11,537 matches
-
satului este lipsită de evenimente dramatice, spectaculoase. Dar tocmai această petrecere ternă, liniștită și prosperă a vieții pe Valea Bună de-a lungul anilor a cristalizat impresia pregnantă a locuitorilor și a trecătorilor că Dobridorul este un spațiu edenic anistoric, etern chiar. Dobridorenii își cultivau pașnic pamântul, extrem de roditor, singuri sau ajutați de dijmași. S-a constituit o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se „amestece” cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
un alt gen de discurs. Dând însă la o parte ceea ce este perimat sau excesiv în scrierile cu pricina, căutând cu răbdare și fără prejudecăți adevărurile prinse sub balast, descoperim o conștiință superioară și responsabilă, un apologet entuziast al valorilor eterne ale credinței («dogmele mântuirii noastre din efemer»), atingând cu un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace cu prudență, ne amendează
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Madridul în luna iulie. Călătorește împreună cu generalul Spinola, recent numit comandant al trupelor spaniole din Italia. La sfârșitul lui august, Velázquez sosește la Genova, de acolo pleacă la Milano, apoi la Veneția și Roma. Artistul rămâne un an în "Cetatea Eternă". Înainte de a se întoarce în Spania, Velázquez vizitează Napoli pentru a picta portretul surorii regelui spaniol, "infanta" Maria, căsătorită cu viitorul împărat Ferdinand al III-lea. După întoarcerea din Italia în ianuarie 1631, pictorul își ocupă imediat postul la curtea
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
de caritate foarte activ, însă și un mistic dintre cei mai mari. Don Bosco a format generații întregi de sfinți pentru că i-a readus pe tinerii săi la iubirea lui Dumnezeu, la realitatea morții, a judecății lui Dumnezeu, al Iadului etern, la necesitatea de a se ruga, de a fugi de păcate și de ocaziile care conduc la păcat și de a se apropia frecvent de sacramentele Spovedaniei și al Împărtășaniei. A fost respectat și iubit de către cei care l-au
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
della Rovere execută minunatul nud ""[Venus din Urbino"]". Tiziano pictează aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordând de erotism și scene religioase. În anul 1545 pleacă la Roma, unde pictează portretul Papei Paul al III-lea și obține cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul pictează mai mult pentru sine, pânze minunate, care anunță pictura generațiilor viitoare. În 1566, este ales membru la ""Accademia del Disegno di Firenze"", împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto. Tiziano moare pe
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
garanții păcii. La Roma s-a ridicat un mare altar al păcii auguste (Ara Pacis Augustae), reprodus și pe monede; cultul păcii se celebra împreună cu altele oficiale, de două ori pe an. Pacea romană, asociată personalității împăratului și strălucirii Romei Eterne, a fost și un subiect predilect al artei oficiale. Comenzile de stat și cele ale particularilor ("mecenatul", de la Mecena, un apropiat al lui Augustus) au transformat Roma (un milion locuitori) într-un impresionant centru arhitectural, emanând forță și perenitate: "Casa
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
va reasambla. Deși Inuyasha îl învinge, Naraku își folosește puterea dată de Giuvaer pentru a-și dori ca sufletul lui Kagome să fie închis în el împreună cu sufletul său, pentru a-i permite lui Naraku să supraviețuiască printr-un conflict etern cu ea. Dorința lui Naraku poate fi îndeplinită doar dacă Kagome ar fi manipulată să își dorească ceva în mod egoist pentru a se salva, însă are destulă încredere în Inuyasha, care va veni să o salveze, iar Kagome își
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
cauzalități în raportul omului cu Dumnezeu, sau anularea ideii de voință liberă. Rațiunile necesare nu aduc în discuție necesitatea absolută ci, în termenii lui Boethius, "necesitatea condiționată": dat fiind faptul că omul există, că el a fost creat pentru fericirea eternă, că a căzut prin alegere proprie, era necesară Întruparea; altfel, ea nu ar fi avut loc. Apoi, trebuie să înțelegem faptul că, pentru Anselm, rațiunile necesare nu aveau rolul de a demonstra lucruri care altfel ar fi putut fi contrazise
