12,874 matches
-
spun cinic, crăpînd de curiozitate. Se face că nu aude și continuă monoton. Aveam o prietenă, studentă în anul doi. Eram prieteni de un an, ne iubeam foarte mult și am convenit ca, în sfîrșit "s-o facem". Ce? Ei, pricepi tu. Amîndoi tremuram de emoție și ne era un soi de teamă. Era o fată superbă, o frumusețe pentru care mă invidiau toți colegii. Aranjasem să ne întîlnim la mine, eram singur. Am pus flori peste tot, am pus șampania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din vrerea domnilor, dar sunt îmbrăcate tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor. - Mă bucur că te-am făcut să pricepi cum se întocmeau acele zapise domnești. Ei, da’ să nu ne depărtăm de mănăstirea din Tarină. Stii foarte bine că o mănăstire abia întemeiată era închinată Muntelui Athos sau Sfântuui Mormânt din Ierusalim. Așa s-a întâmplat și cu mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în viață am reușit să fac ceva îi datorez, în parte ei, prin sfaturile și îndemnurile primite pe tot parcursul vieții. Am încercat să compun câteva versuri care să răspundă unui asemenea moment, dar nu am reușit. pentru că nu mă pricep să scriu versuri, am cerut « încuviințarea » lui Eminescu, pentru a încheia aceste rânduri, cu o strofă dintr-o poezie a poetului, dedicate mamei sale : O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze, la tine tu mă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe care ni le administram. Era, cum se spune, unu la unu : el jidan, eu țăran. Așadar, a reluat el dialogul, bunicul n-a dat încă ortul popii. M-am gândit la o afacere. Ce zici, facem un târg? Am priceput. Evreul tot evreu. Negustor de când se naște și până moare. Am bătut palma și afacerea a mers strună până am terminat împreună cele șapte clase primare. În schimbul bunătăților din ghiozdanul lui Șimon, eu îi făceam diferite rezumate. La istorie, geografie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la foc puternic de vreascuri uscate. Grigoruță s-a mai ales, în plus, cu pielea berbecului. Dar de plâns a continuat să plângă în timp ce
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
el. Cu totul alta a fost situația la Pungești... - Dar ce-i cu tine, de unde vii, de ce ești îmbrăcat militar? - Apoi ce să fie, sunt elev al Școlii tehnice militare din Sibiu și vin în concediu de sărbători. - Aaa ! acum pricep eu. Dar hai în casă să te odihnești un pic. Ai făcut de la gară, pe timpul acesta, peste zece kilometri. Cred că ești obosit. Dar n-ai cufăr, raniță, sau alt bagaj? - Vă mulțumesc pentru invitație (Săndel scuturând bine bocancii de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pregătit-o, iar moș Neculai îndemna, din când în când, să se guste din vinul cel alb, din Nohan, sau adus din beci, roșu din tireaz amestecat cu coarnă, după cum spunea el, ca să-i dea mai mare consistență. Săndel se pricepea, ceva, la vin, dar nu se lăsa antrenat în aprecieri pentru un vin sau altul. Făcea degustarea de câte ori simțea că e cazul, abținându-se a se lua la-ntrecere cu cei ai casei, având motivele sale, cunoscute și din familie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a ascuns de multe ori în șură, prin hambar, iar mai în toamnă deseori îi trimeteam de mâncare când se ascundea prin popușoii noștri. Ce să-i faci, și-a făcut la vremea respectivă și el datoria cum s-a priceput. În rest, consider că nu-i el de vină. - Fiecare din noi ne-am făcut datoria după cum ni s-a cerut, intervine Gruia. Eu am luptat pe front, am executat întocmai ordinele date. Nu vreau ca acum noaptea, să vă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tuturor religiilor, inima e un instrument de cunoaștere, dacă nu chiar cel mai eficient dintre toate, când e vorba de cunoașterea supremă. „Sus să avem inimile!