11,805 matches
-
muncă și avânt/ Trăim decenii de vis și 179 frumusețe”. În cap aveam un magnetofon. Uneori mă urmăreau enervant aceste refrene. Ele îmi spălau creierul. Săptămâna asta ne va vizita șeful statului. Vine la noi în comună?, l-am întrebat mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din comună zilele astea! Ianuarie și februarie erau luni liniștite. Zile întregi nici telefonul nu suna decât dimineața. Primăria era pustie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. În anii '70, Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era un loc important în contextul relațiilor cu "Statele frățești". În afară de dialogul politic și cultural-științific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și delegație venită din țară. La un capăt al terenului de tenis se aflau două garaje și, deasupra lor, o bucătărie mare, iar la celălalt capăt o mică construcție cu două camere ca de păpuși, folosită ca depozit pentru te miri ce! Am trecut apoi la discuții "personalizate" cu colaboratorii. "Directivele" primite în "centrală" la plecarea la post erau clare asupra sarcinilor prioritare: impulsionarea exporturilor românești, restabilirea colaborării directe între instituțiile interesate, informarea "centralei" asupra evoluțiilor din Chile, asigurarea unei prezențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici o vină. În timpul primului război mondial, atitudinea evreilor a uimit pe mulți. Astfel, la sosirea armatelor germane În București (23 noiembrie 1916), o parte a populației a ieșit În Întâmpinare strigând „bine ați venit” aruncând flori, spre nedumerirea gen. Mackensen mirat de lipsa de patriotism. Carp, care toată viața a susținut că problema evreiască e una economică și nu una politică, care vorbise Împotriva celor care vedeau În „problema evreiască” un pericol național, care ajunsese să fie considerat „evreofil”, a rămas
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
jumătatea de oră în care ies în oraș să-mi cumpăr cerneală de stilou (am mania stilourilor, care mi se par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor R." a fost un foarte bun prieten al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de incognito." "Nu-i chiar atât de strict; cel puțin pentru Dumneavoastră... Dar am ținut să vă previn. Îmi plac oamenii cărunți. Au spirit." " Da, cred că am spirit, am spus. Și când vă vine mașina?" "A, ieri." "Ieri?", mă mir, ieri? Vreți să spuneți "mâine". "Nu, vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul inversiunii omnisciente. Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina ieriului viitor... și accesarea imposibilului..." Comunicăm, așa. Pentru mine este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
recunoască titlurile ziarelor, unele nume de străzi, denumirea magazinelor, mărcile mașinilor și variantele acestora și chiar propozițiunile unor reclame. Are o memorie foarte bună, evocând fapte îndepărtate în timp și recunoscând persoane pe care abia le-a zărit odată. Se miră, râzând neîncrezător, când eu nu-mi amintesc un anume fapt sau o anume figură. Sunt convins că mă crede "prost", dar mă respectă. Eminamente concret, Vasile este incapabil de abstractizări: trecerea timpului nu o percepe, nefăcând distincția, bunăoară, între "astă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se poate spune, înțeles, că moartea constituie o mare absență. Pe la șase ani eram foarte preocupat de această absență pe care o raportam la bunicii mei, aflând că, dânșii fiind bătrâni, sunt cei mai periclitați de a deveni "absență". Mă mir acum de profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cocoșase spinarea. După ce s-a așezat la catedră, când i-am văzut fața, de o mare distincție (dar era și de o mare frumusețe, cu ochi calzi, învăluitori), l-am simțit atât de apropiat de noi încât nu ne-am mirat că tot repeta cât de bine se simte între-noi, câtă bucurie i-am făcut. Avea un ton cald și vorbea într-o atât de firească limbă, cu inflexiuni moldovenești, era atât de degajat și de familiar cu noi, încât ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
seara. Până la sosirea lui s-a prezentat "la anchetă" colegul nostru Bobu, nechemat, dar agitat, indignat, cerând să fie "audiat, deoarece el știe adevărul". Am tresărit cu toții, și poliția și reclamantul, fiecare poate din alt motiv (noi, învinuiții, care ne miram că încă nu se simțise lipsa cărții, aceea care ne-ar fi descalificat total). "Spune ce știi", l-a îndemnat comisarul pe Bobu Ion, după ce l-a legitimat ca pe o piesă de mare importanță în anchetă. "Eu nu spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau poate păhărel) trăia la Iași, cu familia din care făcea parte, de care soarta nu îl despărțise niciodată. Așa a ajuns, prin evoluția firească a trecerii anilor, al meu. Stătea pe birou, neobservat, ca o prezență care nu mai mira pe nimeni. Am observat însă într-o zi că dispăruse; tot atât de neobservată, discretă, ca și viața lui, a fost și dispariția. Îmi amintesc de supărarea mea, pe care o supraestimam ca pe o nenorocire. Dar și nenorocirile se uită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece, mirată peste apa care trece, noi singuri n-o să fim a doua oară". Cam desuet, cam romantic... Ei și? Nu-i mai autentică decât o mie și una din creațiile scrâșnind a inovație care ne sar în ochi acum? Toamna este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din Sulina i-a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități negative, în spațiul convențional al României de atunci : Spân, spân, dar altfel om subțire, trăit în lume, cu știința de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu știu din ce părți venise, dar iaca pot să jur că știa tot ce e limbă omenească în lume.... Având propria corabie, Spânu apărea tuturor drept marinar cinstit, preocupat de comerțul prin porturile turcești