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Kung Fu (;; scris și Ving Tsun, Wing Tsun, Yong Chun) este o artă marțiala care provine din Chină. Legende: (Chineză) = 詠春 = Pinyin = fonetic: Yǒng chūn și care tradus înseamnă Primăvară Eternă sau Primăvară frumoasă, reprezintă prenumele fondatoarei acestui stil. Numele de familie al lui Wing Chun era Yim. Ea provenea dintr-o familie nu tocmai înstărita dar care reușea prin comerțul de brânză de soia să asigure existența întregii familii fără
Wing Chun () [Corola-website/Science/299672_a_301001]
-
lipsit de pe tricourile studenților decât în perioada în care clubul s-a numit Știința. În 1994, o dată cu transformarea echipei de fotbal într-un club profesionist, a fost aleasă noua stemă. Aceasta imita echipamentul tradițional al echipei, având așezată în centru eterna vocală: „U”. Stemei i-au fost aduse mai târziu mici modificări dar în linii mari modelul a rămas același. Actuala stemă a fost adoptată în 2007 și conține pe lângă nelipsitul „U”, anul înființării echipei: 1919. În aprilie 2008, marca „U
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
Nothing" și "To Have and Have Not" și culminând cu complexele "Pentru cine bat clopotele", "Across the River and into the Trees" și "The Old Man and the Sea", traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al acelorași teme etern umane: naștere, moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare. În perioada de stagnare, Hemingway a reușit să creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă acestea nu s-au transformat niciodată în lucrări complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereușite
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
nici respectul față de cele sfinte; cu prestigiul persoanei sale și cu puterea cuvântului său, Papa Leon l-a convins pe temutul conducător să cruțe Roma și chiar să părăsească Italia. Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Cetății Eterne, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi; Papa Leon îl îmblânzește pe căpetenia lor Genseric și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
rădăcini veridic nordice. În izvoarele ecleziastice este menționat faptul că la Mantova nu l-ar fi întâlnit numai pe Papă Leon I cel Mare, ci i-ar fi apărut înșiși sfinții Petru și Paul, ocrotitorii Romei, gata să apere Cetatea Eternă, iar înfricoșat de această viziune, ar fi decis să se retragă (referitor la această temă a se vedea pictură lui Rafael). Istoriografia creștină l-a numit "flagellum Dei" („biciul lui Dumnezeu”).Cronicile maghiare medievale au transmis o tradiție conform căreia
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
fide) afirmă că numai prin har, prin credință creștinul primește mântuirea și nu prin fapte ale sale (vezi Efeseni 2:8). Baptiștii pun un accent puternic pe conceptul de mântuire. Teologia baptistă învață că păcatul duce la condamnarea la moarte eternă în iad. Moartea lui Cristos pe cruce a plătit pedeapsa păcatului, iar învierea sa este dovada că viața veșnică e la dispoziția oricui dorește să o aibă. Singurele cerințe sunt ca fiecare să se pocăiască de bună voie de păcate
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
acces la toate activitățile celor inferioare, cele inferioare însă limitându-se la activitatea specifică lor. În acest fel, rațiunea umană poate judeca universalul, care este doar o reflexie a „tipului unic” din inteligența divină. Cunoașterea lui Dumnezeu (prin inteligență) este eternă, ca și Dumnezeu însuși (Cartea V, proza VI), astfel încât posedă în simultaneitate tot ceea ce se poate petrece în timp („veșnicia este posesiunea în același timp deplină și desăvârșită a vieții nesfârșite”). Cunoașterea divină nu este, ca și cea umană, în
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
petrece în timp („veșnicia este posesiunea în același timp deplină și desăvârșită a vieții nesfârșite”). Cunoașterea divină nu este, ca și cea umană, în timp, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu cunoaște prin trecut, prezent și viitor, ci printr-un prezent etern. Evenimentele viitoare sunt problematice (în felul descris mai sus) numai pentru om. Dumnezeu le cunoaște ca evenimente contingente tot așa cum noi cunoaștem evenimentele din prezent. Cunoașterea divină „nu e ca o preștiință a viitorului, ci mai degrabă ca o știință
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ, indicând absența și "peras" = limită, hotar) materia primordială care stă la baza universului. Potrivit concepției sale, "apeiron-ul" este etern, indestructibil, nedefinit, în continuă mișcare, din el și în el apărând și dispărând toate elementele prin ciocnirea celor două stări -căldura și frigul. În comparație cu Thales, care considera apa ca elementul primordial, "apeironul" lui Anaximandru reprezintă o treaptă superioară de abstractizare
