11,656 matches
-
la marile sărbători creștinești de peste vară, fie de Rusalii, fie de Sfânta Mărie Mare, care musai să se lase apoi cu mare bal mare, la care să cânte bandele de suflători ai satului până la ziuă. Cu această ocazie una dintre nevestele mai tinerele a sugerat că bine ar fi dacă cu o asemenea ocazie s-ar organiza și o masă festivă la care să participe tot satul. Da, dar unde, în ce salon și mai ales de unde inventarul necesar organizării unei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
om de cultură ce se afla, a vrut să pună în scenă o situație literară. Adică să joace rolul lui Iago. Bineînțeles, nu și-a dez văluit nimănui intențiile. Stătea la țuici cu taică-meu și, pe lîngă treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi...“. Rezultatul a fost că taică-meu, îngrozit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui John Wayne Bobbitt își porni călătoria prin lume într-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
De multe ori, în timpul emisiunii, aveam impresia că asist la dialogul din O scrisoare pierdută, când onorabilul Agamemnon face cunoștință cu Zoe, Tipătes cu și Trahanache („Dandanache: Si domnul? Bărbatul dumne ei? Trahanache: Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoa rea să vă recomand... Danda nache: Si dumneavoastră? Trahanache: Și eu?... Bărbatul dumneei...“ etc.). Femeia îi explica, el făcea ochii mari și întrebarea următoare dovedea că nu înțelesese nimic din ceea ce i se spusese. Să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atrage foarte mult. - Doamne Dumnezeule, numai tu nu mai erai în viața mea. De unde ți-a venit ideea asta? Mi-e scârbă de ceea ce spui. Nu cred că te gândești așa departe. - Dacă ai să corespunzi te iau și de nevastă. - Mă faci să râd. Te-ai întrebat dacă tu corespunzi? - Mai vedem noi. Fiecare zi e cu secretul ei. Nici o zi nu seamănă cu alta și toate lucrurile sunt în continuă mișcare și schimbare. Poate mă schimb și eu pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ghenă la fiecare palier !), se bărbierește (un bărbierit cam lung totuși, câtă vreme ceea ce urmează nu are nimic din genialul The Big Shave al lui Scorsese !), ia micul-dejun cu soția, apoi valiza și pleacă. Dar nu în delegație (cum crede nevasta), ci la amantă, adică dă colțul blocului, intră pe ușa din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amantă, adică dă colțul blocului, intră pe ușa din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4 și sună ; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă și privirea îi rămâne agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
doar o ucidere lentă, aproape insesizabilă, a tinereții. Este un film lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut autorii lui. Uite ce frumos arde ! , ar putea spune cei trei foști colegi de liceu adunați întâmplător pe litoral, unul cu nevastă și copil, ceilalți fără. Tinerețea lor. A ars deja e scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Mi-ai făcut tu cinste, că... știu eu... ai mai primit ceva bani... Dar n-ai luat la tine bani de ajuns și ți-am împrumutat eu cincizeci de lei... Clar? Clar. Măi, insistă Ion, vezi c-o să te întrebe nevastă-mea. Lasă, Ioane, ce naiba! Da' zi-mi și mie, ce-ai făcut? Eee... face el un gest aiurea. Sper că nu-i vorba de vreuna din surorile alea, din bloc cu mine... De ce?! tresare Ion. Crezi că-s bolnave? Încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
