11,327 matches
-
Marinescu a fost și un foarte prețuit profesor. În prelegerile sale aducea totdeauna idei noi și dezvolta ipoteze de perspectivă. În 1925 la aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Charcot, dintre toți discipolii a fost ales Marinescu să evoce personalitatea marelui maestru. Dintre studiile sale de neurologie clinică sunt de menționat descrierea reflexului palmo-mentonier în afecțiunile sistemului piramidal (împreună cu Anghel Radovici) și descrierea unui sindrom neurologic ereditar cunoscut în literatură sub numele de Sindromul Marinesco-Sjögren. Din testamentul lui Marinescu
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
31 martie 1891, București d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, " Pe Argeș în sus", în poeme precum "Bunicul", "Bunica", " Aci sosi pe vremuri" sau "Ochelarii bunicului". Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, "Amintiri din luptele de la Turtucaia", (București, 1918), "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare", (Iași, 1920) și "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate", (București, 1936). Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista "Însemnări literare
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
a fost introdusă o nouă stemă comună, care era o combinație a stemelor în egală măsură legitime ale celor două jumătăți ale monarhiei și a micii steme a Casei de Austria. Deviza "indivisibiliter ac inseparabiliter" („indivizibl și inseparabil“) trebuia să evoce solidaritatea celor două state în cadrul uniunii reale a monarhie. Stema mijlocie a jumătății austriece a monarhiei înfățișează vulturul bicefal încoronat cu coroana imperială și având pe piept un scut cuprinzând stemele Cisleithaniei. Scutul stemei mijlocii este superpozat de coroana imperială
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cauza socialismului în această țară.”. Aceste idei au fost susținute și de alți membri ai FSN, cum ar fi Silviu Brucan, care a susținut, la începutul anului 1990, că revoluția a fost împotriva lui Ceaușescu nu împotriva comunismului. Iliescu a evocat mai târziu posibilitatea de a încerca modelul de socialism „suedez”. Mulți români cred că Revoluția Română a fost, de fapt, o revoltă populară asimilată de o lovitură de stat militară întreprinsă de Gen. Stănculescu care a predat puterea lui Ion
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
ungar Ladislaus IV dorind să câștige teritoriul Banatului de Severin, un important punct strategic. Armata voievodului se luptă cu cea a lui George, fiul lui Simon, dar este înfrântă. Litovoi moare în timpul bătăliei (probabil purtată undeva în jurul anului 1277, fiind evocată într-o diplomă regală din 1285), iar fratele său, Bărbat, este capturat. Acesta își răscumpără libertatea cu o mare sumă de bani și devine urmașul lui Litovoi la conducere până în 1288. O cronică anonimă susține că Negru-Vodă, un herțeg al
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Constantin. Romanii considerau arta un mijloc de educație și un instrument de propagandă națională. Prin sculptură, se glorificau evenimentele militare sau politice, victoriile și persoana împăratului. Un exemplu îl constituie Columna lui Traian. Prin marea diversitate de scene, figuri, este evocată victoria împăratului Traian în cele două războaie dacice. Un alte exemplu este bustul împăratului Constantin. Un exemplar care a supraviețuit timpului, în ciuda distrugerilor datorate invaziilor barbare sau reconstrucției realizate de creștini, este statuia ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, ce datează
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
poate fi sufletul și cât de inexorabile capacitățile, vitalitatea acestuia. Poezia Eugeniei Bulat, - și acesta este cel de al doilea aspect pe care mi-a plăcut foarte mult, - e plină de renașterea propriului sine, de prunci, germinări, de daruri care evocă o promisiune (menținută) feminității; din toate acestea derivând, cum am subliniat, dificultatea traducerii acestei poezii cărnoase, fiziologice, în care fermenții nașterii interioare se convertesc într-o poezie a maternității poetice. Tot ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
(pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit "Ordinul Italian de Merit" ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare "La Ronda", prin care
