11,179 matches
-
arheologie, istorie, științele naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (cu peste 82.000 de volume), laborator zonal de restaurare și conservare, și patronează mai multe publicații de specialitate, între care "„Anuarul Muzeului Bucovinei”". Muzeul Bucovinei include și administrează mai multe obiective medievale, muzee și case memoriale, ce constituie expozițiile permanente: Între expozițiile permanente ale Muzeului Bucovinei există și o secție de artă, ce funcționează în aceeași clădire cu Muzeul de Istorie. Aici sunt expuse lucrări ale unor artiști cunoscuți: Nicolae Grigorescu, Theodor
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
înainte de 409. Se compune din provinciile A Coruña, Lugo, Ourense and Pontevedra. Aceasta este delimitată la nord de Marea Cantabrică, la sud de Portugalia, la vest de Oceanul Atlantic și la est de principatul Austriei și comunitatea Castilia și Leon. Regatul medieval și modern derivă de la Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
, cunoscut și sub formele Pereiaslaveț (Переяславец; forma slavă orientală) și Preslaveț (Преславец; forma bulgară) a fost un oraș medieval bulgar, centru comercial important situat la gurile Dunării în anii '60 ai secolului al X-lea. Numele orașului este derivat din cel al capitalei bulgare de la acea vreme, Preslav, și înseamnă Micul Preslav (în greaca bizantină: ). În greacă, el a
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
genoveze. În urma unui nou cutremur din anul 1491 ce a deteriorat catedrala, Senatul de la Veneția, ce controla insula în această perioadă, a ordonat renovarea edificiului. Pe lângă aceata, venețienii au întărit și zidurile orașului rezultând unul dintre cele mai frumoase orașe medievale din Europa. Între anii 1570-1571, Ciprul a fost cucerit de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
sudică a fost amenajată cu arcade și nișe pentru a găsi copii după celebre statui antice. Un alt zid, și el perforat de arcade si decorat de statui, a fost ridicat pentru a separa partea de stil clasic de partea medievală. O cale, care prefigură actuala Avenue de Paris, s-a deschis între Piața Tronului (acum Place de la Nation) și Turnulețul de la Saint-Mandé, la extremitatea nord-vestică a domeniului. În momentul respectiv, terasa vestică era acoperită de grădini în stil francez desenați
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
sau de Vest este un areal geografic din Moldova, de 35.806 kilometri pătrați, situat între Carpații Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
folosită ulterior oficial. Mentalul colectiv din România atribuie teritoriului corespunzător din România al "Moldovei Occidentale" denumirea de „Moldova” (simplu, spre deosebire de „Republica Moldova” - denumire atribuită actual statului al cărei teritoriu se suprapune în cea mai mare parte arealului estic al aceluiași principat medieval - Moldova Orientală). Cu sens similar cu cel al "Moldovei Occidentale" se regăsește și termenul de „Moldova de Vest”, atât în perioada de început a secolului XX. cât și în epoca postcomunistă Denumirea de „Moldova” cu sensul de regiunea aflată în
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
pentru călătorie a poporului arab este inspirată dintr-un faimos ḥadīṯ al profetului Muḥammad, ce a îndemnat credincioșii să caute înțelepciunea atât de departe cum este China. Ca răspuns la acest precept profetic, s-a dezvoltat foarte mult în perioada medievală „călătoria în căutarea cunoașterii”. În aceste călătorii îndelungate, de multe ori durând și ani de zile, cărturarii plecau din locurile natale, împinși de dorința de a face pelerinajul la Mecca (ḥağğ), și călătorind după aceea din loc în loc, căutând cunoașterea
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
Viața lui Dhūl-Nūn al-Misrī Informații biografice cu privire la Dhūl-Nūn al-Misrī sunt prezentate în articolul scris de Michael Ebstein, articolul este intitulat ” Dū l-Nūn al-Misrī and Early Islamic Mysticism”. Conform lui Michael Ebstein, numele sfântului egiptean nu este sigur, iar autorii musulmani medievali s-au referit, în ceea ce privește numele lui, la Tawbăn, al-Fayd sau Fayyăd. Dū l-Nūn era o poreclă. Tatăl (numele lui a fost Ibrahim sau Ahmad) sfântului egiptean era născut în Nubia și era un mawlă din tribul Quraish. Căutând educație spirituală
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
este un castel medieval situat pe Cracovia-Czestochowa Jura, în satul Rudno în voievodatul Polonia Mică, în powiatul Cracovia, la doar 24 km vest de Cracovia, la 5 km sud-vest de Krzeszowice. Construcția se afla pe un vulcan stins. Castelul a fost construit în secolul
Castelul Tenczyn () [Corola-website/Science/334334_a_335663]
-
subzistența a doi călugări. În 1543 abația a fost ocupată și parțial distrusă de otomani, după ce călugării fugiseră. În secolele al XX-lea și XXI-lea, începând din 1964 și mai ales din anii 1980, lucrări de restaurare ale construcțiilor medievale sunt în curs.