“ e, în acest caz, o axiomă a efortului cognitiv, o indicație „metodologică“. Nu poți pricepe nimic, dacă te situezi mereu la firul ierbii sau dacă scormonești, suspicios, „dedesubturi“. Trebuie, dimpotrivă, să privești lucrurile de la înălțime, să ai imaginea câmpului, perspectiva integratoare a zborului. Nu e aducătoare de lumină decât ceea ce o parabolă hristică numește „făclia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ceas, taximetristul e plictisit de corvoada zilnică, funcționarul public e agasat de petenți, chelnerul e iritat de pretențiile clientului și nu se simte deloc îndemnat să-l răsfețe. Instalatorul zice că vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții neterminați, gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la ce are de făcut guvernul, la soluțiile politice și administrative care ar trebui să vină de sus, de la deținătorii puterii. Mă mulțumesc să spun că n-aș vrea să fiu în pielea lor și că mi-e greu să pricep cum de pot funcționa pe fondul unei iminente catastrofe. Ori suferă cu toții de insomnie, ori s-au baricadat, din instinct de apărare, într-o formă de anestezie inerțială, vecină cu nesimțirea. Mă gândesc, mai curând, la cum trebuie să ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întâi ușa frecventată de aparținătorii lumii tale. E firesc să fii instruit mai întâi asupra ambianței în care te ai născut, să-i pricepi metabolismul, istoria, rostul. Nevoia de a înțelege ce înseamnă slujba Învierii, la care participi din copilărie, e, până una alta, mai acută decât nevoia de a înțelege ritualurile vedice. Evident, cei de altă confesiune trebuie să aibă libertatea de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Înțelept e să nu te pripești, să te eliberezi de bla-bla-urile câte unui ONG zburdalnic și să cugeți. Dar, dacă se poate, să cugeți ca un cugetător, nu ca un activist. Adică să nu te grăbești să acționezi înainte de a pricepe. Vei desco peri, astfel, tocmai ceea ce credeai că deții: reflexia liberă, exercițiul binefăcător al gândirii pe cont propriu. Vei învăța să acorzi mai multă atenție interogativității decât răspunsurilor gata făcute, vei redescoperi biblioteca, calmul rațiunii, plăcerea dialogului pacificator. În definitiv
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nume. Celebru. „și ce v-a răspuns?“ „Că îi place Florin Bogardo, dar că, de fapt, nu muzica lui îi place, ci doar cuvintele câtorva cântece.“ Înțeleg că muzica lui Bogardo e o „plăcere vinovată“. Mi se pare scandalos. Nu pricep hazul acestei hârjoneli de doi bani și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Proasta intonare a libertății Am avut, după revoluție, dezamăgirea să constat că oamenii pun foarte puțin preț pe libertate. Întâi, pentru că, asemenea sănătății, libertatea nu devine o preocupare decât dacă n-o ai. Apoi, pentru că libertatea e ceva greu de priceput. Poți defini repejor „egalitatea“, „fraternitatea“, „dreptul la proprietate“. Cu „libertatea“ însă lucrurile se complică. Nu ai oricând la îndemână o definiție. Și atunci cum să fii liber? Cum să te bucuri de ceva obscur, nelă murit, de ceva care, uneori
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un vechil în haine boierești. Efortul de a gândi logic îi provoacă inflamațiuni apoplectice și crampe stomacale. Când nu mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rânduri. E vorba de o specie de inteligență care se depășește (și se sacrifică) pe sine, care iese din imediat și circumstanțial, pentru a vedea cerul stelelor fixe. Nu e inteligența cu care te descurci, nu e inteligența cu care pricepi cal culul infinitezimal sau Critica rațiunii pure, nu e inteligența mercuriană, combinatorie, genialoidă. E facultatea de a plonja în inevident, de a simți inactualitatea actualității zilnice, de a veni spre real de la celălalt capăt al lui. A fi inteligent fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai sus, la condiția de „portret-robot“ e, nu o dată, simpatic și eficient. E băiat bun. De altfel, nici nu poți să-l contești, căci se grăbește să-ți dea dreptate. E receptiv, prietenos, de o netulburată candoare. În fond, nu