14,797 matches
-
și oamenilor peste care, inexorabil, se așternuse moartea și uitarea. Reconstituit epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în care ți-ai pierdut chipul", "un bufon plângând în singurătate", clovni cu "pelerina înăcrită/ de râs", "clownii falșii profeți" (Pune-ți și tu o mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai cunoscut text al lui Dan Laurențiu: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model desăvârșit, și care m-ai dăruit cu trei haruri, ca trei coșmaruri: dragostea, boala și arta, care mi-ai trasat drumul cel mai lung
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc, poeții-mânuitori abili ai măștilor, dar și potențiali vraci, mântuitori ai iluziilor astfel întreținute sunt invocați tocmai pentru a justifica preferința pentru o atare formă a alterității interioare: "Dumnezeul măștilor și al iluziilor/ dansează./ Pare un demon care și-a uitat/ vorbele și puterea./ La miezul nopții, el își înghite/ umbra, tânguirea,/ se duce în fața pietrei/ și își sărută chipul./ O, scris ți-e numele pe fruntea zeilor!/ Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer ca pe o cruce uriașă, având în același timp viziunea duhului văzduhului, un "pescăruș invincibil" tot în formă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femei/ își scuturau aripile/ peste suflul bărbaților/ din mine/ magistratul/ în roba lui neagră/ purtătorul de bască/ deasupra paletei de nori/ și pasărea/ cu pene de scris/ peste papirusul unei slăbiciuni hărăzite/ o pasăre în rugăciune/ cobora/ peste DARUL LUI DUMNEZEU" (Darul lui Dumnezeu, din același op). În Omul cu un singur înger, sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici nu va fi, prin urmare, atât răul sublimat, cum am văzut, în act poetic, cât răul să îi spunem poietic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de detașare totală care este La patrie. adio se dovedește de fapt o lucidă mărturie a insuportabilului sentiment al ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau mâine sau peste o sută de ani/ e tot aia/ pentru că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în oglindă într-o altă lume/ viața a trecut și moartea a trecut numai sângele meu/ continuă să curgă numai inima continuă să bată e seară/ dar nu e seară doar pe pământ e seară// crezusem în cuvinte crezusem în dumnezeu crezusem în patrie/ încercasem să fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al infernului indiscutabil nu caută altceva decât mijlocul de a se defini. Și în poezia lui Ioanid Romanescu funcționează celebra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oamenii/ au nevoie de o memorie a tuturor timpurilor", ca în Antares, poetul se consideră egalul celui existent, ca în Lanseta cea mai lungă din lume. În fine, uneori chiar afirmă, cum am văzut mai sus, că, Dacă există un dumnezeu, acesta nu poate fi decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi religii. Renegarea divinității e însă totală în Talanga, un text de o violență rară, ce atinge culmea îndrăznelii eretice (împrumutând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unesc spiritul cu natura, pe fondul dorinței arzătoare de a găsi un infinit care să depășească orice oră / din timp ce nesfârșita pare, de a găsi un spațiu care surâde plin de îngeri morți și un paradis ce își așteaptă Dumnezeul din piatră și duh. Sentiment inefabil, poate singurul fecund în poezia contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cea bună. Astfel, după 30 de ani de existență, Republica Islamică Iran nu mai este ce a fost, dar nici nu poate rămîne ceea ce este. Suntem angajați pe toate fronturile, inclusiv cel interior, într-un război total, un război religios. "Dumnezeul meu e mai mare și mai tare decît Dumnezeul tău!", pare a fi credința ce ne mînă în luptă, întocmai ca în vremea barbariilor feudale. Oamenii nu au învățat nimic de la istorie și sunt în continuare dominați de instincte și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Republica Islamică Iran nu mai este ce a fost, dar nici nu poate rămîne ceea ce este. Suntem angajați pe toate fronturile, inclusiv cel interior, într-un război total, un război religios. "Dumnezeul meu e mai mare și mai tare decît Dumnezeul tău!", pare a fi credința ce ne mînă în luptă, întocmai ca în vremea barbariilor feudale. Oamenii nu au învățat nimic de la istorie și sunt în continuare dominați de instincte și impulsuri atavice. William G. Boykin, fost subsecretar adjunct al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
William G. Boykin, fost subsecretar adjunct al apărării la Pentagon, afirma ritos: "Noi, armata lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu, în regatul lui Dumnezeu, am fost aleși pentru o astfel de misiune (de a lupta împotriva musulmanilor, n.n.). Știu că Dumnezeul meu este mai mare decît al lor, știu că Dumnezeul meu este unul adevărat, iar al lor un idol...". În mediile occidentale islamofobia nu mai este disimulată, în ciuda unor critici tot mai rare. Ann Coutler, una dintre vocile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
afirma ritos: "Noi, armata lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu, în regatul lui Dumnezeu, am fost aleși pentru o astfel de misiune (de a lupta împotriva musulmanilor, n.n.). Știu că Dumnezeul meu este mai mare decît al lor, știu că Dumnezeul meu este unul adevărat, iar al lor un idol...". În mediile occidentale islamofobia nu mai este disimulată, în ciuda unor critici tot mai rare. Ann Coutler, una dintre vocile cele mai cunoscute ale dreptei americane, prevede, spre pildă, că musulmanii vor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
învățături de umilitate a "întoarcerii obrazului". "Insulta" a fost totuși ceva mai mult, a avut un caracter transpersonal, a trecut dincolo de făptura individuală a naratorului. Cînd spune insultă, Montresor definește blasfemia. Viața lui Fortunado ca atare constituie o balsfemie la adresa Dumnezeului creștin, iar acest lucru nu trebuie ignorat. Conflictul celor doi departe de a fi social sau psihologic devine mai curînd unul de ordin religios, între un catolic ofensat și un mason ofensator. E firesc de aceea să se vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care nu-și va reveni niciodată (pasajele de "invidie profesională" față de George sînt studiate cu finețe de către Lodge). Într-o discuție cu editorul McIlvaine, aflînd că Trilby ar putea fi cel mai bine vîndut roman al tuturor timpurilor, James exclamă: "Dumnezeule mare!/.../. Am nevoie de puțin aer"(p.368). Chiar și pe patul de moarte, parțial afazic, Henry pare că articulează "Trilby e problema! Trilby e problema!" -, stîrnind uimirea celor care veghează la căpătîiul său. Pentru ca descurajarea scriitorului să fie completă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doua a deturului nostru antropologic viziunea sa asupra lumii este funciar aristocratică: imposibil ca oamenii "obișnuiți" să nu vrea, spre binele lor, să fie reprezentați și conduși de către aleși, de cei mai buni (aristoi, spuneau grecii). INVENTAREA INDIVIDULUI, A BUNULUI DUMNEZEU, A DIAVOLULUI ȘI A FERICIRII PĂMÎNTENE " Am să vă arăt singura casă catară care se mai poate vedea", anunță ghidul, conștient de efectul anunțului său. Noi, turiști de luna iulie, mai mult sau mai puțin bronzați, megem în șir indian
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]