11,720 matches
-
apuntizare cu cârlig, proiectat și construit de circarul și aviatorul Hugh Robinson. Ely a spus unui reporter: „A fost destul de ușor. Cred că treaba se poate face cu succes de nouă ori din oricare zece încercări.” Ely a comunicat cu Marina Statelor Unite, cerând să fie angajat, dar aviația navală americană nu era încă organizată. Ely a continuat să zboare la expoziții, în vreme ce căpitanul Chambers i-a promis că „îl va ține minte” în cazul în care se vor înființa posturi de
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
să fie angajat, dar aviația navală americană nu era încă organizată. Ely a continuat să zboare la expoziții, în vreme ce căpitanul Chambers i-a promis că „îl va ține minte” în cazul în care se vor înființa posturi de zbor ale Marinei. Căpitanul Chambers l-a sfătuit pe Ely să renunțe la tentativele senzaționale pentru siguranța sa și pentru binele aviației. Când a fost întrebat despre retragere, "The Des Moines Register" l-a citat pe Ely: „cred că am să fiu ca
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
fost întrebat despre retragere, "The Des Moines Register" l-a citat pe Ely: „cred că am să fiu ca și ceilalți, o să o țin înainte până o să mor.” La comemorarea a 100 de ani de la zborul lui Ely, comandorul de marină Bob Coolbaugh a zburat cu o replică construită de el a avionului Curtiss al lui Ely de pe pista NAS Norfolk la 12 noiembrie 2010. La 19 octombrie 1911, cu ocazia zborului la o expoziție din Macon, Georgia, avionul său a
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
Trupul său a fost adus în orașul natal pentru înmormântare. La 16 februarie 1933, Congresul i-a acordat lui Ely decorația Distinguished Flying Cross post-mortem, pentru „realizări extraordinare ca aviator civil pionier și pentru semnificativa contribuție adusă dezvoltării aviației în Marina Statelor Unite.” O expoziție de avioane navale retrase din uz de la baza aeriană navală Norfolk din Virginia poartă numele lui Ely, iar la Newport News, Virginia, a fost instalat un monument de piatră în dreptul apelor în care Ely a făcut primul
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
foarte mare. În anul 1899, cazanele vaporului au fost modificate pentru a arde păcură în loc de cărbuni, iar în 1905 a fost instalat un post TFF. După intrarea României în primul război mondial, "Regele Carol I" a fost pus la dispoziția marinei imperiale ruse din Marea Neagră. Până la începutul primului război mondial "Regele Carol I" a deservit linia Constanța-Constantinopol-Dardanele-Smirna-Pireu-Alexandria. În octombrie 1916, la Sevastopol, SMR "Regele Carol I" a fost transformat în crucișător auxiliar, prin montarea a patru tunuri de 101 mm, a
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
Constanța-Varna-Istanbul-Salonic, iar după începutul celui de-al doilea război mondial și intrarea Italiei în război, doar ruta Constanța-Istanbul. În 1941, necesitatea României de protejare a litoralului cu baraje de mine și numărul redus de puitoare de mine aflate în dotarea Marinei Române, a dus la rechiziționarea navei SMR "Regele Carol I" și transformarea sa în puitor de mine, puntea principală permițând această operație. Au fost montate două tunuri de 120 mm, 4 tunuri antiaeriene de 37 mm, instalații de lansat mine
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
Londrei. În mijlocul pieței se află Coloana lui Nelson, care este străjuită de patru statui în formă de lei, aflate la baza acesteia. Piața este folosită și pentru demonstrații politice și adunări publice, cum ar fi sărbătorirea Revelionului. Numele celebrează victoria Marinei Regale Britanice în Bătălia de la Trafalgar din timpul războaielor napoleoniene. Inițial numele ar fi trebuit să fie Piața „Regele William al IV-lea”, dar George Ledwell Taylor a propus numele „”. În deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, Regele
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
în Lincoln, Nebraska. În copilăria sa, familia s-a mutat frecvent prin Illinois, Florida, New York, Wisconsin și Massachusetts. A absolvit Liceul iezuit din Prairie du Chien, Wisconsin în 1943. După aceea a intrat în programul de pregătire a ofițerilor de marină de la Colegiul Bates și a servit în Marina Statelor Unite pe submarin între 1943 și 1946. După război, Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska, obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951. A predat istoria la Liceul
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