picioare, înalță ochii spre tavan și face cruce. Există, totuși, cineva acolo sus, zice el. În baza ăluia, rîde Brăduț, Chirilă mai era și-acum aici, în combinat, șef de sector, ba poate director. Tu crezi că l-a înșelat nevasta? se miră Lupu. Cu cine?! Cine să se uite la paparuda aia blondă. Mai degrabă zi că a vrut el să scape de ea și să plece de aici. Prea întinsese coarda în combinatul ăsta, mai ales cît nașul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al combinatului va decide..." Nu, ei au procedat, cum a zis Graur... Ba mai mult: aveau pretenția să mă ocup și de pornirea și exploatarea instalației. Ca și cum aș veni eu la tine în casă, zice Graur, i-aș face lui nevastă-ta un copil și ți-aș spune: "Mihai, ai grijă de ea să nască bine și să-mi crești copilul"... Mai tacă-ți gura, Graure, îi zice Luchian, numai porcării ies din gura ta. Io-te, bre! Nu uita că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privind cu falsă atenție hîrtia ce-o are pe birou. "Ceva nu-i în ordine!", îmi zic, trecînd în revistă tot ce mi s-a întîmplat în ultimele două ore. Brunetul a reacționat brusc la cuvîntul "inginer": l-a părăsit nevasta pentru un inginer. Dar cuvîntul "inginer" fost rostit de blond, care mi-a spus și numele complet: Mihai Vlădeanu, deși eu nu spusesem decît Vlădeanu. Apoi, șeful Spațiului locativ și-a schimbat imediat comportarea cînd mi-a auzit numele, trecînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ponoasele. De ce rîdeți? Așa, zic eu, amintindu-mi de referatul făcut de mine la propunerea de invenție a Brîndușei. Asta să zicem că-i situația cu Brîndușa, clatină Don Șef din cap nedumerit, dar ce i-ați făcut inginerului șef?! Nevastă-sa nu-i prea tînără ca să cred că... și-apoi, e femeie serioasă, își vede de meseria ei acolo, la spital... Cu el nu ați avut probleme de serviciu decît prin intermediul meu. Că unii spun că s-ar fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și jumătate, apoi toaletă prelungită; pe urmă la Delureanu, tot singură la masa mea, prima pe stânga după obișnuita masă mare; pe rând au sosit: Miracovici, care vrea să-ți dea adresa surorii lui, măritată la Paris, Bubi G. cu nevasta lui, grupul Lisette, inclusiv Călin, insipid și ramolit, apoi și alții. M-am dus să-mi beau cafeaua la Muedin; am mâncat lapte covăsit la Plasteras, lângă farmacie, am parcurs cele două străzi paralele și am urcat să-ți scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am întors singură, cu greu, în orașul uneori insuficient iluminat pentru ochii mei miopi și triști. Seara, telefon: Paca - ce intenționează să vină curând la Paris, pe cont personal, și Dudu Orez., care m’a anunțat că e fericit cu nevasta lui - căsătorit din martie - și la urmă întrebând cu tremolo de Marina. A căzut din nouri, auzind de plecarea ta, ce-i fusese anunțată de un inginer pentru 20 oct[ombrie]. Și acum îți scriu ultimele rânduri, care încheie această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
intern și extern; programul de democratizare a școlii, făgădueli de bursă studenților studioși, în URSS, și la urmă am încheiat cântând în cor „Internaționala“. Afară burnița, jos era lăcăraia cunoscută; în tramvai la 8½ am întâlnit pe Ghibaldan, divorțat de nevasta a II-a care pleacă la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fân]ta Vineri, la nunta fostei mele eleve Angela Baluș cu un inginer Iancu. Nuntă mare, bogată, cu orgă și cor. Apoi în fugă acasă, unde era ședința; mă înlocuia Gaby. A prezidat Jebeleanu, cu tact și discreție. Foarte simpatică nevasta lui. 15 asistenți: Cicerone, d-na Crușevan, Vanghele, George Dan, Monda, Bonciu, Ada Orleanu, Matilda Ulmu, Ieronim Șerbu și alții neimportanți sau noui. Lectori: Sidor - Fragment de roman: Auschwitz; Bonciu - Oameni (s’a mai citit anul trecut: Viziunea unui nebun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoarea în care îți spuneam că el te credea la Buc[urești], încuiată de mine în casă, ca să uiți și ca