13,637 matches
-
mai ales că erai în competiție cu alții, pierdeai voturi. Deci așa se explică performanța noastră relativ bună de până în 2004. Deci a existat un motor popular care a dus la asta. După aceea, evident, stimulentul a dispărut. Și apoi elitelor politice li s-au impus responsa‑ bilități care erau foarte greu de dus. Dar nu doar la noi s-a întâmplat această încetinire de ritm, numai că la noi, din cauza defazării de dezvoltare, efectul negativ a fost mult mai accentuat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
înțeles acolo este că, atunci când istoria o ia foarte brusc înainte, trebuie să fii pregătit pentru ea. Așa a fost situ‑ ația celor trei țări baltice, mai ales a Estoniei, celelalte două au tras mai din greu, dar și acolo elitele naționale au fost conștiente. Și așa, nici când s-au eliberat, tot nu-și putea imagina cineva că ele o să intre în Uniunea Europeană sau că o să intre în NATO. Nu putem con‑ trola istoria, dar trebuie să fim mereu pregătiți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
A.T.A., PAN și altele. Promovând ideea revistei Gândirea, condusă de Nichifor Crainic, de a crea o organizație a tuturor artiștilor români care, sub denumirea de Liga artelor, în baza unui program, „potrivit sufletului nostru” să ducă la „solidarizarea elitei creatoare în jurul unui ideal menit să însuflețească nevoile sale cărturărești”, ziarul se alătură acestui demers și-l însuflețea. Erau în ziar și articole demascatoare, poate de vendetă politică precum cel cu titlul: „Banda Teodorovici” „Luptătorul” capturată de poliție” din numărul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
T. Lianu ș.a. Este meritul domnului Gh. Drumur de a fi organizat această „mobilizare generală” a scrisului bucovinean. Cronica foarte bogată și extrem de vioaie.” (C.L. - Cărți și reviste în Revista Bucovinei nr.3/1943. * George Drumur (19111992) - un intelectual de elită, absolvent al Facultății de drept din București, al Conservatorului de muzică ș artă dramatică din Cernăuți, al Facultății de matematică-fizică din Timișoara și București, poliglot recunoascut, scriitor și ziarist, un poet cu merite în presa și literatura română. Născut în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
G. Rotică, dr. Gheorghiu, Emilian Slușanschi și câți alții”... Scrutând viitorul redacția Junimei Literare nota în nr. 112/1939: ...”Cu acest număr Junimea Literară, care nu e nici cenaclu, nici revistă pentru câțiva inițiați, ci mânăstire voievodală, cu slujitori de elită, dar cu ușile deschise larg pentru toți care îi respectă cultura și iubesc frumusețile cugetului și graiului românesc.”... * Junimea Literară, revistă de literatură, artă, știință, sub conducerea unui comitet de redacție. Director I. Nistor. Secretar de redacție: Leca Morariu. Anul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în addenda intitulată „Jurnalul romanului Viață nouă”, p. 203. Vezi și Eliade-Wikander III, pp. 112-113, nota20. 2. Eliade folosește aceeași expresie într-o notă extensiv analitică și justificativă din Jurnal: „...este un «roman-roman», adică se poate citi, în timp ce critica și elita literară se interesează îndeosebi de o epică fracturată,dezarticulată, scrisă, dacă se poate, la limita inteligibilității semantice. (...) Un «roman-roman» - cum e Noaptea de Sânziene - li șcelor care refuză orice «formă» care le-ar putea aminti de Universul spiritual în care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o primă alunecare. Și cea de-a doua: partidul se întruchipează în liderul său. Mitologia comunistă a reușit performanța, profund dialectică, de a proclama, cu egală intensitate, rolul decisiv al maselor, al partidului și al conducătorului, rolul tuturor, al unei elite și al unui singur om, deplasare de altfel inevitabilă odată cu afirmarea opțiunii totalitare." În comunism, totul se află sub semnul "dublei gîndiri" (orwelliene), de unde nașterea unei societăți schizoide, conduse de bolnavi mintali care mințeau cu atîta înfocare încît, pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească, era decimată, cu program, în temnițele regimului. La indicațiile redactorului-șef adjunct de la "Contemporanul", își scrie Cronicile pe baza cuvîntărilor lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