a mutat frecvent prin Illinois, Florida, New York, Wisconsin și Massachusetts. A absolvit Liceul iezuit din Prairie du Chien, Wisconsin în 1943. După aceea a intrat în programul de pregătire a ofițerilor de marină de la Colegiul Bates și a servit în Marina Statelor Unite pe submarin între 1943 și 1946. După război, Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska, obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951. A predat istoria la Liceul Capuchino, și s-a aflat în fruntea orchestrei
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
Român. Prima călătorie a avut loc în 1907 pe ruta Constanța-Istanbul-Pireu-Alexandria. În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR "Dacia" și celelalte nave de pasageri au fost transformate în crucișătoare auxiliare, fiind, cu echipajele lor, puse la dispoziția marinei imperiale rusești după cucerirea Dobrogei de către Bulgari și Germani, sub comanda generalului Von Mackensen. Nava a fost atunci echipată cu patru tunuri de 101 mm, două tunuri antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
fost atunci echipată cu patru tunuri de 101 mm, două tunuri antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil român, dar avea la bord și echipaj militar rus. Comanda era deținută de un ofițer al marinei imperiale. În 1917 a luat parte la asediul asupra portului otoman Ordu din Anatolia. După Revoluția bolșevică, SMR "Dacia" a rămas la Sevastopol, unde a fost capturată în 1918 de trupele germane. A fost apoi returnată autorităților române în martie
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
Murgescu", distrugătorul NMS "Regina Maria" și 2 R-boot-uri germane. Nava a suferit mai multe avarii în portul Constanța în timpul bombardamentelor sovietice din august 1944, iar după ieșirea României din Axă și trecerea sa de partea Aliaților, a fost confiscată de Marina sovietică. NMS "Dacia" s-a scufundat pe 10 octombrie sub pavilionul sovietic, în apropierea coastei Caucazului (Georgia), după ce a lovit o mină germană.
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
SMR "Durostor" a fost o navă construită în anul 1911 în Danemarca la comanda Serviciului Maritim Român. Era un cargou transformat, în cel de-al Doilea Război Mondial, în puitor de mine pentru a servi în Marina Română. În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR "Durostor" a fost pus, împreună cu alte nave, la dispoziția marinei imperiale rusești, după cucerirea Dobrogei de către Bulgari și Germani, sub comanda generalului Von Mackensen. Nava și-a păstrat echipajul
SMR Durostor () [Corola-website/Science/324332_a_325661]
-
Era un cargou transformat, în cel de-al Doilea Război Mondial, în puitor de mine pentru a servi în Marina Română. În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR "Durostor" a fost pus, împreună cu alte nave, la dispoziția marinei imperiale rusești, după cucerirea Dobrogei de către Bulgari și Germani, sub comanda generalului Von Mackensen. Nava și-a păstrat echipajul civil român, întorcându-se la Constanța în martie 1918, după prăbușirea Imperiului Rus, ocuparea Rusiei meridionale de către Germani și pacea de la
SMR Durostor () [Corola-website/Science/324332_a_325661]
-
pagube importante, cuirasatul "Hiei" a fost distrus de navele inamice. Fiind ținta a unui atac aerian continuu, "Hiei" s-a scufundat în seara de 14 noiembrie 1942. "Hiei" a fost al doilea crucișător de linie din clasa Kongō construit de Marina Imperială Japoneză. Clasa Kongō a fost proiectată de arhitectul naval bitanic George Thurston. Această clasă de crucișătoare de linie a fost cerută în 1910 de legea japoneză privind expansiunea navală de urgență, care a fost adoptată după ce HMS "Invincible" a
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Imperiale Japoneze în asediul de la Tsingtao, dar a fost rechemat la 17 octombrie. Pe 3 octombrie 1915, "Hiei" și "Kongō" au participat la scufundarea navei "Împăratul Nikolai I", un cuirasat capturat în 1905 în timpul războiului ruso-japonez care a servit în Marina Imperială Japoneză sub numele de "Iki" ca navă de apărare de coastă. În aprilie 1916, "Hiei" a patrulat în largul coastei chineze împreună cu navele surori "Kirishima" și "Haruna". Din 1917 și până la sfârșitul Primului Război Mondial, "Hiei" a rămas la baza Sasebo
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
