11,729 matches
-
din psihologia dezvoltării (în diferitele stadii ale vieții, la diferite vârste), psihologia socială, personalitate, psihologia experimentală sau cea clinică, psiho-gerontologie sau, mai ales, psihologia educației (de exemplu, teoriile motivaționale, care explică rolul motivației în învățare). Dacă în fundamentul psihologic teoriile dezvoltate sunt centrate mai mult pe adult și pe mecanismele învățării lui, de multe ori analizate în mod abstract, rupte de contextul social - o învățare atemporală -, prin fundamentul sociologic se aduce în discuție impactul relației individului cu ceilalți, cu mediul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
antropologie, teoria educației și a învățării, analizate din perspectiva abordărilor tehnologică, identitară, integrativă, socioecologică, postmodernă). Unele dintre aceste teorii pot fi mai influente în anumite arii geografice și pentru anumite practici decât altele. Astfel, de exemplu, în țările mai puțin dezvoltate, teoria conștientizării va avea mai multă forță explicativă și încărcătură practică, în timp ce teoria criticii sociale va fi mai des invocată de cei care explică influențele globalismului și ale imperialismului informațional, economic etc. Cei influențați de feminism vor analiza implicațiile asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o eficiență maximă pe plan mental. O hartă mentală este centrată pe un concept sau un cuvânt, iar în jurul cuvântului-cheie gravitează circa cinci-zece idei principale, care sunt legate din punct de vedere semantic de acesta, sunt puse în legătură și dezvoltate, generându-se „derivații” ale lor. Fiecare cuvânt nou poate să fie luat în considerare și să genereze alte cinci-zece idei legate de acele cuvinte, realizându-se ramificații. Astfel, un număr exponențial de idei înrudite pot fi generate, puse în corelație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de educație a adulților). Din acest punct de vedere, dezvoltarea lor profesională devine dificil sau aproape imposibil de realizat, întrucât este foarte greu să „descifrezi” care le sunt abilitățile și competențele-cheie și, mai ales, care sunt acelea ce ar trebui dezvoltate, pentru că, fără îndoială, activitatea lor este de o importanță crucială pentru instituțiile de educație a adulților, de aceasta depinzând destul de multe lucruri (de exemplu, succesul sau insuccesul pe piața formării, al unui curs sau al unui pachet de cursuri). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare” proprii printre acestea. Rețelele de învățare sunt apropiate (dar nu similare) de regiunile de învățare (de exemplu, inițiativa Comunității Europene R3L Learning Region community - o nouă abordare a învățării de-a lungul vieții prin perspectiva comunităților virtuale de învățare). Dezvoltată și coordonată de Directoratul General pentru Educație și Cultură, alături de Parlamentul European și Comitetul Regiunilor Europene, această inițiativă a fost lansată la Bruxelles în 2003. Atunci, 120 de regiuni din nordul și sudul Europei și-au concentrat forțele în jurul a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
2. Problematica dezvoltării și etapele manageriale de parcurs în programele/cursurile de educație pentru adulțitc "5.5.2. Problematica dezvoltării și etapele manageriale de parcurs în programele/cursurile de educație pentru adulți" În instituțiile de educație a adulților sunt planificate, dezvoltate, promovate și implementate diverse programe/cursuri. Programele educaționale cuprind cursuri și module care se întind pe o perioadă determinată de timp și se definesc prin conținuturi specifice, respectiv obiective de atins. Conceperea și realizarea lor, indiferent de întindere și complexitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
alteori formation des adultes (pentru a accentua caracterul formativ, pragmatic al educației adulților, mai ales cu referire la formarea profesională; similar însă cu termenul german Erwachsenenbildung sau cu cel englez adult education, același termen, într-o țară fostă colonie, slab dezvoltată, poate însemna formarea deprinderilor de bază la adulții analfabeți). Pe parcurs, acestor termeni li s-au adăugat o serie de prefixe sau chiar sintagme mai mult sau mai puțin sinonime, dar care au căutat să puncteze mai clar segmentul social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la amplificarea efectelor poluării; - creșterea numărului analfabeților, mai ales în țări din Asia și Africa, unde aproape 45% din populație sunt tineri, cu acces precar la educație; - investițiile în educație au scăzut peste tot în lume, chiar și în țările dezvoltate. Asistăm, în contrapondere, la controlul pieței asupra educației, cu accent pe dimensiunea vocațională, în detrimentul pregătirii generale. Privatizarea bunurilor publice și a serviciilor nu aduce întotdeauna cu sine calitatea ofertelor educaționale, mai ales pentru cei care nu pot plăti pentru servicii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stimuleze, să susțină și să faciliteze o învățare continuă. Pe de altă parte, alții spun că atitudinea față de educația adulților, care continuă să fie subfinanțată în majoritatea țărilor lumii, procentul destul de mare de adulți analfabeți