omenește pe pămînt, altceva-i trebuie, despre altceva vrea să-i audă pe scriitori vorbind. Iar aceasta e adevărat nu numai în țările socialiste, ci și în cele capitaliste, afară doar de o restrînsă categorie de "inițiați", de membri ai "elitei", în realitate niște dezmățați ai intelectului și pînă la urmă legați de sacul cu bani ai bancherilor". Toate aceste afirmații mincinoase și contradictorii sînt elocvente în sine și lămuritoare pentru statutul scriitorului în timpul dictaturii comuniste. În scurt, Mihai Beniuc lovind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să facă posibilă distrugerea spiritului liber și manipularea totală a subiecților statului totalitar; partidul ca elită autodesemnată; poliția secretă (cu brațele sale din interior și din exterior); propaganda și agitația; pseudo-justiția aservită complet intereselor totalitare". În discurs se recunoaște că această condamnare a fost prea mult amînată și sînt aduse ca argument principalele acțiuni criminale menționate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
statului de drept și a pluralismului politic, abdicarea forțată a Regelui Mihai, impunerea "dictaturii proletariatului", în folosul unui sistem politic despotic, condus de casta profitoare (nomenklatura) centrată pe conducătorul suprem; în numele luptei de clasă, "cei mai de seamă reprezentanți ai elitelor din România au fost eliminați fie prin asasinat, fie prin deportare, întemnițare, muncă forțată sau marginalizare. Ca urmare a politicii regimului comunist, au fost deținute în închisori și lagăre, deportate sau strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
terorism polițienesc și un cult aberant al economiei planificate. Moștenirea RPR-RSR, augmentată pînă la proporții de un nemărginit irațional în ultimii ani ai lui Ceaușescu, a fost, așadar, una a despotismului, a distrugerii și marginalizării valorilor veritabile (xenofobie), a eliminării elitelor politice, culturale și religioase și a izolării țării în raport cu direcțiile novatoare din lumea ideilor și din tehnologie". În finalul Raportului sînt prezentate principalele acțiuni criminale ale regimului bolșevic, care vor sta la baza argumentației din discursul prezidențial privind condamnarea comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
național, principii preluate și amplificate de următorul dictator. Între 1962 și 1964 are loc amnistierea unei mari părți a deținuților politici. "Amnistierea a marcat sfîrșitul unei ere a terorii politice, ce costase viața cîtorva mii de români, aleși din mediile elitei politice, economice și culturale din perioada interbelică. Dar, în același timp, instrumentul de teroare în masă, Securitatea, a rămas intact, nereformat și omniprezent, la fel ca și atotputernicul și ambițiosul său șef, ministrul de Interne Alexandru Drăghici, ce deținea funcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în închisori, doar Nistor Chioreanu moare după 1990. El și Nicolae Mărgineanu vor lăsa mărturii despre caznele suferite în Gulagul românesc, prin volumele, primul, Amfiteatre și închisori, al doilea în Morminte vii. Emblematică pentru ținuta și demnitatea, inclusiv creștină, a elitei românești, distruse în lagărele regimului comunist, este rugămintea filosofului Mircea Vulcănescu, înainte de a muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați. Comentînd procesul Demnitarilor din Guvernul Antonescu, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de cumplită strivire moartea lui rămîne un model de nestrivire. Dacă din lotul Marii Finanțe nu au rămas decît doi supraviețuitori, din al "Demnitarilor" nici unul. Cel mai mare proces al elitelor politice din România s-a desfășurat în toamna anului 1947, intentat Partidului Național Țărănesc în frunte cu Iuliu Maniu. În episodul dedicat Procesului elitelor politice este prezentată prima mineriadă comunistă în contra manifestărilor pașnice prilejuite de Ziua Regelui Mihai, 8 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Finanțe nu au rămas decît doi supraviețuitori, din al "Demnitarilor" nici unul. Cel mai mare proces al elitelor politice din România s-a desfășurat în toamna anului 1947, intentat Partidului Național Țărănesc în frunte cu Iuliu Maniu. În episodul dedicat Procesului elitelor politice este prezentată prima mineriadă comunistă în contra manifestărilor pașnice prilejuite de Ziua Regelui Mihai, 8 noiembrie 1945. În comentariul său, realizatoarea Memorialului Durerii, spune, " Știind că Bucureștiul îl va sărbători pe tînărul suveran, ministrul de interne, Teohari Georgescu, dă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