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
a fost înființat în anul 1991, ca parte a Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și funcționează în cadrul departamentului de Istorie Medievală și Istoriografie. În momentul înființării sale după căderea comunismului, institutul era singurul centru academic din România dedicat exclusiv studiilor iudaice și preocupat de recâștigarea unui prestigiu științific pentru acest domeniu. Acest institut a avut drept obiectiv cercetări privind istoria evreilor
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
filosofie evreiască, arheologie biblică, literatură evreiască, cursuri susținute atât de profesori ai Universității "Babeș-Bolyai", cât și de profesori invitați de la mari universități din lume - Ierusalim, Pittsburgh, Tel Aviv, din Germania, Franța sau Belgia. Între anii 1998 - 2002, departamentul de Istorie Medievală și Istoriografie al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" obține acreditarea de la Ministerul Educației Naționale pentru introducerea unor programe universitare de formare în studii iudaice la nivel licență, masterat și doctorat. În cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, programul
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
Biblioteca de Studii Iudaice s-a constituit în octombrie 1999 ca filială specială a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Fondul bibliotecii provine din donații, achiziții, abonamente, schimb internațional și acoperă următoarele domenii de interes: istorie evreiască antică și medievală, istorie evreiască modernă și contemporană, istoria evreilor din diaspora, istoria evreilor din România, holocaust, antisemitism, politică, sionism, religie, iudaism, cultură și civilizație, filosofie, literatură, artă, biografii, memorii, corespondență, publicistică, bibliografii, materiale de referință. Publicațiile sunt în limba engleză, română, maghiară
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
morale sau imorale a unei clase sociale noi. Scopul principal era dorința de a justifica pretențiile ariviștilor de a prelua rolul social și politic, precum și averile latifundiarilor, care erau înfățișați ca nevrednici de a-și îndeplini funcțiile deținute în perioada medievală. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a avut loc. Profitând de lenea și desfrâul clasei boierești, arendași și funcționari energici încep
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
mării. Ea a fost ridicată în secolul al XI-lea pe fundația unei clădiri bizantine mai vechi din secolul al VI-lea. Mănăstirea și biserica ei sunt una din puținele construcții care s-au conservat în mod integral din Ierusalimul medieval. La origine lăcașul se afla într-un loc izolat, la circa 3.5 km de Orașul vechi al Ierusalimului. Numele mănăstirii este legat de o tradiție creștină, după care în acest loc a crescut copacul miraculos din care au făurit
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
și este locuită de patru călugări - doi bărbați și două femei. Împrejurările înființării mănăstirii se pierd în ceața timpurilor.După câte se știe, în secolul al VI-lea a existat în acest loc Biserica bizantină a Sfintei Cruci. După tradiții medievale reflectate în frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei, Mirian al III-lea (?-361). Acesta ar fi făcut pelerinaj la Ierusalim și ar fi primit
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
un depozit celebru de artă creștină timpurie, arhitectură și manuscrise iluminate care rămâne deschis pentru turiștii și oamenii de știință care o vizitează. Locul este sacru pentru creștinism și islam. În cartea sa "Cultul Sfintei Ecaterina din Alexandria în Europa medievală timpurie", Christine Walsh discută despre o „Ecaterină istorică” și conchide: „După cum am văzut, cultul Sfintei Ecaterina din Alexandria își are, probabil, originea în tradițiile orale din timpul persecuțiilor dioclețiene asupra creștinilor din Alexandria din secolul al IV-lea. Nu există
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
Catalana veche sau catalana medievală ("catalanesc", "romanç", ) a fost o limbă romanică vorbită în Evul Mediu, precursoarea varietăților lingvistice autohtone moderne cunoscute precum catalana, valenciana, baleară, limba vorbită în Roussillon și limba vorbită în Alghero. În perioada medievală, limba catalana se vorbea în Principatul Cataloniei
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
Catalana veche sau catalana medievală ("catalanesc", "romanç", ) a fost o limbă romanică vorbită în Evul Mediu, precursoarea varietăților lingvistice autohtone moderne cunoscute precum catalana, valenciana, baleară, limba vorbită în Roussillon și limba vorbită în Alghero. În perioada medievală, limba catalana se vorbea în Principatul Cataloniei, Regatul Valenciei, Insulele Baleare și orașul Alghero din Sardinia, teritorii care făceau parte din Coroana Aragonului. Catalana medievala a prezentat schimbari fonetice de-a lungul istoriei sale documentate; cu toate că acest articol trateaza mai
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
precum catalana, valenciana, baleară, limba vorbită în Roussillon și limba vorbită în Alghero. În perioada medievală, limba catalana se vorbea în Principatul Cataloniei, Regatul Valenciei, Insulele Baleare și orașul Alghero din Sardinia, teritorii care făceau parte din Coroana Aragonului. Catalana medievala a prezentat schimbari fonetice de-a lungul istoriei sale documentate; cu toate că acest articol trateaza mai ales fonologia din secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
Catalana medievala a prezentat schimbari fonetice de-a lungul istoriei sale documentate; cu toate că acest articol trateaza mai ales fonologia din secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al doilea, reconstruit ca /*jl/, provine din grupurile de litere din
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV, în procesul numit betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud a Tarragonei. Sistemul vocalic din catalana medievală este diferit de catalana modernă din Catalonia, chiar dacă există încă în anumite variante dialectale din insulele Baleare. Este format din următoarele unități. Acest sistem este asemănător cu sistemul din latina vulgară cu excepția faptului că fonemul /e/ din latina vulgară s-
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]