60,569 matches
-
în masa de clovni de pasaj pe care o pune la bătaie un circ. Semăna mult cu marii clovni, avea un palton lung și plin de buzunare peste bluza în carouri și pantalonii cu bretele, o pălărie pe cap, uneori neagră, alteori roșie, un fel de lavalieră lăbărțată și, ceea ce lipsea multora, avea chemarea pentru a fi clovn. În tradiția circului există ideea că trebuie să te naști clovn pentru a fi cu adevărat așa ceva, iar Marcel, devenit Marcelino, se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre de lucru), care le aprovizionează pe doamnele ce lucrează la domiciliu. Și mama lui Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea citează sec dintr‑o carte. Până spre mijlocul anilor ’50 situația muncitorilor a fost chiar mai rea decât în timpul marii crize economice din 1937. Acești ani sunt considerați perioada neagră de după război. Producția crescuse, ceea ce echivala cu o intensificare a exploatării, în timp ce alimentele se găseau în cantități foarte reduse. La momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar materialul lăbărțat și anost al unui pulover obișnuit. Rainer își mușcă buzele de îi dă sângele când le vede cum trec pe lângă el și spun: ia‑mă, ba nu, mai bine ia‑mă pe mine. Sunt date cu dermatograf negru pe pleoape și cu rujuri albe sau cu un strugurel roz deschis; sunt o turmă cenușie care‑și face apariția înflorată pe jumătate. Sub jupa apretată de mămica miroase a organe femeiești. Jupon scrobit știe să‑și pună, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună fiindcă miracolul economic a trecut pe lângă ea. Acum trece și fiul ei Hans pe lângă ea, fără s‑o bage în seamă și‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ca să se bucure de tinerețea lui, cel mai bine alături de Sophie. Anna, pe locul doi, nu‑i nici ea de lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor, dacă trebuie să mor, pentru social‑democrație, pentru cauza muncitorilor - care sunt de fapt unul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ce drăguță e! Aleargă sprintenă pe trunchiul copacului în sus și‑n jos și are ochii ageri. Soarele se luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul prânzului încheie spectacolul. Să sperăm că n‑o să se transforme în niște nori negri și grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
priceapă despre ce‑i vorba. Ceea ce nu‑i încă sigur. Vii, Anni, sau nu vii? Nu vine încă deoarece - dându‑și seama de această șansă unică - tocmai execută, degajată, la pian, într‑o succesiune limpede și curgătoare, Studiul pentru clape negre de Chopin; degajată, dar a exersat mult acasă până să iasă așa ceva și tocmai se pregătește să înceapă Clavecinul bine temperat când se apropie pianistul de jazz (student la medicină): Da’ ești cam paralelă, fetițo, du‑te frumușel acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură de dantelă și guler negru atârnă lălâi pe el și‑l fac să semene cu o fetiță. Peste tot sunt imagini, în special reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva mai degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un asemenea sentiment, fiindcă sentimentele sunt totdeauna înșelătoare. Hai, Sophie, șuieră Rainer și o ia în brațe. Ea se scutură de el și țâșnește înapoi pe stradă, ca un fir negru de ață pe care cineva îl trage pe suprafața netedă a unei mese. # Ca să facă ordine în existențele lor încâlcite, Rainer, Anna și Hans se târăsc într‑acolo unde ordinea își are sălașul și e angajată cu carte de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și se află în cap. De data asta, intelectualul a pierdut partida, deși a fost ideea lui; cu toate astea, el n‑are o mână care lovește. Rainer spune că un intelectual într‑un pulover nou pe gât, de culoare neagră, nu trebuie să lovească așa tare, fiindcă are de oferit ceva mai de calitate. Anna nu spune nimic și se uită la Sophie cu ochii unei rivale. Pe picioarele Sophiei se urcă niște gândăcei minusculi, într‑o lungă procesiune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eram Încă excitat. M-am masturbat de două ori, frecându-mi penisul Încă În stare flască, dar nu am putut să ejaculez. A doua zi iar nu m-am dus la muncă. După doar două ore de somn, cu cearcăne negre la ochi, Akemi Yokota a părăsit camera de hotel, repetându-mi de vreo cinzeci de ori: „Să mă suni neapărat!