Vincenzo Cardarelli () [Corola-website/Science/317244_a_318573]
-
poluarea aerului conduc la prosperarea lăstunilor. În același timp, vremea rea, folosirea pesticidelor în agricultură, neajunsul de pământ umed (necesar la construirea cuibului) și rivalitatea cu vrăbiile cauzează scăderea populației în limitele unei anumite localități. În literatura europeană rândunicile sunt evocate destul de des, însă fără specificarea speciei concrete. Sunt cunoscute câteva expresii legate de venirea primăverii care amintesc rândunicile, cum ar fi „prima rândunică”, „cu o rândunică nu se face primăvară”. Ultima expresie, devenită proverb, a apărut încă în Grecia antică
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
impera”" („desparte și cucerește” sau „dezbină și stăpînește”). Controversa a încetat între anii 1948 și 1975 când România comunistă și-a aliniat docil poziția politică și universitară pe cea « moldovenistă » a Uniunii sovietice. În acea perioadă, în ambele țări, cine evoca doar posibilitatea ca pozițiile oficiale să poată fi discutate, risca aspre pedepse mergând de la repartizarea în alte slujbe mai grele, mai prost plătite și îndepărtate, pînă la condamnarea la închisoare sau lagăr de muncă silnică. După 1975 în România socialistă
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
genul ambient, precum și o gamă largă de alte genuri, cu anumite caracteristici comune în crearea experienței de spațialitate contemplativă. Muzica space variază de la simple până la texturi complexe sonore, lipsite uneori de componentele convenționale de melodic, ritm, sau vocal, [16] [17] evocând, în general, un sentiment de "emoție și reprezentare spațială continuum", introspecție benefică, ascultare profundă și senzații de plutire, navigare sau zbor. Muzica space este folosită de persoane atât pentru consolidarea fundalului, cât și ascultare de prim-plan, adesea cu căști
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
pragul unei descătușări mai apropiate de greutatea emoțională precedentă, printr-o experimentare mai detașată a laturii puternic expresive a „mareei negre”. Colajele sale făcute din fragmente de pictură, din gestualisme grafice și clișee fotografice în alb și negru, transpuse digital, evocă o senzualitate regăsită și o plăcere deosebită pentru compoziția dramatică în contrapunct. Posturile provocatoare ale nudurilor feminine fragmentate, pictate cu tușe de negru, în maniera lui Yves Klein, pun în valoare un melanj straniu de atracție și repulsie, de expresionism
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
autorii care își pășesc pe propriile lor urme din nevoia de a aprofunda și consolida ceea ce au mai spus o dată sau de mai multe ori." Procedează aidoma biografilor stăpâni pe știința distribuirii materialului relativ la oamenii pe care intenționează să-i evoce. In cazul său, aceștia sunt bunicul, Mihai Isanos ("Doctorul de pe comoară", 1999), mama, Magda Isanos ("In căutarea Magdei Isanos", 2003), tatăl, Eusebiu Camilar ("Cosânzenii", 2005), un apropiat al familiei, Ț., în "Amur" (Ed. Augusta, 2007). Cărțile citate, însumând peste 1500
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
opusul formației și unul dintre momentele cele mai importante din muzica rock românească. Proiectul a început în primăvara anului 1976, etapa de documentare desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
centrul insulei, în sanctuarul zeului. Acest metal misterios strălucește, spune Platon, cu o străfulgerări de foc (în ), ceea ce ne lasă să ne gândim că ar putea fi vorba de un aliaj pe bază de cupru sau de aur. Unii au evocat aluminiul, conținut de bauxită. Dioscoride, un medic grec, ne furnizează, în anii 60 sau 70 ai erei creștine, interesante precizări despre plantele și medicațiile folosite în epoca sa. El menționează o pudră albă obținută prin calcinarea unor anumite pietre care
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
până la 80% de cupru, 15 până la 20% de zinc și slabe procentaje de nichel, plumb și de fier. Sebastiano Tusa a propus, din aceste analize, că este vorba probabil de oricalc, compoziția acestor lingouri apropiindu-se de aceea a oricalcului evocată în unele ipoteze științifice bazate pe descrierile concise și puțin precise ale oricalcului din textele antice care au ajuns până în zilele noastre. Ca și mitul Atlantidei, oricalcul este prezent în romane și benzi desenate.