să scrii un roman! Bietul băiat! dar, oricum, reușește să mă enerveze. Am aflat că i-ai scris lui Horică; nevasta lui îți face un rău imens și din cauza ei am primit o sumedenie de telefoane prin care eram anchetată asupra mea și asupra ta. [...] Și cu asta, Mouetta mea, sunt o bătrână mamă vrednică de milă, care te iubește cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se simte mai tăios și casa sună și vibrează ca o orgă cu coarde rupte, părăsite. Și seria a doua, 15 aug[ust] - 1 sept[embrie], e formată tot 99% și aici la Igaf din Pal. E și Paleologu cu nevasta și copilul, toți trei aiuriți. Ieronim Șerbu cu Matilda, Sanda M[ovilă] cu Ad[erca], Tuski Caragiale, M-me Hulubei et son mari; această ultimă chenzină de vacanță ne-a mai adus figuri din alte vremi, de care nici nu-mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stat toată ziua acasă și radioul n-a tăcut, de azi-dimineață, decât de la 1 la 2, când s-a dus să mănânce cu tipa lui. Cât despre discursuri, sunt din 5 în 5 minute. A avut vizite, pare-se fosta nevastă și o fiică de cam 15-17 ani. Noroc că cealaltă plecase! Vai, nu glumesc, mai degrabă îmi vine să țip: „Îndurare, mă prăpădesc!“ Măcar dacă aș fi fost sănătoasă aș fi ieșit, și „după mine, potopul“. Dar mai bine că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiecare sonerie, aranjând, pentru prima dată în viața mea, să fiu invitată undeva în toate zilele de sărbătoare, ca să nu-l mai aud trăind, în camera pe care am iubit-o atât, pe acest golan cu gașca lui de țiitoare, neveste și complicații sordide. Și se mai și laudă că el respectă casa, că a fost elev al lui Papà. [...] Derbedeul ăsta se întâmplă să fie fostul director al fabricii Steagul Roșu, de care depinde apartamentul nostru, ceea ce explică de ce am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să înțelegi, de altfel, din rândurile următoare. I-a dat lui Mabell 800 de lei ca să facă o curățenie mare; de cum va fi gata, el se și instalează. Dar iată că de două zile un zdrahon de inginer, pătrat, și nevasta lui, tot ingineră, verișoară bună cu Wally, sunau tot timpul, cu un alt ordin de repartiție. Gras și bombănitor, sigur pe el și sigur de legitimitatea cauzei lui: căsătoriți de trei luni, el locuiește la un prieten și ea într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mărită și ea e cu Tarquin de mult mai puțin timp decât sunt eu cu Luke. Dar știți cum e. Nu e mare brânză. Nu mă prea dau în vânt după nunți. De fapt, dacă Luke m-ar cere de nevastă, probabil că aș refuza. Ei, bine, fie... OK, probabil că aș accepta. Însă ideea e că așa ceva nu se va întâmpla. Luke nu vrea să se însoare „mult timp de acum încolo, poate niciodată“. Așa a zis într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
era să se înece când avea trei ani. În stânga e și o grădină de trandafiri protejată de ziduri, toată numai straturi de flori, alei cu pietriș și garduri vii, și ăsta e locul în care Tarquin a cerut-o de nevastă pe Suze. (Se pare că chiar a pus un genunchi pe pământ și, când s-a ridicat, avea pietriș lipit de pantaloni. Ăsta e Tarquin.) În dreapta e un vechi teren de tenis și pe urmă iarbă pur și simplu, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
maică-ta arată foarte bine cu ea. Însă în viața reală... Se strâmbă sugestiv. — Exact. Vai, Suze, ce bine îmi pare că ați venit. O îmbrățișez brusc. Credeam că de-acum gata, o să fii complet... măritată. Cum e viața de nevastă, apropo? Cam la fel, zice Suze după o pauză. Doar că acuma avem mai multe farfurii... Simt o bătaie ușoară pe umăr, ridic privirea și o văd pe o femeie roșcată, într-un compleu roz de mătase, cu pantaloni. — Laura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]