“. Pe la orele prânzului m-a trezit un telefon de la recepție: ora la care trebuia să predau camera trecuse deja. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja beam din a doua bere. Nu-mi aduceam aminte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În preajma lui. Reiko mi l-a răpit. La fel, i-a răpit și lui multe lucruri. Dar nu e o fată rea. Nu am nici cel mai mic resentiment față de ea. Însă mi se pare că e ca o gaură neagră. Credeam că e doar frumoasă și are un corp extraordinar, dar e mai mult decât atât. E genul de femeie care dispune de o energie aparte, pe care nu o Împarte cu nimeni, ci și-o canalizează doar asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vomit. Despre Reiko nu știam prea multe lucruri, dar tocmai asta mă făcea să fabulez și mai mult. Persista În mintea mea ca un fel de gol care se cerea umplut, exact așa cum se exprimase Keiko Kataoka: ca o gaură neagră. Nu mai știu de câte ori m-am masturbat Înainte de a pleca la New York, dar de fiecare dată o făceam cu gândul la Reiko. Akemi m-a sunat de nenumărate ori, dar n-aveam nici un chef să o văd. Nu aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall Street. Data trecută când am fost aici În interes de serviciu nu am sesizat aspectul acesta, dar acum, așezat pe o bancă, fără a mă confunda cu peisajul, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
până au simțit că devin unul și același. După ce s-a terminat carnavalul, a mers la ea acasă să-i cunoască părinții, aceștia l-au invitat la masă. Acolo a văzut-o pe sora ei mai mică. Aceasta avea părul negru, dar era mult mai frumoasă. „Pot să vin duminică În vizită la voi?“ l-a Întrebat ea. „Da, cum să nu? Nici o problemă.“ Și chiar a venit. Au ieșit toți trei Într-un club de noapte răvășit după terminarea carnavalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pure și superbe, pline de dorință, dansau pentru mine, fără să le fi cumpărat pe bani. Cred că nici de-acum Înainte nu o să mai trăiesc ceva asemănător. Amândouă dansau un fel de flamenco. Reiko purta un body din plasă neagră, care-i lăsa la vedere doar sânii și sexul. Keiko purta un compleu transparent semnat de Gaultier, din acela care imită veșmintele care se poartă pe sub kimono... cum Îi spune?... un fel de négligé. Erau amândouă atât de amețite, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste o masă și debarasa paharele. Mi s-a făcut brusc poftă să-i sărut picioarele strânse În niște ciorapi negri cu firul fugit pe alocuri. În minte mi-a apărut clar imaginea mea luând În gură vârful degetelor de la picioarele ei inegale ca mărime. În momentul În care m-am gândit că nu știam limba, că puteam astfel să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sau oricine Încerca să mă trezească. Și pe bună dreptate. Înțelegeam acum bine cum erau drogurile capabile să te devoreze cu totul. Nu mai aveam decât jumătate din cocaina primită cu o zi Înainte și deja eram frământat de gânduri negre: ce mă făceam când se termina și restul cocainei? Nu aș fi reușit să mă mai trezesc deloc, indiferent de câte ori ar fi sunat telefonul, dacă nu mi-aș fi reprezentat-o În minte pe Keiko Kataoka. — Miyashita te numești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la sinucidere, Împreună cu Keiko Kataoka și Yazaki. — Pe vremea aceea s-a Întâmplat. Reiko i-a luat locul lui Keiko În inima lui Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și Yazaki. — Pe vremea aceea s-a Întâmplat. Reiko i-a luat locul lui Keiko În inima lui Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu totul alt Înțeles. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko În inima lui Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu totul alt Înțeles. Nu mai știu când s-a Întâmplat asta, am impresia că anul trecut, cam pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]