KorAP: Find »[drukola/base=lagăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...436 437 438 ...461 >

11,504 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

altor victime etnice au fost ocupate, după plecarea acestora, de localnici; noii proprietari au furat sau au confiscat ustensilele, mobila și hainele rămase. Mai pronunțat În „zona morții” dintre Odessa și Marea Baltică, fenomenul s-a produs peste tot: Întorși din lagărele de concentrare În 1945, supraviețuitorii și-au găsit casele din Praga sau Paris ocupate de indivizi „aciuați” În timpul războiului și care refuzau să plece, revendicând virulent proprietatea. Sute de mii de unguri, polonezi, cehi, olandezi sau francezi au fost astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că ei săvârșiseră crime grave, executând cu entuziasm (și chiar anticipând) programul german de expediere În lagăre a sute de mii de evrei maghiari. Abia ulterior, autoritățile maghiare au inclus delictele de „sabotaj” și „conspirație”, cu scopul evident de a acoperi o gamă mai largă de oponenți ce s-ar fi putut Împotrivi instaurării regimului comunist. Curțile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fuseseră membri ai Partidului Nazist; când războiul s-a terminat, existau 536.000 de membri cu carnet; 1,2 milioane de austrieci făcuseră parte În timpul războiului din efectivele germane. Austriecii erau chiar prea bine reprezentați În SS și În conducerea lagărelor de concentrare. Viața publică și cultura de elită erau dominate de simpatizanții naziști: 45 din cei 117 membri ai Orchestrei Filarmonice din Viena erau naziști (În timp ce Filarmonica din Berlin număra doar 8 membri de partid din 110 muzicieni). În aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ori pe zi la radio, iar dovezile adunate aveau să fie expuse În școli, cinematografe și centre de reeducare din Întreaga țară. și totuși, efectul educativ al proceselor nu era Întotdeauna garantat. La primele procese, mulți dintre șefii și gardienii lagărelor au scăpat nevătămați. În instanță, avocații lor i-au umilit pe martorii care supraviețuiseră taberelor de concentrare, exploatând În avantajul propriu sistemul juridic anglo-american bazat pe confruntare. Când personalul lagărului Bergen-Belsen a fost judecat În procesul de la Lüneberg (17 septembrie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Întotdeauna garantat. La primele procese, mulți dintre șefii și gardienii lagărelor au scăpat nevătămați. În instanță, avocații lor i-au umilit pe martorii care supraviețuiseră taberelor de concentrare, exploatând În avantajul propriu sistemul juridic anglo-american bazat pe confruntare. Când personalul lagărului Bergen-Belsen a fost judecat În procesul de la Lüneberg (17 septembrie - 17 noiembrie 1945), avocații britanici ai apărării au argumentat cu destul succes că inculpații nu făcuseră decât să respecte legea (nazistă): 15 din cei 45 de acuzați au fost achitați

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de locuitori (un sfert din populația zonei); până la urmă, majoritatea nu au fost aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au fost eliberați rapid și au reintrat În viața publică, foarte puțin șifonați. Până În 1952, Fordwerke, divizia germană a companiei americane Ford, și-a reconstituit integral echipa de management superior din anii lui Hitler. Până și judecătorii naziști și medicii lagărelor de concentrare, condamnați sub jurisdicție americană, și-au văzut sentințele reduse sau preschimbate de către Înaltul Comisar american John J. McCloy. Rezultatele sondajelor de opinie din primii ani postbelici confirmă insuccesul eforturilor aliate. În octombrie 1946, când procesul de la Nürnberg a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
gratii. Milan Kundera și uite așa trebuia să-i Înveți pe oameni să nu gândească și să nu emită judecăți, trebuia să-i forțezi să aibă năluciri și să negi vehement ceea ce toți vedeau limpede. Boris Pasternak, Doctor Jivago În lagăr am cunoscut mulți oameni care pricepeau destul de bine ce se Întâmpla În țară și care, În același timp, aveau un cult religios pentru Stalin. Evghenia Ginzburg, Journey into the Whirlwind Stalinismul Înseamnă uciderea omului lăuntric. Indiferent ce zic sofiștii, indiferent