76 al președintelui Marii Adunări Naționale, în Academia RPR, alături de alți nouăzeci și șase de savanți se află și istoricul Gheorghe Brătianu. În noaptea arestării demnitarilor, 5-6 mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești are alocat un episod în Memorialul Durerii. Despre cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, cum numea Alexandr Soljenițîn experimentul Pitești, am scris în numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
seama de unde îi vin "calomniile", pentru că am lovit în legionari, dar eu am considerat că fac o datorie de conștiință, pentru că erau fasciști, că erau tineri. Datoria lui de conștiință se vede că era să distrugă mai ales tinerii, viitoarea elită a Țării. Constantin Barba, unul dintre cei care au trecut prin iadul Piteștilor, rememorează: "Erau așa de bătuți și striviți băieții, încît urinau numai sînge. Fiind iarnă și frig afară și întrucît ușile erau închise de la ora 9, pînă dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Coposu, a stat aici opt ani fără a vorbi cu nimeni, într-o izolare totală. Cînd a ieșit din Gulag, a început să învețe să vorbească. Temnița din Sighet data din anul 1897, reorganizată în anul 1950 ca închisoare a elitei politice românești. Din arhipelagul ororii, Pitești a fost insula cea mai odioasă, în care s-a experimentat reeducarea prin tortură pe loturi de studenți. Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar și activitate culturală. Ori de cîte ori înceta munca fizică, începeau conferințele și învățarea limbilor străine. Atît în Balta Brăilei, cît și în Deltă, la Periprava, au existat conferențiari străluciți. Mai toate domeniile vieții intelectuale își aveau reprezentanți de elită, de parcă știința, arta, literatura sau filosofia și-ar fi dat anume întîlnire în lagărele de muncă forțată. Liceele și universitățile își trimiseseră și ele o mulțime de elevi și studenți, pentru care uniformele vărgate jucau rolul unor burse de merit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un alt angajament, care, dacă nu venea la timp, îi lăsa să piară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toți, de la granița de nord la cea de sud, de la vest la est și mai ales dincolo de ele. Era adorat peste măsură atât de bărbați, cât mai ales de femei, de oameni de toate vârstele și din toate categoriile, de la elite la drojdia societății. De la români la machedoni, la evrei, gardiști și comuniști deopotrivă. Cântecele sale inundau străzile Micului Paris la patefoane, copiii îi cântau hiturile prin școli și licee, era subiectul zilnic de discuție al studenților, florăresele îl fredonau la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puteai auzi toate limbile lumii, de parcă tocmai s-ar fi prăbușit turnul Babel. Un București plin de viață, dinamic, care clocotea și aduna în miezul său crema artiștilor din țară și nu numai, alăturând orașul celorlalte centre europene culturale de elită. Formele lui Brâncuși și unitatea esenței lor colindă prin expoziții întreaga lume. Tristan Tzara, Barbu Fundoianu și alți suprarealiști și dadaiști pleacă să cucerească Parisul. Mulți încă se lansează în revista Contimporanul, a lui Vinea, o altă voce de marcă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mișcare și mai îndrăzneață, renunțând la colaborarea foarte avantajoasă cu Vișoiu. Odată cu începutul verii, părăsește definitiv grădina de la Șosea și restaurantul de pe Matei Millo, care îi asigurau o imagine de invidiat, fiind printre cele mai cunoscute și apreciate localuri ale elitei ultimilor ani. Pe moment, nimeni nu i-a înțeles decizia aparent nebunească, considerând că poate se adunaseră prea multe pe capul artistului și mintea i-o luase puțin pe arătură. Nici chiar prie- tenii săi din orchestră, cu care cântase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la gură, vor fi imorale. În școlile lor noi le spală mințile și le umplu cu informații exacte, fără să-i facă pe copii să înțeleagă și să iubească. Le scot parcă inimile să nu mai poată simți. Iar noile elite, în loc să propovăduiască deschiderea minților, le închid cu lacăte pentru a preaslăvi mediocritatea. Ce mai am eu de făcut într-o astfel de lume care acceptă așa ceva ? Am ales să lupt, dar nu mai am pentru ce și pentru cine. Sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]