12,372 matches
-
de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună, de la catedră, forme de care s-a ocupat și Monica Spiridon). Daniel Ciurel urmărește aceste procedee ale oralității, exemplificate prin figurile dialogale (dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări ce pune adversarul în dificultate"), ratiocinatio ș.a. Recursul la "strategiile comuniunii", Eminescu îl face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Vasile C. Nechita. Iași: Junimea, 1983, 296 p. (Eminesciana; 32) * PERPESSICIUS. Eminesciana. Ediție îngrijită, prefață și bibliografie de Dumitru D. Panaitescu. Iași: Junimea, 1983, 663 p. (Eminesciana; 33) * CIOBANU, Nicolae. Eminescu. Structurile fantasticului narativ. Iași: Junimea, 1984, 215 p. (Eminesciana; 34) * CUȚITARU, Virgil. Metamorfozele lui Hyperion. Studiu asupra poemei Luceafărul. Iași: Junimea, 1983, 200 p. (Eminesciana; 35) * TIUTIUCA, Dumitru. Creativitate și ideal. Iași: Junimea, 1984, 255 p. (Eminesciana; 36) * LOVINESCU, E. Mihai Eminescu. Ediție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plasă. Când merg acasă, toată lumea mă invidiază pentru statutul meu. Ăla de la ziar, mi se spune. Și ăștia se chinuie să-mi găsească o identitate și se amăgesc că le-a ieșit pasența. Nae e furnizorul meu de materie primă narativă. Dacă stau să mă gândesc bine, io de la el am învățat să scriu, pentru că, așa cum îi spune și numele, Nae Stabiliment e o instituție. Se manifesta în bucătăria bunică-mii din Bușteni, o bucătărie igrasioasă, joasă, cu pereți umezi, cojiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la facultate. Și ăsta, în weekend, când dădea p-acasă, o solicita la greu. Îi rămânea puțin timp pentru mine, mai ales că, în timpul săptămânii, învăța, tocea, avea pregătiri. Așa mi s-a întâmplat mereu. Să fiu tratat ca supliment narativ. Și atunci m-am apucat să scornesc ceva cu alea șase cuvinte. Asta e cea mai bună atitudine atunci când te apuci de scris. Să scornești. Și ce mi-a ieșit a fost un portret al tipei. Chiar dacă acele șase cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
De atunci, singurii țigani pe care îi mai pot privi liniștit, ba chiar cu încântare sunt cei din filmele lui Kusturica. Norocul meu era că nu aveam nimic de pierdut. Surd, mă rupsesem de viață, de lumea lor. Făceam psihoterapie narativă. Încă o dovadă că oamenii și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla existență a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu pot fi deposedați de acest meșteșug. Nu le poate fi confiscat. Ăștia, spre deosebire muncitorii din uzină, chiar făceau ceva. Dar nici unul dintre ei nu muncea pentru profit. Povesteau, bârfeau cu clienții. Funcționarea gheretei avea la bază un principiu narativ. Chiar nu știu să vă explic mai bine de atât. Înainte lucrasem la Miorița, o altă dezamăgire a mea, v-am spus că viața mea e o succesiune de dezamăgiri. Sau poate sunt io prea pretențios. Și, chiar dacă acolo erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mituri fondatoare, care nu trebuie luate în derizoriu, cum e cazul cu tătarii și pelicanii. Cuvintele trebuie manevrate precum un material explozibil. În sat nu relațiile economice sunt importante până la urmă. Nu acestea determină coerența comunității. Satul are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice imixtiune a unui narator individual producea dereglări funcționale. Magazinul, abia acum intuiam cu adevărat, e mai întâi de toate un centru narativ și abia apoi unul economic. Asigură integrarea narativă a oamenilor. Magazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
până la urmă. Nu acestea determină coerența comunității. Satul are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice imixtiune a unui narator individual producea dereglări funcționale. Magazinul, abia acum intuiam cu adevărat, e mai întâi de toate un centru narativ și abia apoi unul economic. Asigură integrarea narativă a oamenilor. Magazinul permite oarecum oamenilor să-și înfățișeze satul și relațiile la care iau parte ca pe un spectacol. Un fapt nu merita să fie povestit dacă nu lua forma unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice imixtiune a unui narator individual producea dereglări funcționale. Magazinul, abia acum intuiam cu adevărat, e mai întâi de toate un centru narativ și abia apoi unul economic. Asigură integrarea narativă a oamenilor. Magazinul permite oarecum oamenilor să-și înfățișeze satul și relațiile la care iau parte ca pe un spectacol. Un fapt nu merita să fie povestit dacă nu lua forma unui spectacol care pe ei nu-i implica. Preferau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
