13,191 matches
-
"Candle in the Wind 1997" ("Lumânare în bătaia vântului") este o refacere a melodiei "Candle in the Wind" de Sir Elton John care a fost difuzată ca tribut adus pentru Diana, Prințesă de Wales: cu peste 37 de milioane de copii vândute, este cea mai bine vândută melodie din toate timpurile. La data difuzării
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
bătaia vântului") este o refacere a melodiei "Candle in the Wind" de Sir Elton John care a fost difuzată ca tribut adus pentru Diana, Prințesă de Wales: cu peste 37 de milioane de copii vândute, este cea mai bine vândută melodie din toate timpurile. La data difuzării, în septembrie 1997, cântecul a atins numărul unu în top în Marea Britanie, devenind al patrulea single al lui John care a ajuns pe locul întâi și în majoritatea celorlalte țări din lumea întreagă, devenind
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
pe locul întâi și în majoritatea celorlalte țări din lumea întreagă, devenind și primul cântec care a ajuns pe locul întâi în fiecare dintre cele patru țări mari din industria muzicală: Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Japonia. Versiunea din 1997 a melodiei "Candle in the Wind" se bazează pe versiunea din 1973 a cântecului "Candle in the Wind," cântat de Elton John. Versurile acelei versiuni, scrise de Bernie Taupin, erau un omagiu adus actriței Marilyn Monroe. Versurile cu care începea versiunea din
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
interpreteze niciodată acest cântec decât dacă îi cer fiii Dianei. Cântecul nu a mai fost deloc relansat pe niciunul dintre celelalte albume sau compilații ale sale. Deoarece cântecul era un omagiu adus Dianei și deoarece numărul celor care au dorit melodia fusese mare, analiștii topurilor se așteptau ca acest cântec să ajungă printre primele în topuri, însă rezultatele au întrecut orice așteptări. Lansat în 13 septembrie 1997, cântecul a devenit single-ul cu cele mai rapide vânzări din Marea Britanie, vânzând 658
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici Group. Este înregistrată piesă „B.L.S.”, o compoziție mai veche a lui Istudor. De asemenea, este refăcuta melodia „Tu, doar tu” (din 1987, din repertoriul Voltaj) și este realizată o filmare cu aceasta în TVR. În 1998, casa de discuri A&A Records lansează în format casetă audio o compilație rock intitulată "Tu poți fi vedeta". Compilația conține
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
albumului, care a fost totodată și piesa principală a filmului eponim din 1972 (continuarea filmului de groază "Willard", lansat cu un an înainte), a câștigat un Glob de Aur și a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală. „What Goes Around Comes Around” se aseamănă cu discul single al lui Jackie, fratele mai mare al lui Jackson, „Didn’t I (Blow Your Mind This Time)”, care conține de asemenea interpretarea vocală lui Jackson și a fraților săi
Ben (album) () [Corola-website/Science/316746_a_318075]
-
a avut parte, în general, de recenzii mixte din partea criticilor muzicali contemporani. Lindsay Planer de la Allmusic i-a acordat lui "Ben" patru stele din cinci. Planer a numit „What Goes Around Comes Around” ca fiind „una din cele mai pregnante melodii de pe "Ben"”, „Shoo Be Doo Be Doo Da Day” a fost numit „învingătorul”, în timp ce „In Our Small Village” a fost descrisă ca fiind o piesă mai „puțin reușită” din album, considerând că acest cântec conține „un [mesaj] vechi și fără de
Ben (album) () [Corola-website/Science/316746_a_318075]
-
of Past Times, Told by Mother Goose" sau "Istorisiri trecute, povestite de Mama Gâscă", care introduce "Frumoasa Adormită", "Scufița Roșie", "Motanul Încălțat", "Cenușăreasa" publicului vorbitor de limbă engleză. Acestea erau basme. John Newberry a publicat o compilație de versuri englezești, Melodiile Mamei Gâscă sau Sonete pentru Leagăn (Londra, circa 1765), care a mutat prezența personajului din basme în poezii pentru copii, unde a rămas până de curând. În 1837, John Bellenden Ker Gawler a publicat o carte (cu un al doilea
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
al lui Rubio ce ocupă locul 1 în Billboard Hot Latin Songs. „Te Quise Tanto” a urcat până pe locul 1 în listele muzicale din America și Spania, devenind unul dintre cele mai apreciate cântece ale artistei și cea mai cunoscută melodie de pe albumul "Pau-Latina". Înregistrarea s-a bucurat de succes în țara natală a lui Rubio, Mexic, unde a urcat până pe locul 1. De asemenea, acesta a icupat prima poziție în Argentina, Columbia, Spania și Venezuela. În S.U.A. cântecul a constituit
