11,985 matches
-
din satele Marsilieni, Dâlga Mică, Neamțu și Grumuzele, cu 1108 locuitori; această comună avea și ea o biserică și o școală mixtă cu 71 de elevi (dintre care 20 de fete). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în compunere satele Albești, Batalurile și Buești, cu 2295 locuitori. Comuna Marsilieni avea, în satele Dâlga Mică, Marsilieni și Neamțu, 1428 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Slobozia al
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
exploziv de la locul său de muncă, Elser a construit o bombă cu ceas puternică. Timp de aproape o lună, el a reușit să rămână în Bürgerbräukeller după orele de închidere, timp în care a găurit grinda de sub tribuna vorbitorului pentru plasa bomba. În noaptea de 7 noiembrie, Elser a programat ceasul bombei și a încercat să treacă granița în Elveția. În mod neașteptat, Hitler a ținut un discurs cu mult mai scurt decât era programat și a părăsit sala cu zece
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,94%), cu o minoritate de romano-catolici (4,18%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bahlui a județului Iași și era formată din satele Valea, Dealu, Zlodica, Horodiștea, Lupăria, Sbereni, Hodura și Iosupeni, având în total 2698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, patru biserici, un paraclis și două școli cu 86
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
Sbereni, Hodura și Iosupeni, având în total 2698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, patru biserici, un paraclis și două școli cu 86 de elevi (dintre care 21 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3337 de locuitori în satele Cotnari, Hodora, Horodiștea, Iosupeni, Lupăria, Valea Racului, Zbereni și Zlodica. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, a revenit, în alcătuirea actuală, la
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,71%). Pentru 2,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Filioara", făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Filioara, Agapia, Văratic, Cehlăeștii-Gropii, Pârâul Târnovei și Zembești, având o populație totală de 3196 de locuitori. În comună existau 12 biserici (inclusiv cele ale mănăstirilor de pe teritoriul ei). Anuarul Socec
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
și era formată din satele Filioara, Agapia, Văratic, Cehlăeștii-Gropii, Pârâul Târnovei și Zembești, având o populație totală de 3196 de locuitori. În comună existau 12 biserici (inclusiv cele ale mănăstirilor de pe teritoriul ei). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3185 de locuitori în satele Agapia, Filioara, Gropile, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec, Secătușești și Văratec (acesta din urmă fiind și satul de reședință). În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
1,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,39%). Pentru 1,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Muntele a județului Suceava și era formată din satele Farcașa, Pârâul Pântei, Stejaru și Crăpăturile, având în total 1551 de locuitori. În comună existau o școală rurală mixtă și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
plasa Muntele a județului Suceava și era formată din satele Farcașa, Pârâul Pântei, Stejaru și Crăpăturile, având în total 1551 de locuitori. În comună existau o școală rurală mixtă și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1954 de locuitori în satele Farcașa, Pârâul Pântei, Popești, Stejaru și Dalia. În 1931, comuna a trecut la județul Neamț, având atunci în compunere satele Busnici, Farcașa, Frumosu, Pârâul-Pântei, Popești și Stejaru. În 1950, comuna a devenit parte a
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,15%), cu o minoritate de penticostali (1,44%). Pentru 2,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Baba Ana făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău. Doar satul Conduratu, el însuși constituind o comună de sine stătătoare, făcea parte din plasa Cricovul din județul Prahova. Comuna Baba Ana era formată din cătunele Baba-Ana de Jos, Baba-Ana de Sus și Gorgănelele, având 820
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
2,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Baba Ana făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău. Doar satul Conduratu, el însuși constituind o comună de sine stătătoare, făcea parte din plasa Cricovul din județul Prahova. Comuna Baba Ana era formată din cătunele Baba-Ana de Jos, Baba-Ana de Sus și Gorgănelele, având 820 de locuitori, o școală cu 61 de elevi (din care o singură fată), și o singură biserică în Baba-Ana
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
numele. Comuna Conduratu avea 845 de locuitori și o școală cu 60 de elevi (toți băieți), deși copiii de vârstă școlară erau în număr de 190 (96 băieți și 94 fete). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Baba Ana în plasa Tohani a aceluiași județ, cu satele Baba Ana și Șchiopoaia, având o populație de 1165 de locuitori. În 1931 ei i s-a adăugat și satul Cireșeanu, anterior aparținând orașului Mizil. În 1950, comuna Baba Ana a fost inclusă în
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
i-a fost arondat și satul Chirițești (anterior, în comuna Drajna de Jos), comuna ajungând la o populație de 2120 de locuitori, în vreme ce comuna Homorâciu avea 3120 de locuitori. Atât comuna Izvoarele, cât și comuna Homorâciu făceau parte atunci din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Homorâciu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Izvoarele, iar satul Costeni a trecut la comuna
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,09%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (2,75%). Pentru 3,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În 1902, comuna era formată din satele Strâmbeni, Blejoi și Cocoșești și făcea parte din plasa Târgșor. Avea 998 de locuitori, o școală înființată în 1889 și o biserică foarte veche, reparată în 1764. Celelalte două sate ale comunei făceau parte din comuna Ploieștiori, care avea în satele Târgșoreanca, Moara Nouă, Ploieștiori și Țânțăreni, 893 de