săptămâni? Abia l-am oprit. Adică aceste mituri fondatoare rămâneau inofensive atât timp cât nu erau fixate pe hârtie, pentru că nu te poți dezice de „ce ți-e scris“. A spune adevărul e sinonim cu a distruge. Oamenii au niște tabu-uri narative. „Așa e, dar nu trebuie să spui(scrii)! Rămâne între noi.“ Sunt lucruri care pot fi încredințate tiparului și altele care pot produce catastrofe incalculabile. Cu cuvintele trebuie să ai grijă. - Bă, io știu că a spus că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În josul coastei atlantice a Argentinei, străbătînd pampas-urile, prin Anzi și prin Chile, iar din Chile, spre nord, pînă În Peru și Columbia și, În final, În Caracas. Aceste experiențe au fost rescrise ulterior de Ernesto Însuși, Într-o formă narativă, oferind cititorului o privire mai adîncă În viața lui Che, mai ales Într-un stadiu puțin cunoscut, și dezvăluind detalii ale personalității sale, ale cunoștințelor sale culturale și ale talentului său de povestitor - reprezentînd geneza unui stil care se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru a da unitate fiecărui capitol concis; și, bineînțeles, aceeași fermitate imperturbabilă care consimte deopotrivă la Întîmplările vesele și la cele tragice fără să ofteze din greu. Nu măiestria literară este căutată aici, ci fidelitatea față de cele petrecute și eficiența narativă. CÎnd acestea sînt atinse, măiestria vine de la sine, luîndu-și locul care-i e destinat, fără să sară În ochi, nici să tulbure, ci doar aducîndu-și contribuția. Aici e deja format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pusă În pagină, proza sa face lumină, dar nu se hrănește din strălucirea imperceptibilă a narațiunii. Cursul ei e undeva Între descrierea senzațiilor (În Episoade, „hotărît, ucigașul lăsa În urmă o dîră de colibe arse, de tristețe aspră...“) și relatări narative În care el se caută pe sine (În Jurnal: „Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și povestește pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii“), iar uneori pare chiar să ne urmărească. Proza plină de culoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aur, după caredispare pentru totdeauna ; conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte expresivă, de copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cele bra zicere a lui Flaubert. O comparație cu Flaubert ar fi însă prea mult pentru ce am vrut eu să zic prin asta. La mine lucrurile stau mult mai simplu. ține deja de banalitate observația că personajele sînt „fațete narative ale autorului“. În liceu, de exem plu, la orele de română, făceam furori cu demonstra ția că Eminescu este nu numai Luceafărul, dar și Cătălina, și Cătălin, și chiar și Demiurgul (la Demiurg era mai greu de susținut, dar mergea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în școală, încă de la clasele mici, profesoara ne repeta de nu știu cîte ori că Nică nu este Ion Creangă ; iar la facultate, studenții de la Litere învață să facă tot felul de distincții fine : persoană/persona, eu aucto rial / eu narativ, narațiune homodiegetică / narațiune hetero diegetică și alte chestii de-ăstea cu denumiri pom poase. Cu toate acestea, am întîlnit critici literari (Alex. ștefănescu este unul dintre ei) care, comentînd o narațiune la persoana I, se grăbesc să spună că auto rul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ascultării, acesta apare deocamdată in nuce în hotărârea luată la Paris, în cazul în care aceștia nu ar mai fi reușit să plece la Ierusalim 2. În fine, experiența crucială avută de Ignațiu la La Storta și care conclude ciclul narativ al Istorisirii, confirmă la