Te Quise Tanto () [Corola-website/Science/316790_a_318119]
-
Brian Molko susține că titlul cântecului nu este o aluzie la acea perioadă. Cântecul a fost scris în Nicaragua și este prima piesă scrisă în întregime de Molko, fără niciun fel de ajutor din partea lui Ștefan Olsdal. Versurile amare ale melodiei realizează un contrast cu instrumentalul cu tentă veselă - un lucru întâlnit și anterior la Placebo: "„We were alone before we met / No more forlorn than one could get / How could we know we hâd found treasure? / How sinister and how
Ashtray Heart () [Corola-website/Science/316810_a_318139]
-
ajunseră o formație de pisici swingers numită Scat Cât. Conducătorul trupei, Scat Cât face cunoștință cu Ducesa care este uimită de stilul lor. Formația formată din Shun Gon, Hit Cât, Peppo, Billy Boss, și desigur Scat Cât le recita pisicilor melodia "Everybody Wants To Be a Cât" (în română "Toată lumea vrea să fie o pisică") alături de Thomas O'Malley. A doua zi pisicile ajung la conacul doamnei Adelaide, însă când vor să intre sunt prinse de Edgar care are de gând
Pisicile aristocrate () [Corola-website/Science/315005_a_316334]
-
scris versurile și în limba engleză. Titlul inițial al cântecului a fost "„Das Mädchen unter der Laterne”" (Fata de sub felinar), dar a devenit faimos ca "„Lili Marleen”". Înregistrările făcute de Lale Andersen în 1939 și Marlene Dietrich, au făcut ca melodia să devină și mai cunoscută. A devenit populară în ciuda opoziției regimului nazist, și mai ales a lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei. În 1941 trupele germane ocupă Belgradul. Povestea a cântecului a început odată cu difuzarea la Radio Belgrad a versiunii cântate
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
a fost înregistrată de Anne Shelton, însă imediat după aceea i-au urmat mai multe cover version. La sfârșitul anior '40 și începutul anilor '50, Marlene Dietrich a făcut, de asemenea, o înregistrare în limba engleză. O altă versiune a melodiei a fost înregistrată în anii '60 de artistul Hank Snow. Cântăreața Amanda Lear, de naționalitate franceză, a făcut o înregistrare a cântecului în 1978 pentru album ei "„Never Trust a Pretty Face”". În 1993, aceasta a realizat o nouă înregistrare
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
1978 pentru album ei "„Never Trust a Pretty Face”". În 1993, aceasta a realizat o nouă înregistrare pentru albumul "„Cadavrexquis”" iar 2001 a imprimat cântecul în limba germană. Alt artist francez, Patricia Kaas a folosit "Lili Marlene" ca intro pentru melodia ei "„D'Allemagne”". În 1997, Carly Simon a înregistrat cântecul pe albumul său intitulat "„Film Noir”". Grupul spaniol "„Olé Olé”", condus de Marta Sánchez a lansat un cântec despre film în 1987. Astfel, piesa a devenit unul dintre cele mai
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
combinație de sunete amețitoare, stranie și frumoasă.” În zilele în care fosta prietenă a lui Anderson, Justine Frischmann, era încă membră a formației și se întâlnea cu Damon Albarn de la Blur, versurile solistului erau mai deprimante. El a menționat că melodiile „Pantomine Horse” și „He's Dead” au reprezentat un produs al unei minți nefericite, și că nu ar fi putut scrie asemenea melodii dacă ar fi fost fericit. Anderson preciza de asemenea: „când vine vorba de scris, sunt multe de
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
și se întâlnea cu Damon Albarn de la Blur, versurile solistului erau mai deprimante. El a menționat că melodiile „Pantomine Horse” și „He's Dead” au reprezentat un produs al unei minți nefericite, și că nu ar fi putut scrie asemenea melodii dacă ar fi fost fericit. Anderson preciza de asemenea: „când vine vorba de scris, sunt multe de spus despre starea de nefericire. Beneficiam de o creativitate sporită atunci când eram nesatisfăcut din punct de vedere sexual.” „Metal Mickey” a fost primul
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
stele din 5, menționându-i în recenzie de David Bowie, Morrissey și Johnny Marr, și concluzionând astfel: „...Bowie și The Smiths sunt puncte de referință evidente. De la fiecare, Suede a preluat o charismă sexuală nepământeană, o anglicitate deosebit de claustrofobică și melodii îndrăzneț de bune. Mai mult, rar s-a întâmplat ca un disc din zona indie să apară însoțit de un simț atât de arzător al propriei importanțe.” Albumul a fost primit cu căldură de criticii americani. Robert Christgau l-a
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