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Germania) au fost primii suspectați. László Rajk luptase acolo (În calitate de comisar politic al „batalionului Rákosi”), ca și Otto Sling, unul dintre acuzații În procesul Slánský. După victoria lui Franco, mulți veterani din Spania s-au refugiat În Franța, ajungând În lagărele de concentrare locale. De acolo, mulți s-au alăturat Rezistenței franceze, unde au luptat alături de comuniști din Germania și din alte părți care se refugiaseră În Franța. Erau suficient de mulți pentru ca Partidul Comunist Francez să-i organizeze Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au colaborat prea Îndeaproape cu necomuniștii În mișcările de rezistență. Josef Frank, un comunist ceh care a supraviețuit Încarcerării la Buchenwald, a fost acuzat În procesul Slánský că profitase de timpul petrecut În lagăr pentru a-și face cunoștințe dubioase printre „dușmanii de clasă”. Singurii comuniști care n-au avut de Înfruntat bănuielile apriorice ale lui Stalin erau cei care stătuseră mult timp la Moscova, sub supravegherea Kremlinului. Pe aceștia se putea conta din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
soldat sau cetățean sovietic care supraviețuise Încarcerării sau ocupației naziste era suspect. Când Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a promulgat, În 1949, o lege ce-i pedepsea pe soldații care comiseseră violuri cu 10 până la 15 ani Într-un lagăr de muncă forțată, nu a făcut-o câtuși de puțin din dezaprobare față de faptele comise de Armata Roșie În Austria și Germania de Est. Scopul real era inventarea unei modalități de a-i pedepsi după bunul-plac pe soldații sovietici Întorși

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fără precedent. Procesele nu erau decât partea vizibilă dintr-un Întreg arhipelag al represiunii: Închisoare, exil, batalioane de muncă silnică. În 1952, perioada de vârf a celei de-a doua terori staliniste, 1,7 milioane de prizonieri se aflau În lagăre de muncă, alți 800.000 În colonii și 2.753.000 În „așezări speciale”. Sentința „normală” În Gulag era de 25 de ani, urmată de obicei (În cazul supraviețuitorilor) de exil În Siberia sau Asia Centrală sovietică. În Bulgaria, dintr-o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
trăit timp de șase ani Într-o pivniță. România probabil a fost martora celei mai dure persecuții; În orice caz, cea mai lungă. Pe lângă cei peste un milion de deținuți (cifră care nu include persoanele deportate În URSS) din Închisori, lagăre de muncă și de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dintre care zeci de mii au murit, România se remarca prin severitatea condițiilor de detenție și prin diferite Închisori „experimentale”, În special cea de la Pitești, unde, timp de trei ani, din decembrie 1949

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ca și În Uniunea Sovietică. Naționalismul economic avea și el puternice rădăcini locale, astfel Încât exproprierea, naționalizarea și intervenția statului n-au surprins pe nimeni. În Cehoslovacia, de exemplu, conform Planului Bianual introdus În 1946, muncitorii recalcitranți puteau fi trimiși În lagăre de muncă (deși, Într-adevăr, În 1946-1948, majoritatea judecătorilor cehi au refuzat să aplice astfel de sancțiuni). În faza inițială, așadar, intrarea Europei de Est În sfera de influență sovietică nu a reprezentat o schimbare atât de nedorită și brutală

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
declinului „valorilor marxiste chiar În Rusia”. Un alt proces a fost mai greu de ignorat. Pe 12 noiembrie 1949, la patru săptămâni după execuția lui Rajk la Budapesta, David Rousset a publicat În Le Figaro littéraire un apel către supraviețuitorii lagărelor naziste, cerându-le sprijinul În realizarea unei anchete asupra taberelor de concentrare sovietice. Bazându-se chiar pe Codul Muncii Corecționale din URSS, el susținea că acestea nu reprezentau centre de reeducare, așa cum pretindea versiunea oficială, ci un sistem concentraționar subordonat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
bucată de vreme socialist; erou al Rezistenței și supraviețuitor de la Buchenwald și Neuengamme; cofondator, În 1948, Împreună cu amicul său Sartre, al unei mișcări politice efemere, Rassemblement démocratique révolutionnaire. Faptul că un astfel de om acuza existența În URSS a unor lagăre de muncă și detenție zdruncina profund afiliațiile politice convenționale din epocă. Daix fusese și el arestat pentru activitatea În Rezistență și deportat la Mauthausen. Ciocnirea celor doi foști partizani de stânga și supraviețuitori ai lagărelor naziste dovedea În ce măsură vechile alianțe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
existența În URSS a unor lagăre de muncă și detenție zdruncina profund afiliațiile politice convenționale din epocă. Daix fusese și el arestat pentru activitatea În Rezistență și deportat la Mauthausen. Ciocnirea celor doi foști partizani de stânga și supraviețuitori ai lagărelor naziste dovedea În ce măsură vechile alianțe și apartenențe politice erau umbrite acum de chestiunea arzătoare a comunismului. Pentru Rousset au depus mărturie diferiți experți, care mai de care mai credibili, ai sistemului penitenciar sovietic, culminând cu depoziția emoționantă a Margaretei Buber-Neumann