rândul ei caracterul testamentar al acestui document. Dacă harul cerut de Sfânt în drumul său spre Roma - „să fie pus cu Cristos” - este unul personal, în schimb harul primit este unul colectiv: „La Roma, vă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rezerva că filmul este inegal : plin de surprize plăcute în prima parte, dezamăgitor pe urmă... Tot filme teribil de inegale au făcut Jon Gostin (înnebunesc și-mi pare rău) și Ioan Cărmăzan (Casa din vis) ; primul reușește în câteva îndrăzneli narative la limita insolitului, dar este minat pe dinăuntru de un scenariu pueril, în timp ce al doilea construiește credibil (și cu forță) cadre realiste pure-și-dure, însă clachează (lamentabil) pe terenul minat al simbolismului facil Despre Vulpe vânător am mai scris, iar recentul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Șerban : într-adevăr, sunt câteva lucruri foarte bune în Marfa (care n-a adus bani...) a lui Puiu : suspansul, de pildă ; apoi, felul în care e construită revelația care ține tot de suspans, dar și de o foarte eficientă construcție narativă, în care ai senzația că nu se întâmplă nimic (dialoguri, 25 de minute de urmăriri și pe urmă pauză) și-apoi, dintr odată, îți dai seama cât de groasă e chestia... Finalul e poate cel mai bun final de film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
începe cartea de memorii spunând că viața nu este ceea ce ai trăit, ci ceea ce povestești că ai trăit. Nici lumea nu este altceva. Lumea este ceea ce se povestește despre ea și nimic mai mult. în acest sens, Nae dă prioritate narativului, și de aceea îmi place. Nu vreau să văd cadre splendide (deși în Restul e tăcere există câteva), pentru asta am albume de pictură și de fotografie. Vreau o poveste care să fie atât de bine spusă, încât să mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vândut din gură-n gură drept filmul cu avortul. în ceea ce mă privește, problematica din 4, 3, 2 depășește cu mult preocuparea de a ști dacă acest film este pro sau contra avortului ; avortul mi se pare doar declicul instrumentul narativ găsit de Mungiu pentru a vorbi, de fapt, despre altceva : solidaritatea feminină, complicitatea în vremuri de ciumă, libertatea și liberul arbitru, manipularea și lașitatea sau, forțând un cuvânt inexistent, lașitudinea (amestec de lașitate și lassitude)... Dar nu vreau să eludez
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din care La moara cu noroc este un exemplu canonic) a rămas blocat evident, nu doar în filmul românesc într-o perspectivă pretins obiectivă asupra poveștilor de pus pe ecran. Ceea ce în literatură, de exemplu, era bun câștigat (cu noutatea narativă adusă de romanele lui Proust, Joyce și Virginia Woolf încă din deceniul al treilea al secolului trecut) a trebuit să aștepte în cinema sfârșitul deceniului al șaselea pentru a deveni realitate. Filmele lui Bergman, Fellini, Antonioni, în paralel cu marea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de romanele lui Proust, Joyce și Virginia Woolf încă din deceniul al treilea al secolului trecut) a trebuit să aștepte în cinema sfârșitul deceniului al șaselea pentru a deveni realitate. Filmele lui Bergman, Fellini, Antonioni, în paralel cu marea schismă narativă provocată de Noul Val francez, au operat o modificare majoră în felul în care era concepută narațiunea cinematografică. Era bănuielii formula lui Nathalie Sarraute din cartea de eseuri apărută în 1956 începuse, iar demonul ei își vârâse coada și în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinematografului, în fine, un echivalent al timpului proustian intens subiectiv, non cronologic și funcționând după alte reguli . Doi ani mai târziu, așa cum am văzut, Federico Fellini realiza propria mare schismă cu perioada neorealistă prin La dolce vita, în care discontinuitatea narativă nu mai era efectul unor amintiri ale vreunui personaj principal, ci o regulă de construcție ce reflecta înseși fantasmele regizorului-creator. (Procedeu dus la desăvârșire în filmul său din 1963, 8 ‰ prima autobiografie pe celuloid !) în același an, Godard își făcea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]