Wanda Jackson și Ț Rex. Jonh Lennon obișnuia să interpreteze “Blue Suede Shoes” în perioada când cântă în trupa The Beatles. După desființarea formației, Lennon a interpretat singur cântecul, ca în varianta de pe "Lost Lennon Tapes", iar după moartea acestuia, melodia a interpretat-o Ringo Starr (fost membru al formației The Beatles). Șam Phillips a plănuit să-l surprindă pe Perkins cu un disc de aur în timpul spectacolului lui Perry Como. “Shoes” vânduse până pe 22 martie mai mult de 500.000
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
propria să problemă cu drogurile, insă s-au sprijinit reciproc în lupta contra propriilor dependente. În 1968, Johnny Cash a dus piesă “Daddy Sang Bass” (scrisă de Perkins) pe locul întâi în topurile country, poziție ocupată timp de șase săptămâni. Melodia a fost preluată și de Glen Campbell, Statler Brothers și Carl Story. “Daddy Sang Bass” a fost de asemenea nominalizată în Country Music Association pentru piesă anului. Carl Perkins a interpretat chitară principala în single-ul “A Boy Named Sue
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
nu au avut performanțe deosebite în topuri, însă sunt considerate, general vorbind, drept unele dintre cele mai reușite eforturi muzicale ale Suede, în special „The Wild Ones”, cântecul preferat al lui Brett Anderson, privit de mulți drept cea mai bună melodie scrisă de ei. Nu după mult timp, Oakes a început să se implice în scrierea cântecelor, colaborând cu Anderson la cele două B-side-uri de pe single-ul „New Generation”: „Together” și „Bentswood Boys”. După terminarea turneului, ce a durat din 1994
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
august, formația a cântat la Festivalul Skanderborg, în Danemarca, respectiv la Parkenfestivalen, în Bodø, Norvegia. În septembrie, Suede au anunțat lansarea compilației "The Best of Suede" pe 1 noiembrie 2010. Compilația, alcătuită de Anderson, consta în extrase pe single, diverse melodii de pe albume și B-side-uri. La scurt timp după lansare, Suede au organizat un mini-turneu european, de la sfârșitul lui noiembrie până în decembrie, trecând prin Spania, Franța, Belgia, Suedia, Olanda și Germania. Formația a încheiat turneul pe 7 decembrie la O2 Arena
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
cu primele înregistrări de muzică country din 1920, a existat mereu o legătură strânsă între acest tip de muzică și blues. Primul hit country la nivel național a fost „Wreck of the Old '97” , balada înregistrată de Vernon Dalhart, alături de melodia „Lonesome Road Blues” care de asemenea a devenit foarte populară. Jimmie Rodgers (prima vedeta adevărată de muzică country), a fost cunoscut sub numele de „Blue Yodeler”. Cele mai multe cântece ale sale aveau la baza acorduri blues, dar cu o instrumentație și
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
parte din acea perioadă de aur Rockabilly, însă au fost chiar și prima formație „rockabilly”. Emmylou Harris consideră că artiști precum Roșe Maddox nu au primit totuși recunoașterea pe care ar fi meritat-o. În februarie 1953, Zeb Turner înregistrează melodia „Jersey Rock”, un amestec de stiluri muzicale, versuri, dans și chitară solo. Acesta este un alt exemplu de mixare a mai multor genuri muzicale în prima jumătate a anului 1950. Bill Monroe este cunoscut ca inițiator al stilului country bluegrass
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
clasei muncitoare, deseori tragică, cu teme că: pierderea dragostei, adulter, singurătate, alcoolism, si de autocompătimire. Acest stil include de asemena cântece energice, într-un ritm rapid Hillbilly Boogie. Unii dintre cei mai bine cunoscuți muzicieni care au înregistrat astfel de melodii sunt: Delmore Brothers, Maddox Brothers and Roșe, Merle Travis, Hank Williams, Hank Snow, si Tennessee Ernie Ford. Curtis Gordon în 1953 înregistrează melodia „Rompin’ and Stompin’”, într-un ritm rapid (uptempo) hillbilly-boogie, conținând versurile: „Way down south where I was
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
un ritm rapid Hillbilly Boogie. Unii dintre cei mai bine cunoscuți muzicieni care au înregistrat astfel de melodii sunt: Delmore Brothers, Maddox Brothers and Roșe, Merle Travis, Hank Williams, Hank Snow, si Tennessee Ernie Ford. Curtis Gordon în 1953 înregistrează melodia „Rompin’ and Stompin’”, într-un ritm rapid (uptempo) hillbilly-boogie, conținând versurile: „Way down south where I was born, They rocked all night 'til early morn', They start rockin', They start rockin' an rollin'”. Ele atestă pentru prima dată termenul „rock
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]