar prea sofisticată. Nu era nimic din glitz and glitter-ul cu care erau obișnuiți adoratorii de showbiz, nici numere de dans, costume sau efecte de lumini care să-ți taie respirația, nimic din dicționarul obișnuit al mașinăriei de produs musical. Și nici vedete. În filmul francez era marea Catherine Deneuve, dar aici?! Papp a mirosit iute situația și a decis că Umbrelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
femeie tânără care are de crescut copii mici, consecință a unei legături pasionale secrete. Accepți realitatea convenției și primești fără intermediar impactul pur al muzicii. Problema cu Gruberova apare când ea Își Înlocuiește rochia de concert și se Îmbracă În costumul Normei, dar rămâne tot Gruberova, nu Norma. Directorul știe că lumea a venit s-o vadă pe ea, splendida cântăreață, deci ce contează dacă e sau nu Norma, de vreme ce cântă atât de bine notele?! Și ce dacă nu e capabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grandios, deci ei se așteaptă să vadă imagini grandioase, proporționale cu donația. E chiar periculos că În ziua de azi, când banii pentru cultură sunt tot mai puțini, la operă poți Încă să-ți permiți să comanzi decoruri abracadabrante și costume foarte laborioase. Pentru cei care venim din teatru, unde avem norocul să fim nevoiți să ne folosim imaginația, din lipsă de buget, uneori e periculos să fim seduși de aviditatea și lăcomia fără capăt a operei. Prea mulți bani omoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să vină până la New York și a reușit. Am refăcut Oneghin de mai multe ori, În alte țări, căci reversul medaliei sau blestemul succesului În lumea operei este că ești chemat să reproduci același spectacol cu aceeași concepție, aceleași decoruri și costume, dar cu alți cântăreți, alt cor, altă orchestră și alt dirijor, pe o altă scenă. De obicei se apelează la un asistent ca să refacă originalul, dar eu insist să fiu prezent la cel puțin jumătate din repetiții de câte ori am timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să-l Înlocuiască. Împreună cu Gwyneth, Îl așteptam În sala de repetiție. Auzisem despre el că ar avea un temperament exagerat de meridional, dar cum cântase rolul În diverse teatre italiene, ne gândeam că era bine pregătit să preia de la Domingo costumul lui Calaf. Deși era Început de septembrie, Franco a apărut la Londra Îmbrăcat Într-o blană de astrahan și cizme de eschimos. Printre noi, toți În jeanși și tricouri, era clar că dorea să facă notă aparte, să arate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
platforme, spații geometrice și scări mobile care alunecau pe o suprafață de sticlă, formând când grota Fetei Morgana, când oaza deșertului unde Prințul dezleagă misterul portocalelor, din care ieșeau dedublându-se În oglindă, ca niște păpuși diafane, cele trei prințese. Costumele erau un mozaic pestriț și multicolor de forme abstracte, măști și păpuși de toate dimensiunile erau folosite pentru a distinge diversele grupuri de cor, iar mișcarea Îmbina stilul commediei cu elemente de biomecanică, impresia generală fiind aceea de joc pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spiriduș pe patine cu rotile, Împreună cu Figaro și acoliții lui, alunecând și patinând și ei din toate direcțiile ca să-l prindă pe picior greșit În turbionul acțiunii „zilei nebune“. Dar ce mândru era În clipa când trebuia să-și schimbe costumul În fața spectatorilor, să-și pună peruca și să se deghizeze pentru balul mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de dans pentru petrecerea din final, pe care Îi repeta regulat. „Nu știam că pot să fac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
văzusem, care puneau greșit accentul (după părerea mea) pe aspectul politic și social al poveștii. Da, În Fidelio e vorba de injustiție, de Închisoare, de drepturile omului. Pizzaro poate fi promotorul oricărei dictaturi. Regia est-germană l-a reprezentat Îmbrăcat În costum fascist (previzibil). Dar interpretarea mea era cu totul alta, În parte datorită unei călătorii. Ascultam Fidelio În mașină, conducând din nordul Italiei spre Londra. De obicei ascult des În mașină operele pe care trebuie să le montez, Învățându-le prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau urcându-se sus pe vârful muntelui, unde, halucinând, Își Închipuia că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele, părea că aterizează de la Acapulco, unde poate chiar cântase În concert. S-a așezat În sală și a privit tăcut pentru un moment muntele stâncos de pe scenă. Mă așteptasem să fie dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De aceea repetițiile cu Trei surori au fost unele dintre cele mai pasionante din tot repertoriul meu cehovian. Până a venit Beni Montresor. Chiar Înainte de premieră, Beni ne-a făcut o „surpriză“ care a schimbat planul inițial. Fiind angajat pentru costume, Beni s-a gândit că nu are destul de lucru și, cum Îi plăceau oglinzile, a adus de la Nunta lui Figaro (spectacolul nostru dinainte), planșeul de oglinzi care acolo servea drept patinoar pentru Cherubino et comp., ca să-l poată aiuri pe rotile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului Înainte de procesiunea cu care Începeau Troienele (costumele erau realizate de vechea mea prietenă și colaboratoare Doina Levința). Pentru diversele etape ale sclaviei troienelor am ales buzunarele vaste ale scenei mari. O structură simplă de platforme din lemn brut a fost construită cu foarte puține mijloace, pentru ca cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi un Oedipe convențional, el mă asigură: „Orice faceți dumneavoastră va avea un impact pozitiv În lumea noastră muzicală!“. Curând după aceea, sunt trimiși expres la New York doi scenografi tineri și entuziaști: Cătălin Arbore pentru decor și Viorica Petrovici pentru costume. Le-am pus la dispoziție biroul meu de la Columbia University, care a fost transformat peste noapte În șantier de machete scenografice, destinate atelierelor din strada Plevnei. Nu-mi Închipuiam că aceasta va fi cea mai agreabilă perioadă a lucrului la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vorba de România, ieșită doar de scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea individuală, În contrast cu reacțiile de masă. Doream ca decorul să nu fie abstract și atemporal, ci, dimpotrivă, căutam ca prin imagini concrete și costume să reprezentăm o realitate trăită, recognoscibilă. Enescu Însuși a scris că nu intenționa să facă din Oedipe un zeu, ci o ființă adevărată, În carne și oase, ca noi toți. De aceea Oedipe nu putea fi decât o reflecție a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe scenă, costume de mineri, pușcării și sârmă ghimpată... iar toate astea pe banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri, Eugenia Moldoveanu, cunoscuta soprană și directoare (pe vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era, pe scurt, următorul: când Mefisto intră În cabinetul de lucru al lui Faust, e Însoțit de cinci asistenți, inventați de Niky și de mine, care, la fel ca În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și schimbările de costum, Mefisto fiind la noi un cameleon care poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-am făcut să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-am făcut să apară pe scenă sub forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui Faust, de ce n-ar fi și un Înger?! Îngerul bun Îl atinge pe Faust și, delicat, Îi ia pana din mâna tremurândă, pentru a-l Împiedica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cât despre critici, mă așteptam să fie Împărțite. Cronica din NY Times, de exemplu, era obsedată de „nuditatea“ lui Mefisto În scena din biserică, trei paragrafe fiind consacrate doar acestui subiect. De fapt nu era nici o nuditate. Mefisto purta un costum destul de complex: deghizat În călugăr, Își scotea sutana În fața Margaretei și, ca s-o terorizeze, i se dezvăluia sub forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]