funcțional, chiar și în țările dezvoltate, rigiditatea instituțiilor educaționale față de nevoile adulților (atât a universităților și colegiilor, cât și a celor care practică abordări pedagogice adecvate copiilor, nu adulților) sunt realități discordante cu ideea societății care învață. În plus, deși toate discursurile și documentele de politică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comprimarea distanțelor spațio-temporale, fenomene posibile datorită utilizării tot mai largi a mijloacelor de comunicare și informare în dezvoltarea și promovarea ofertelor educaționale; - recunoașterea formală a învățării non-formale și informale, ca expresie a cererii crescute a adulților, mai ales în țările dezvoltate, pentru a-și facilita inserția pe piața muncii. Au fost elaborate, în diverse țări, cadre naționale de calificare și standarde ocupaționale, pentru a acredita experiența anterioară de învățare; - în relație cu tendința anterioară, pentru reducerea dihotomiei dintre învățarea formală și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
deloc cuprinși în programe educaționale, pentru cei analfabeți sau semianalfabeți; așadar, pentru cei care, datorită nivelului lor scăzut de calificare și pregătire sunt în mare risc de sărăcire și de marginalizare socială. Fenomenul analfabetismului este larg răspândit în țările slab dezvoltate, în care sistemul educațional este insuficient dezvoltat pentru a cuprinde și a asigura accesul la educație al tuturor. În ciuda numeroaselor campanii de alfabetizare derulate de UNESCO în anii ’70, chiar dacă în procente numărul analfabeților a scăzut, în cifre absolute este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
alfabetizare derulate de UNESCO în anii ’70, chiar dacă în procente numărul analfabeților a scăzut, în cifre absolute este în creștere, datorită exploziei demografice, mai ales în țările sărace. Distingem însă diferite grade și forme de analfabetism, chiar și în țările dezvoltate, dinamica socială și tehnologică fiind atât de accentuată, încât suntem în pericolul decalificării, al (semi)analfabetismului funcțional, dacă nu continuăm să învățăm. A. Toffler afirma că „analfabet nu este cel care nu știe cum să scrie și să citească, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
am putut deduce că, astăzi, nu mai vorbim doar despre un analfabetismal științei de carte, ci și despre unul funcțional, iar, mai nou, despre unul computerial. Mateo Alaluf face distincție între diferitele tipuri de analfabetism întâlnit mai ales în țările dezvoltate: analfabetism propriu emigranților (care nu cunosc limba și particularitățile socioculturale ale țării în care au emigrat, având dificultăți de integrare), analfabetism de revenire sau semianalfabetism (propriu celor pentru care este necesară o postalfabetizare datorată unui îndelungat absenteism școlar, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Perspective teoretice. Raportul cercetare-teorie-practicătc "1.4. Perspective teoretice. Raportul cercetare‑teorie‑practică" Relația dintre teorie și educația adulților este una tensionată din mai multe motive (Bron și Schemmann, 2002, pp. 7-17): - educația adulților nu are o bază teoretică suficient de dezvoltată pentru a fi considerată o disciplină științifică distinctă. Depinde foarte mult de împrumuturile teoretice de la alte discipline (științele educației, psihologie, sociologie, filosofie, economie, antropologie etc.); - mulți practicieni, poate datorită situației anterior descrise, nu se angajează, cel mai adesea, în construcția
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pentru fiecare arie de preocupare problematică din practică s-a încercat o teoretizare, întâlnindu-se, astfel, explicitări teoretice pentru problematica învățării la locul de muncă, pentru educația adulților ca investiție în capitalul uman, pentru problematica egalității de gen (destul de puțin dezvoltată, fiind una nouă), a organizațiilor care învață etc. Multe dintre acesteexplicitări teoretice s-au făcut pe baza transferurilor din alte științe, a adaptării teoriilor validate în alte domenii disciplinare pentru a oferi un suport explicativ diferitelor fenomene din educația adulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din psihologia dezvoltării (în diferitele stadii ale vieții, la diferite vârste), psihologia socială, personalitate, psihologia experimentală sau cea clinică, psiho-gerontologie sau, mai ales, psihologia educației (de exemplu, teoriile motivaționale, care explică rolul motivației în învățare). Dacă în fundamentul psihologic teoriile dezvoltate sunt centrate mai mult pe adult și pe mecanismele învățării lui, de multe ori analizate în mod abstract, rupte de contextul social - o învățare atemporală -, prin fundamentul sociologic se aduce în discuție impactul relației individului cu ceilalți, cu mediul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