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
preluat în rândurile ei foste cadre din poliția politică de dinainte de decembrie 1989 și că acest serviciu și-a depășit atribuțiile prevăzute prin lege. Activitatea U.M. 0215 a fost catalogată de către membrii CSAT drept o formă mascată de poliție politică, evocându-se câteva cazuri semnalate de presă. Între 1990 și 1996 presa a acuzat U.M. 0215 de nenumărate acțiuni diversioniste, de implicare în acțiuni împotriva opoziției. „Doi și-un sfert”, cum mai era denumită unitatea, a colaborat substanțial cu minerii în
Departamentul de Informații și Protecție Internă () [Corola-website/Science/318020_a_319349]
-
Quebecului, Montreal, este locul unde are loc întâlnirea decisivă, cu Yves Desrosiers, cu care a produs primul său album, în 1997, "La Llorona". 1998 : "La Llorona" 2003 : "The Living Road" 2009 : "Lhasa" Conform site-ului oficial al artistei, "La Llorona" evocă "„o America Latină uneori reală, alteori imaginara, născută din memoria unei copilării itinerante”." Site-ul mai adaugă că "„albumul n-ar fi putut vedea lumina zilei decât la Montréal, unde a fost scris în plină iarnă”". Într-un interviu acordat revistei
Lhasa de Sela () [Corola-website/Science/318038_a_319367]
-
pe numele lui adevărat Barbu Muntean (1780-1860). Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” a dat și numele uliței din apropiere. De ulița Zlataust se leagă și numele scriitorului Ionel Teodoreanu, autorul romanului "La Medeleni". Amintirile acestei mahalale au fost evocate în scrierile "Fata din Zlataust", "Ulița copilăriei" și "Casa bunicilor". Casa Teodorenilor se invecinează și astăzi cu gardul bisericii. Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” din Iași impresionează și azi prin zidăria din piatră și Turnul-clopotniță masiv, acesta fiind
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Völsunga saga” în care eroul-dragon respectiv se numește „Sigfrid”. În ciuda victoriei pe care Arminius a obținut-o, acesta nu-și făcea mari speranțe în legătură cu rezistența sa în fața romanilor, așa că a preferat să se retragă în pădurile Germaniei. Bouddica (numele probabil evoca zeița celtică Boudiga sau poate era un titlu nobiliar s-a născut în jurul anului 10 d.H. S-a căsătorit cu șeful triburilor icenilor, Prasutagus. Acesta a murit prematur, încât, prin testament, moștenitorii erau cele două fiice ale sale și împăratul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Iuri Botgrozna și hotărăște să-i conducă la Pragurile Niprului. Credinciosul Strămurare afirmă că deși „măria sa Nicoară a trecut ca un vis al noroadelor”, faptele sale de arme au intrat în legendă (potrivit dictonului „non omnis moriar” al lui Horațiu evocat pe eșafod) și îi vor inspira și pe alți viteji să lupte pentru eliberarea țării. „Din duhul său care nu se stânge ne-om aprinde noi și alții de după noi cum se aprinde lumină din lumină”, încheie profetic oșteanul moldovean
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
titlu original dat de autor era "Le beau Danube jaune" (în ), cu referire la valsul lui Strauss ("Dunărea albastră"), și pe care fiul său Michel, moștenitorul operei literare, îl va redenumi cu un nume mai comercial. Valsul lui Strauss este evocat în primele capitole în contradicție cu culoarea apei fluviului Dunărea, de-a lungul căruia navighează personalul principal, Ilia Bruș. Romanul a fost publicat în formă de foileton în "Le journal" din perioada 24 septembrie - 2 noiembrie 1908 și ulterior într-
Pilotul de pe Dunăre () [Corola-website/Science/319518_a_320847]
-
puțin lucrurile, dar este deja prea multă lume [pe Terra]" adaugă el. Explozia demografică și corolarele ei : bulimia energetică, productivistă și consumistă duc omenirea la pierzanie. Această constatare, tabu, este totuși din ce în ce mai împărtășită de către anumiți oameni de știință și este evocată tot mai des , dar este sufocată de către scepticii asupra schimbărilor climatice și de o parte dintre persoanele credincioase, pentru care reproducerea este o recomandare divină, subliniază Frank Fenner. Puțin optimism înainte de naufragiul Umanității ? Stephen Boyden, coleg și prieten cu Fenner
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
(13 martie 1902 - 23 februarie 1975) a fost un artist de origine germană, foarte cunoscut pentru păpușile în mărime naturală, ce evocau fetele în perioada pubertății, produse pe la mijlocul anilor 1930. Istoricii artei și fotografiei l-au consider ca fiind un fotograf suprarealist. Bellmer s-a născut în orașul Kattowitz, la acel moment oraș al Imperiului German (acum Katowice, Polonia). Până în anul 1926
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]