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și apartenențe politice erau umbrite acum de chestiunea arzătoare a comunismului. Pentru Rousset au depus mărturie diferiți experți, care mai de care mai credibili, ai sistemului penitenciar sovietic, culminând cu depoziția emoționantă a Margaretei Buber-Neumann, care trecuse nu numai prin lagărele sovietice, ci și pe la Ravensbrück, după ce Stalin a predat-o autorităților naziste În 1940 (o consecință printre altele a Pactului Molotov-Ribbentrop). Rousset a câștigat procesul. A reușit chiar să aibă un oarecare impact asupra cunoștințelor și conștiințelor contemporane. După pronunțarea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Maurice Merleau-Ponty a admis că „faptele pun sub semnul Întrebării sensul sistemului rus”. Simone de Beauvoir s-a simțit obligată să introducă În noul ei roman cu cheie, Mandarinii, o serie de discuții tensionate Între eroi pe tema știrilor din lagărele sovietice (modificând avantajos cronologia, pentru a da impresia că Sartre și prietenii lui erau la curent cu aceste probleme Încă din 1946). Pentru a-l contracara pe Rousset și a-i struni pe intelectualii „progresiști”, partidele comuniste au folosit pretextul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
23 februarie 1923, el a catalogat național-socialismul drept „un apel permanent la porcul din om”, unic În istoria germană pentru succesul cu care „mobiliza fără răgaz prostia omenească”. Arestat În iulie 1933, el și-a petrecut următorii 12 ani În lagăre de concentrare, lucru care i-a afectat sănătatea și i-a scurtat viața. Slăbit și adus de spate, erou și adept neclintit al ideii că Germania avea după război obligația de a-și recunoaște crimele, Kurt Schumacher era nu numai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ce fusese pedepsită cum se cuvine. Printr-o serie de amnistii, criminalii de război aflați În Închisoare au fost treptat eliberați și reintegrați În viața civilă. Totodată, multe din cele mai grave crime de război (comise În Est și În lagăre) n-au fost niciodată investigate. În pofida Înființării În 1956, la Stuttgart, a unui Birou Central al Ministerelor de Justiție din landuri, procurorii locali au blocat cu zel deschiderea anchetelor până În 1963, când Bonnul a Început să exercite presiuni asupra lor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
devenit rapid un primus inter pares, nu putea decât să urmeze calea deschisă de Beria. Moartea lui Stalin, după ani și ani de opresiune și sărăcie, declanșase ample proteste și cereri de schimbare. În cursul anilor 1953 și 1954, În lagărele de muncă forțată din Siberia au izbucnit revolte - la Norilsk, Vorkuta și Kengir; pentru a le Înăbuși, Kremlinul a apelat la tancuri, avioane și la o considerabilă desfășurare de trupe. Dar, odată ce „ordinea” a fost restabilită, Hrușciov s-a Întors

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
așa Încât nu purta o mare responsabilitate pentru perioada de teroare și proastă guvernare prin care tocmai trecuse țara sa; de fapt, prima sa acțiune ca lider de partid a fost să propună, cu sprijinul lui Beria, un program de liberalizare. Lagărele de internare și muncă forțată urmau să fie Închise, iar țăranilor să li se permită să iasă din colhozuri dacă doreau. În general, agricultura avea să primească un sprijin mai mare, iar obiectivele industriale nerealiste să fie abandonate: În limbajul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fost judecați și executați În următorii ani (ultima condamnare la moarte a fost executată În 1961). În total, aproape 22.000 de maghiari au fost condamnați la Închisoare pentru rolul lor În „contrarevoluție”. Alți 13.000 au fost trimiși În lagăre, iar mult mai mulți și-au pierdut slujbele sau au fost puși sub supraveghere, până la declararea unei amnistii generale, În martie 1963. Se estimează că 200.000 de oameni - peste 2% din populație - au fugit din Ungaria În urma ocupației sovietice

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
atenția publicului german asupra crimelor regimului nazist. La Frankfurt, 273 de martori au dovedit amploarea și gravitatea crimelor Împotriva umanității comise În Germania, fără a se limita la cei 23 de acuzați (22 de membri SS și un șef de lagăr). În 1967, Alexander și Margarete Mitscherlich au publicat studiul extrem de influent Die Unfähigkeit zu trauen (Neputința de a jeli), afirmând că recunoașterea oficială vest-germană a răului nazist nu a fost Însoțită de o autentică asumare individuală a responsabilității. Intelectualii vest-germani

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]