33 de grade și i-a fost reconstruit trinchetul. Având în vedere experiența Primului Război Mondial, puterile lumii au încercat să descurajeze orice înarmare care ar fi putut duce la declanșarea unui nou război. În conformitate cu prevederile Tratatului Naval de la Washington din 1922, Marina Imperială Japoneză trebuia să își reducă efectivele pentru a fi păstrată proporția de 5:5:3 a navelor mari de război deținute de Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Japonia. Tratatul i-a interzis Japoniei să mai construiască nave mari de
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
a patrula în Arhipelagul Chusan, înainte de a ajunge cu "Kongō" în Port Arthur în aprilie 1928. În octombrie 1929, "Hiei" a sosit la Kure pentru a fi demilitarizată și reconstruită. Pentru a evita casarea navei în condițiile Tratatului de la Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
lui "Hiei" va fi reluată în iulie 1931. În septembrie 1931 unitățile armatei japoneze au invadat Manciuria, iar provincia chineză a fost transformată într-un stat marionetă denumit Manchukuo. În decembrie 1932, "Hiei" a fost asignat escadrilei de antrenament a Marinei Imperiale Japoneze. Pe 25 februarie, Liga Națiunilor a decis că Japonia a încălcat suveranitatea Chinei și legile internaționale prin indavadarea Manciuriei. Refuzând să accepte hotărârea, Imperiul Japoniei s-a retras din Liga Națiunilor în aceeași zi. Această retragere a însemnat
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
nave de război. De la sfârșitul lunii mai 1933 și până pe data de 13 august, "Hiei" a primit îmbunătățiri care i-au permis să îndeplinească sarcini uzuale pentru împărat. Pe 16 august a servit ca navă de observație a împăratului pentru Marina Imperială Japoneză. Din ianuarie până în martie 1934, turela nr.4 și magazia de muniție au fost refăcute. În noiembrie 1935 "Hiei" a fost nava oficială a împăratului în timpul vizitei în prefecturile Kagoshima și Miyazaki. Nefiind împiedicată de restricțiile impuse de
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
1934, turela nr.4 și magazia de muniție au fost refăcute. În noiembrie 1935 "Hiei" a fost nava oficială a împăratului în timpul vizitei în prefecturile Kagoshima și Miyazaki. Nefiind împiedicată de restricțiile impuse de Tratatele de la Washington și de la Londra, Marina Imperială Japoneză a reconstruit nava "Hiei" pentru a fi ca surorile ei. "Hiei" a primit opt cazane Kampon și turbine cu reductor de turație, iar etrava a fost lungită cu 7,9 m pentru a mări viteza. Turelele de 14
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
o viteză de 30,5 noduri (56,5 km/h), "Hiei" a fost reclasificată drept cuirasat rapid. În octombrie 1940, "Hiei" a participat la parada Flotei Imperiale unde a fost trecută în revistă de Împăratul Hirohito, membrii familiei regale, ministerul marinei Koshirō Oikawa și amiralul Isoroku Yamamoto. În noiembrie, "Hiei" a fost desemnată să facă parte din Divizia a 3-a Cuirasate din cadrul Flotei I. Pe 26 noiembrie 1941 "Hiei" a plecat din Golful Iturup, Insulele Kurile, împreună cu "Kirishima" și șase
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Cuirasate s-a reunit cu cinci portavioane și două crucișătoare în raidul din Oceanul Indian împotriva Marinei Britanice. Pe 5 aprilie, flota japoneză a atacat portul Colombo din Ceylon. Pe 8 aprilie, avioanele de pe portavioanele japoneze au atacat baza navală a Marinei Britanice din Trincomalee, unde au aflat că toate navele din Flota Britanică de Est, comandată de amiralul James Somerville, care supraviețuiseră bătăliilor, se retrăseseră în noaptea de dinainte. Pe drumul de întoarcere, un hidroavion de pe "Haruna" a observat portavionul HMS
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
maxim 50-150 t cu 2 sau 6-8 oameni la bord. Au fost proiectate pentru misiuni defensive și de recunoaștere în apropierea coastelor. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost construit un grup de submarine pitic clasa CB pentru marina italiană. Au fost comandate un număr de 72 de submarine la firma Caproni din Milano, dar numai 22 au fost terminate. Douăsprezece au fost finalizate înainte de Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate și nouă după. Șase au fost transferate
Submarin clasa CB () [Corola-website/Science/324382_a_325711]
-
Shōkaku ([în japoneză 翔鶴 „Cocorul zburător”) a fost un portavion al Marinei Imperiale Japoneze, liderul clasei de portavioane din care făcea parte. Împreună cu nava soră, "Zuikaku", a luat parte în câteva bătălii navale importante din timpul războiului din Pacific, inclusiv la atacul de la Pearl Harbour, Bătălia din Marea Coralilor și Bătălia de la
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]