KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...436 437 438 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe acelea „luate din căluș“. A fi „mutul“ Însemna să fii cineva. (azi) Să fii gelos. Ce decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc!“. (marți) „Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-i faci cele mai proaste glume, nu se supără niciodată, cum ar face o fată simpluță de la țară, care Îți aplică imediat o palmă peste față dacă Îi zici „proastă“; ea râde languroasă, se pisicește lângă umărul tău, Își apropie obrazul de haina ta și toată lumea crede că i-ai făcut un compliment drăgăstos. Poate fi vorba despre o alintare intimă, posibilă Între doi tipi tari ce se iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mai precis pe cel cu pușca de calibru, se îndreptă către ea. Un italian arătos, probabil provenit din familiile stabilite prin Brooklyn, gândi Amelia, și cu un corp de boxer. Păcat de barba ce îi acoperea o bună parte din obraji și din bărbie, căci îi dădea un aspect sălbatic și neîngrijit. Îți sărea în ochi și pistolul cromat pe care îl purta la brâu, iar zâmbetul infatuat de pe față o aduse în pragul de a-i spune să-și folosească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg, Kara îi arătă Ameliei alte puncte de pe cort în care apăreau astfel de măști. Peste tot arătau la fel de dubios, venite parcă de pe altă lume: nas lunguieț, sprâncenele arcuite, obraji desenați. Kara continuă: - Erau peste zece personaje folosite în fiecare piesă de teatru. De fapt, erau mereu aceleași personaje și purtau măști tocmai pentru ca publicul să își dea seama despre ce personaj este vorba. - Mă întrebam de ce se numește comedie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Într-un final, deschise larg ochii. Era absurd. Nu era deloc obosit. Voia doar să se întoarcă jos și să își reia munca de cercetare. Nici nu se punea problema să doarmă. Simți o briză de aer cum îi gâdilă obrazul, ceea ce-l făcu și mai furios pe Thom, pentru că uitase aparatul de aer condiționat pornit. Comandă deschiderea panoului de control din computer, gândindu-se să-i spună lui Thom că ar fi dormit dacă nu ar fi fost atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
indicator pe monitor îi arătă faptul că aerul condiționat nu era pornit. Atunci ce era cu briza de aer rece pe care o simțise? Ușa era închisă. Iată! Simțise din nou un curent de aer rece, de data aceasta pe obrazul drept. Își întoarse capul cu o mișcare bruscă. Să fie de la ferestre? Nu, și ele erau închise. Era probabil... Apoi privi spre ușă. Nu se poate, își spuse el, simțind cum îi crește pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar bricheta ei, pe care el i-o subtilizase când se apropiase pentru prima dată. Malerick șopti pe un ton rece: - Se pare că nu aveai nevoie de un foc totuși. Privi apoi în urma sa: două lacrimi se prelingeau pe obrajii femeii, năruindu-i machiajul. Se gândi că dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau la câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu scriu cărți despre martori. Scriu despre dovezi, spuse el simțindu-se pentru a doua oară triumfător. - Bine. Cum ți-ai dat seama că mai e cineva în cameră? Ai auzit vreun zgomot suspect? - Nu, am simțit o adiere pe obraz. Am crezut că e de la aerul condiționat la început. Dar era el. Suflându-mi aer pe obraz și pe gât. - Ca să... Ca să ce? - Să mă sperie, cred. A funcționat, spuse Rhyme închizându-și ochii și încercând să își aducă aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Bine. Cum ți-ai dat seama că mai e cineva în cameră? Ai auzit vreun zgomot suspect? - Nu, am simțit o adiere pe obraz. Am crezut că e de la aerul condiționat la început. Dar era el. Suflându-mi aer pe obraz și pe gât. - Ca să... Ca să ce? - Să mă sperie, cred. A funcționat, spuse Rhyme închizându-și ochii și încercând să își aducă aminte. Am încercat să-l sun pe Lon. Dar, și aici aruncă o privire spre Kara, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
da. Și ce dacă? Importante sunt cuvintele lui. - Mă gândesc că poate a spus anumite lucruri doar ca răspuns la cele spuse de tine. Rhyme o privi cu atenție pe Sachs. O pată de murdărie de forma unei semiluni pe obraz, câteva picături de transpirație deasupra buzei superioare. Stătea aplecată și, deși tonul ei era calm, îi simțea tensiunea și concentrarea. Cu siguranță nu își dădea seama, dar ceea ce simțea ea acum era foarte asemănător cu ce simțea el de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre bombe, despre teroriști. - Nu împingeți! strigă ea. Dar nimeni nu o auzi. Ar fi fost oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care îi poseda mama și care îi sufocase sufletul. Las-o în pace! Dă-mi-o înapoi! - Bună! Vocea unei femei răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe obraz. Apoi se întoarse. - Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Dar tot va ieși la iveală. Se referea la anchetă. Și da, așa va fi. Sachs se hotărî să facă tot posibilul ca în raport să o susțină pe femeie. Welles își atinse ușor nasul. Lacrimile i se prelinseră pe obraji. - Au, doare. Ce vor spune copiii mei? Mereu mă întreabă dacă fac chestii periculoase. Și le spun că nu. Și acum, uite... Punându-și mănușile de cauciuc, Sachs îi ceru agentei pistolul. Aceasta îl scoase din teacă și îl descărcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la locul faptei? Am presupus că erau de la manșoanele acelea pentru degete pe care le purta. Numai că nu avea niciun sens. Nimeni nu își machiază degetele. Pentru că ar lăsa urme peste tot. Nu, erau de la alte accesorii. Rhyme examină obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
siguranță. Ea adăugă fără a încerca măcar să-și stăpânească ironia din glas: - Proprietarii imobilului au ieșt de acolo pe propriile picioare. Nimeni nu a fost rănit. Deși am înțeles că unul dintre ei s-a ales cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

de nimic, și habar n-aveam că baghetele erau... ăăă, „cupug“. —Deci? Arăta plictisită, dar nu impacientată, m-am gândit eu, iar ochii ei - o nuanță înfiorătoare de căprui-gălbui, ca de pisică - păreau surprinzător de tineri în spatele ochelarilor săltați între obraji de pernele ce-i înconjurau. Oh, am înțeles. Da, sigur, aș fi fraier să nu o iau și pe cea gratuită, nu? Vă mulțumesc că mi-ați spus, am să trag o fugă să mai iau una. Am mers repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Cum merge? —Bine, mersi. —Serios? — Da, serios. Mi se pare cam greu să... să mă apuc, atâta tot. — Eu pot să fac ceva? Nu, mersi. Am pășit spre el, la birou, apoi m-am aplecat să-l sărut scurt pe obraz. Cina e gata cam în cincisprezece minute, bine? Dar nu mă asculta. Bătea din creion fără să se gândească, în ritm cu muzica, studiind cărțile din fața lui. L-am privit o secundă, apoi m-am întors să plec. —Mamă? — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
M-a tăiat imediat că era așa aiurea. I-am zis după aia lui Denisha de chestia asta și-a râs să se prăpădească. Normal, are dreptate: nu-s deloc lascivă. Ai crede că, dacă tot am atâta grăsime pe obraji, ar trebui să am măcar buze bune și groase și țâțe mari. Da’ n-am - am o gură mică-mititică pe jumate îngropată în ceva ca afinele și nici țâțele mele nu-s chiar mari. E doar grăsimea care atârnă peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]