pricepe ce ai cu el, dar e pregătit să te crediteze și să cadă pe gânduri. Singura mea neliniște este standardizarea și, într-un sens, „canonizarea“ acestui mod de prezență universitară. După ce vezi trei, patru, cinci asemenea inși, ți se face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioși în defilarea lor arogantă dinaintea „mulțimii“, ei pierd, cu aere de învingători, toate bătăliile. Hipersensibili la lingușeală și opaci (cu o mină ofensată) la orice observație critică, asemenea indivizi sunt greu de ajutat. Nu pricep cum de te poți îndoi de excelența lor, de anvergura lor pro vidențială. Oricum, ei știu mai bine decât oricine ce au de făcut. Curățată de toxina vanității, intervenția lor în viața publică ar putea fi, într-adevăr, esențială, salvatoare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exercițiul scrisului știe că el nu e punerea (finală) în pagină a unei căutări, ci căutarea însăși. În încercarea de a formula, afli lucruri la care simpla cădere pe gânduri nu are acces. Expresia scrisă e un mod de a pricepe și e garanția faptului de a fi priceput cu adevărat ceea ce voiai să pricepi. Cu alte cuvinte, nu poți spune că ai înțeles un lucru, înainte de a fi reușit să-l exprimi. și nu o dată, la capătul frazei, al paginii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
finală) în pagină a unei căutări, ci căutarea însăși. În încercarea de a formula, afli lucruri la care simpla cădere pe gânduri nu are acces. Expresia scrisă e un mod de a pricepe și e garanția faptului de a fi priceput cu adevărat ceea ce voiai să pricepi. Cu alte cuvinte, nu poți spune că ai înțeles un lucru, înainte de a fi reușit să-l exprimi. și nu o dată, la capătul frazei, al paginii sau al cărții abia încheiate, te vezi întâmpinat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci căutarea însăși. În încercarea de a formula, afli lucruri la care simpla cădere pe gânduri nu are acces. Expresia scrisă e un mod de a pricepe și e garanția faptului de a fi priceput cu adevărat ceea ce voiai să pricepi. Cu alte cuvinte, nu poți spune că ai înțeles un lucru, înainte de a fi reușit să-l exprimi. și nu o dată, la capătul frazei, al paginii sau al cărții abia încheiate, te vezi întâmpinat de un sens diferit, sau cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de adâncime: „aha, înțeleg unde bați“, sau „voi mai reflecta la chestia asta“, sau „ia uite, dle, nu m-aș fi gândit!“. De fapt, e un fel de a nu spune nimic determinat. În loc să taci, sau să admiți că nu pricepi, sau că te plictisești de moarte, spui „interesant“ și ai scăpat. (Există un celebru „analist“, puțin sâsâit, care spune „interesant“ de îndată ce interlocutorul său deschide gura. „Tocmai am venit de la Cluj“ - zice invitatul. „Interesant!“ - comentează gazda, cu apropo. „Săptămâna trecută mi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și, prin urmare, nu rețineau atenția bărbaților au încercat să-i păcălească mînjindu-se cu sînge sau cu un pigment roșu care imita sîngele. Aceasta ar fi originea fardurilor (după, așa cum am văzut, cea a parfumurilor). în acest scenariu, femeile se pricep să țeasă planuri. Alt scenariu le contestă orice talent de genul acesta sau mai curînd întoarce stupiditatea în folosul acelora care, rămînînd neștiutoare în ceea ce pri vește perioadele lor de ovulație, vor avea cu atît mai multe șanse să-și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
organizarea și stăpânirea, atâtor adolescenți năstrușnici, băieți și fete. Să recunoaștem că regia unui astfel de spectacol, nu e un lucru ușor. Nu știu când s-a nascut această idee, dar faptul că Tăvi Loghin, colegul meu de bancă, se pricepea la scris, Dikman avea glas bun și cântă toată ziua „Kalinka maia”(a și făcut apoi câțiva ani de conservator, înainte de a trece la medicină), iar unii colegi făceau gimnastică acrobatica, alții dansuri naționale, a trezit ideea să-i adunăm
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]