antropologie, teoria educației și a învățării, analizate din perspectiva abordărilor tehnologică, identitară, integrativă, socioecologică, postmodernă). Unele dintre aceste teorii pot fi mai influente în anumite arii geografice și pentru anumite practici decât altele. Astfel, de exemplu, în țările mai puțin dezvoltate, teoria conștientizării va avea mai multă forță explicativă și încărcătură practică, în timp ce teoria criticii sociale va fi mai des invocată de cei care explică influențele globalismului și ale imperialismului informațional, economic etc. Cei influențați de feminism vor analiza implicațiile asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o eficiență maximă pe plan mental. O hartă mentală este centrată pe un concept sau un cuvânt, iar în jurul cuvântului-cheie gravitează circa cinci-zece idei principale, care sunt legate din punct de vedere semantic de acesta, sunt puse în legătură și dezvoltate, generându-se „derivații” ale lor. Fiecare cuvânt nou poate să fie luat în considerare și să genereze alte cinci-zece idei legate de acele cuvinte, realizându-se ramificații. Astfel, un număr exponențial de idei înrudite pot fi generate, puse în corelație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de educație a adulților). Din acest punct de vedere, dezvoltarea lor profesională devine dificil sau aproape imposibil de realizat, întrucât este foarte greu să „descifrezi” care le sunt abilitățile și competențele-cheie și, mai ales, care sunt acelea ce ar trebui dezvoltate, pentru că, fără îndoială, activitatea lor este de o importanță crucială pentru instituțiile de educație a adulților, de aceasta depinzând destul de multe lucruri (de exemplu, succesul sau insuccesul pe piața formării, al unui curs sau al unui pachet de cursuri). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare” proprii printre acestea. Rețelele de învățare sunt apropiate (dar nu similare) de regiunile de învățare (de exemplu, inițiativa Comunității Europene R3L Learning Region community - o nouă abordare a învățării de-a lungul vieții prin perspectiva comunităților virtuale de învățare). Dezvoltată și coordonată de Directoratul General pentru Educație și Cultură, alături de Parlamentul European și Comitetul Regiunilor Europene, această inițiativă a fost lansată la Bruxelles în 2003. Atunci, 120 de regiuni din nordul și sudul Europei și-au concentrat forțele în jurul a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
2. Problematica dezvoltării și etapele manageriale de parcurs în programele/cursurile de educație pentru adulțitc "5.5.2. Problematica dezvoltării și etapele manageriale de parcurs în programele/cursurile de educație pentru adulți" În instituțiile de educație a adulților sunt planificate, dezvoltate, promovate și implementate diverse programe/cursuri. Programele educaționale cuprind cursuri și module care se întind pe o perioadă determinată de timp și se definesc prin conținuturi specifice, respectiv obiective de atins. Conceperea și realizarea lor, indiferent de întindere și complexitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
opera lui Alexa Visarion o constituie. Ca și o replică obsesivă, ce coboară din Înghițitorul de săbii: "Dumnezeule, câtă amintire..." Simțim dealungul unei cariere efortul unui cineast care nu a realizat filme, ci a edificat o operă. O operă parcimonios dezvoltată dacă avem în vedere numărul relativ mic de filme șapte în care identificăm nu doar teme recurente, elemente de morfologie și de sintaxă cinematografică, ci și colaboratori apropiați muzică, decor etc. până la actori care i-au fost alături în teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
continuare, câteva dintre aceste teorii, de sorginte sociologică și psihologică. 1. teorii ale structurii sociale (teoria conflictului, perspectiva structurală asupra conflictului); 2. teoria dezorganizării sociale (susține că zonele sărace sunt suprapopulate, cu o mare eterogenitate și cu structuri sociale insuficient dezvoltate, ceea ce face dificilă menținerea ordinii sociale); 3. teoria ecologiei sociale (găsește o corelație puternică între rata criminalității și zonele sărace și o izolare a claselor dezavantajate social în aceste zone care devin mai favorabile violenței); 4. teoria claselor sociale (susține
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rutină (susține apariția unei situații oportune pentru crima atunci când există: 1) un agresor motivat, 2) o victimă potrivită, 3) lipsa unui gardian capabil); 11. alte teorii recente (adesea sunt o combinație a aspectelor esențiale ale teoriilor de mai sus; sunt dezvoltate ca oglindă a evoluției și dinamicii societății și a manifestărilor criminale în societate). Richard Felson (apud Karstedt, Eisner, 2009) face legătura între crimă și violență. Concentrându-se pe crima violentă, el arată că există două criterii pentru definirea ei: răul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pares”la acela de conducător omniscient, de partid, de stat, de popor. 2. „”în România se observa încercarea de aplicare a cadrului de mobilizare militară stalinist menit să conducă la atingerea unor obiective non-staliniste, precum construirea unei economii industriale «multilateral dezvoltate» prospere și competitive pe plan internațional.”(Janos, 1991, p. 102) Politica partidului era impusă indivizilor ca o nouă religie, în vreme ce religiile practicate pe teritoriul țării erau persecutate 1 și desființate în scopul promovării ateismului. Ceaușescu urmărea ca religia românilor să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]