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
până la sfârșitul vieții sale. Credem că între timp, Luther devenise un călugăr exemplar căci, în octombrie 1510, împreună cu un alt frate de mănăstire au fost trimiși la Roma, cu o oarecare misiune pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! După care a observat toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara sfântă în genunchi, vizitând aproximativ douăzeci de
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
urmate apoi de recidive, se pare că Dostoievski reușește în cele din urme să abandoneze acest viciu. În aprilie 1871, vizitează ultimul cazino în Wiesbaden. În perioada 1868-1870, Dostoievski lucrează la mai multe romane, "Ateism", " Viața unui mare păcătos" și "Eternul soț", dar numai ultimul se concretizează și este publicat în 1870 în revista "Răsărit" ("Заря"). Vestea asasinării lui Ivan Ivanov din 21 noiembrie 1869 de către colegii săi din grupul socialist revoluționar al lui Serghei Neceaev îl determină pe Dostoievski să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Sankt Petersburg. Prima parte se remarcă prin stilul vituperant și zeflemitor cu care "omul din subterană" dezamorsează doctrina determinist-utopică a lui Nikolai Cernîșevski. Cernîșevski susținea că liberul arbitru nu există, iar legile științifice ghidează omenirea către un ideal al fericirii eterne. În opoziție cu aceste idei, protagonistul "subteranei" elogiază capacitatea omului de a se abate de la drumul rațiunii și al avantajului propriu, de a fi liber să aleagă și răul, nu doar binele. Mai mult, el postulează necesitatea durerii: A doua
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
revoluționează acest gen muzical într-o formă colorată, cu un limbaj ritmic original, spirit puternic dramatic și pasionat. Compozițiile sale au intrat în repertoriul marilor orchestre cu participarea unor interepreți renumiți. El a demonstrat că Tango-ul poate fi expresia eternă a spiritului uman.
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
că realitatea materială conține în ea însăși elementele care permit să fie înțeleasă ca atare. După Duns Scot, categoriile universale (""universalia"") nu sunt independente de spiritul uman, fiecare existență particulară sau singulară posedă o natură formală distinctă. Astfel, cunoașterea adevărurilor eterne are o bază obiectivă, din care derivă libertatea omului și întâietatea voinței umane. Combătând ipoteza după care actele divine ar rezulta dintr-un liber arbitru, el admite totuși că existența reală a lucrurilor depinde de libera decizie a lui Dumnezeu
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
înzestrat de natură cu toate calitățile unui artist plastic și, în plus, cu un puternic simț etic și spirit critic. Dezgustat de lipsa de moralitate a concetățenilor lui, precum și a societății în general, lasă colegilor săi de breaslă să reprezinte eternele și banalele teme, el dedicându-se unei analize fine și critice a societății și timpului în care trăia. De la Bosh și Bruegel, Hogarth a deprins utilizarea fantasticului și a simbolului, de la precursorii săi renascentiști a învățat simțul compoziției ample și
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
neagă” (»Ich bin der Geist der stets verneint«), Molly Bloom, femeia arhetipală, poate răspunde „Sunt carnea ce-ntotdeauna afirmă” (»Ich bin der [sic] Fleisch der stets bejaht.«). De altfel și piesa "Faust" se încheie cu aceeași concluzie ca și "Ulise": eternul feminin ("das Ewig-Weibliche") reabsoarbe și regenerează totul. Sub îngrijirea Sylviei Beach, "Ulise" apare la 2 februarie 1922 în Paris. Cu doar câteva săptămâni înainte Beach pregătea abonamentele potențialilor cititori: pe lângă scriitorii Léon-Paul Fargue, Hemingway, Ezra Pound, Robert McAlmon, Yeats și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
dar tânărul scriitor refuză să rămână peste noapte, ratând astfel ocazia de a identifica în noul său ocrotitor o figură paternă, care să-l salveze din abisul exilului și al dezrădăcinării ("Itaca"). Ultimul cuvânt îi revine lui Molly Bloom, întruparea eternului feminin, care, în reveriile ei nocturne despre copilăria din Gibraltar, amanți din trecut sau prezent, nevoi zilnice etc., reafirmă cu hotărâre supremația forțelor vitale ale naturii: Dumnezeu, femeia și soarele ("Penelopa"). Conform lui Harry Levin, opera lui Joyce gravitează în jurul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]