Comuna Blejoi, Prahova () [Corola-website/Science/310698_a_312027]
-
alte biserici despre care se zicea că ar fi fost centrul unui oraș numit Bereasca și fondat de coloniști bulgari veniți din Rusia, unde se refugiaseră în timpul Războiului Ruso-Turc din 1711. În 1925, Anuarul Socec menționează comuna Blejoi în aceeași plasă, cu satele Blejoi, Cocoșești și Vadu Sârbești și 1596 de locuitori. Comuna Ploieștiori avea atunci 1450 de locuitori în satele Ploieștiori, Ploieștiorii Eforiei, Țânțăreni și Moara Nouă. În 1931, satul Cocoșești a fost transferat comunei Păulești, iar satul Moara Nouă
Comuna Blejoi, Prahova () [Corola-website/Science/310698_a_312027]
-
3 fete), și două biserici — una în Bordenii Mari, zidită de către frații Bordeanu (Ioan, logofăt și Sterie, pitar) în 1841; și a doua fondată de enoriași la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, cele două comune erau arondate plășii Prahova din județul Prahova, fiind o importantă regiune petroliferă; comuna Bordeni avea 2896 de locuitori, iar comuna Scorțeni avea 1687 de locuitori și pe teritoriul ei funcționau 514 sonde petrolifere în 1925. Satul Mislea s-a separat în 1931 de
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
locuitorilor sunt ortodocși (85%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (7,04%) și penticostali (2,85%). Pentru 3,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Târgșoru Vechi făcea parte din plasa Târgșorul din județul Prahova și era formată din satele Târgșoru, Stăncești, Dedulești și Colțu, având în total 803 locuitori. Comuna avea o fabrică de spirt, 4 mori de apă, o școală și două biserici — una în Târgșoru, fondată în 1884
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
cu 941 de locuitori, având o biserică fondată de locuitori în 1881. Satul Zahanaua făcea pe atunci parte din comuna Negoești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Târgșorul Vechi cu satele Colțu de Jos, Stăncești și Târgșoru Vechi în aceeași plasă și cu o populație de 1140 de locuitori, în vreme ce comuna Strejnicu avea 1754 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate orașului regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) a regiunii Ploiești. În 1968, comuna Strejnicu s-a
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
meningelui, membrana care îmbracă toată suprafața creierului și a măduvei spinării, pătrunzând în șanțuri și scizuri. participa la formarea plexurilor coroidiene. Acestea au rol în secreția lichidului cefalorahidian, cu rol trofic și de protecție mecanică Pia mater este translucid , cu plasa că plic subțire , meningeala , care acoperă aproape întreaga suprafață a creierului . Acesta este absent doar la deschiderile naturale dintre ventricule , foramenul de Majendie șiforamina de Luschka . Pia mater adera ferm la suprafață creierului și conectează vag la stratul arahnoida . [ 3
Pia mater () [Corola-website/Science/310711_a_312040]
-
Real din Tecuci. Începe studiile liceale la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad și le continuă la Liceul Internat din Iași (1899-1902). Frecventează Facultatea de Drept a Universității din București unde obține Licența în drept în 1906. Numit administrator de plasă în județul Covurlui. De aici se mută la Tulcea și apoi la Focșani. La Focșani practică avocatura. S-a numărat printre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) și Focșani (1910). Este mobilizat și participă la operațiunile militare din Bulgaria
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Vijnicioara a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Vijnicioara a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, iar o minoritate importantă o formau evreii. În perioada interbelică, a funcționat în sat o Casă ucraineană de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]
-
a fost pictată de către Ioan Ciurean din localitatea învecinată Ceaca, zugrav despre care se știe că a mai lucrat și la bisericile de lemn din Zalha și Ceaca. În anul 1978 biserica a fost împrejmuită cu gard din beton și plasă de sârmă fiind în același an binecuvântată de către protopopul Marcel Andreiescu. În turnul clopotniță se află cele două clopote ale bisericii. Unul dintre acestea a fost donat de către Maria Moldovan din Zalha iar cel de-al doilea a fost cumpărat
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fiodor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație majoritară moldovenească. Din păcate, Stalin nu a ținut cont de argumentația lor. În anul 1943, la Plenara a III-a a C.C. a Partidului Comunist din Moldova, Fiodor Brovko afirma
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
fost în proprietatea nobilului polonez M. Bognicki, în 1914 proprietarii au fost evreii Mordko Korn și Hersch Weißglas. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zastavna a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Nistrului din județul Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În anul 1930, orașul avea 5.038 locuitori, din care 2.344 bărbați și 2.694 femei, fiind a treia
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
1775, localitatea Pătrăuții de Sus a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Pătrăuții de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
fete. În anul 1917, Republica Democratică Moldoveneasca și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Tatarbunar. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Tatar-Bunar a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, sătul Tătărăști (nouă denumire a localității) a fost inclus în plasă Sărată, pierzându-și rolul de reședință de plasă. În perioada interbelică, au funcționat aici un azil de bătrâni și o
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]