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că sunt un simplu partizan politic dornic să devin „excelență”. Când s-a terminat discuția dintre ei, m-am sculat, mi-am luat rămas bun și m-am dus la Minister să-mi văd de treabă. Profesorul Brăileanu s-a mirat când a aflat de cele petrecute și mai târziu, în luna Octombrie (după ce Constant și Horia Cosmovici fuseseră numiți subsecretari de stat) a cerut, într-un consiliu restrâns, să fiu numit subsecretar de stat, deoarece conduc efectiv întregul Minister al
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
au binevoit să respecte legea, așa încât eu n-am fost cooptat membru al Comisiunii, rămânând în locul meu Lambrino, cu toate că de la 21 Iulie 1940 nu mai avea niciun drept. Legalitatea nu face parte însă din concepția miniștrilor noștri, așa că nu mă mir prea mult! Între timp, evenimentele politice nu țineau seama de grijile și necazurile fiecăruia dintre noi, căci erau regizate de interesele clicii antonesciene. Manifestația excepțională din toate punctele de vedere de la 6 Octombrie 1940, a arătat tuturor ce forță uriașă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
unitățile legionare prin fața tribunei de la statuia lui Mihai Viteazul. Ministrul Germaniei, nătărăul Fabricius , diplomat de carieră, fără nicio afinitate sufletească cu regimul național-socialist a cărui insignă o purta totuși la butonieră, și fost în grațiile lui Armand Călinescu, se întreba mirat în gura mare: „Dar unde au fost toți oamenii aceștia în timpul lui Carol?”, crezând probabil că legionarii fuseseră numai cei câteva mii uciși din ordinul fostului [218] rege. Generalul Antonescu îmbrăcase (ca și Ică de altfel!) cămașa verde, prinzând pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să-l poată dobândi în acele împrejurări. Cele trei zile petrecute la Roma, printre atâtea amintiri ale călătoriilor mele anterioare, mi-au lăsat însă o neplăcută impresie în privința multora dintre demnitarii fasciști. Cunoscând destul de bine firea Italienilor, nu mă puteam mira de anumite [221] poze teatrale ale unora dintre ei, însă neseriozitatea funciară a Contelui Ciano m-a izbit neplăcut de la prima vedere. Râzând tot timpul, se lăuda fără nicio modestie cu isprăvile aviatice din timpul zborurilor deasupra portului Salonic; de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
m-a dezgustat profund. N-am putut înțelege cum un om excepțional, ca Mussolini, a încredințat acestui dandy de proastă calitate rolul de Ministru de Externe, numai pentru că s-a căsătorit cu fata lui și de aceea nu m-am mirat prea mult când, în 1943, a fost alături de Grandi unealta principală a regelui trădător Victor Emmanuel și a lui Badoglio, mareșal nu mai puțin trădător față de acela care îl încărcase cu onoruri. Dar cel puțin Ciano și-a primit răsplata
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a împiedica să ne aliem cu dușmana ei, Jugoslavia, mai ales că aceasta din urmă a aplicat în chip permanent minorității românești cel mai aprig sistem de deznaționalizare, demn de cele mai strașnice legiuiri ale contelui Tisza. De ce să ne mirăm însă, după această inexplicabilă atitudine a României, că Italia - nemulțumită de felul cum fusese tratată de către foștii ei aliați la încheierea păcii - devenise revizionistă în ceea ce o privește? Apropierea de Ungaria s-a făcut ulterior și treptat, atât datorită avansurilor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și echității socialiste. Din cunoașterea pe care o avem până acum reiese că regimul comunist a beneficiat prevalent de turnătoria din obligație și secundar de cea voluntară, din „voluptate”, ambele forme fiind mai ales din categoria celor ascunse. Ceea ce mă miră profund este faptul că notele date de informatori și rapoartele securiștilor trec drept adevăruri incontestabile. Unii informatori puteau minți prin omisiune sau exagerare, ca să își apere rudele, prietenii sau colegii. Alții puteau calomnia ca să-și înfunde rivalii sau inamicii. Ofițerii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar istoria lui coincide cu cea a modernității. În ordinea istoriei și a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar istoria lui coincide cu cea a modernității. În ordinea istoriei și a greutății sale în economia civilizației europene, acest concept a devenit central în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită în consecința efortului de cugetare al factorului conștient. Mi-am mai amintit că, de fapt, n-ar trebui să ne mirăm de revigorarea acestei retorici. Motivele sunt, după părerea mea, următoarele: 1. Toate partidele din societatea românească provin, cel puțin în sensul apartenenței prime a majorității membrilor lor, din Partidul Comunist. Acesta s-a dizolvat în decembrie 1989. În locul lui au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]