12,814 matches
-
considerat că "este mai bine să eliberezi țăranii de sus" decât să aștepți până ei își vor câștiga libertatea "de jos". Iobăgia a fost abolită în 1861, dar în condiții defavorabile țăranilor și nu a făcut decât să crească presiunile revoluționare. Originile iobăgiei în Rusia ("крепостничество - krepostnicestvo") pot fi găsite în secolul al XI-lea, dar, totuși, forma completă a exploatării feudale nu se întâlnea decât la anumite categorii ale populației rurale. În secolul al XII-lea, exploatarea așa-numiților zakupi
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
(n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin - d. 30 aprilie 1870, Budapesta) a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta. Vine pe lume la 28 decembrie 1805, fiu al lui Samu Murgu - ofițer în armata imperială și Cumbria Murgu (născută Pungilă), în casa cu numărul 84 din
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
obținute cu titlul de "EMINENCE". Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona. Este inițiat în tainele francmasoneriei la Iași în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei. a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste "care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării". El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale "Combaterea dizertației
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
condamnat la moarte; el declarîndu-se împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbești conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei și scop obținerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă. În concepția sa revoluționară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desființarea relațiilor feudale cît și pentru unitate națională a românilor. În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenție, iar la 6 februarie procesul
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
conservat sub numele de Old Constitution House, fiind administrat ca un . Bătalia de la Bennington (conform originalului, "[The] "), care a avut loc pe data de 16 august 1777, a fost un eveniment remarcabil în istoria statului Vermont, dar și a Războiului Revoluționar American . Guvernul în formare al republicii trebuise să facă față simultan provocărilor și amenințărilor venite atât din partea statelor Uniunii New York și New Hampshire, cât și din partea Marii Britanii și a nou formatului stat federal, Statele Unite ale Americii. Nici una din aceste entități
Constituția Republicii Vermont () [Corola-website/Science/303043_a_304372]
-
1664), ambele din Roma. Principalul rival al lui Bernini din capitala papală a fost Francesco Borromini, ale cărui proiecte se abat de la compoziția comună a lumii antice și chiar mai puternic de la cea a Renașterii. Proclamat de generațiile următoare un revoluționar al arhitecturii, Borromini dezaproba abordarea antropomorfică a arhitecturii secolului al XVI-lea, bazându-și proiectele pe figuri geometrice complexe (module). Spațiul arhitectural creat de Borromini se dilată și se contractă după nevoie, demonstrând o afinitate pentru stilul târziu al lui
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
făcut parte din guvernul lui Béla Kun. După căderea regimului lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924, a fost arestat și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluționare maghiare din 1849 capturate de către armata rusă după capitularea revoluționarilor la Șiria. În continuare a activat in cadrul Cominternului, reușind să nu fie secerat de represiunile staliniste a căror victimă a fost Kun. S-a întors în Ungaria cu Armata
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
plan comercial cât și muzical. Pentru a fi un disc cât mai comercial cu putință, producătorii săi au combinat multe elemente precum pasajele orchestrale de mare finețe, incantațiile și motivele africane, aceste metode fiind considerate la vremea respectivă îndrăznețe și revoluționare. Instrumente muzicale precum vioara, chitara spaniolă, trombonul sau saxofonul au pus bazele unor melodii originale. Deasemenea, cântecele extrase pe disc single erau compuse în diferite stiluri muzicale. Liniile melodice ale pieselor „Falling into You” și „River Deep - Mountain High” (preluare
Céline Dion () [Corola-website/Science/303104_a_304433]
-
putea salva Rusia din punct de vedere social și moral. Slavofilismul este privit din această ultimă cauză ca o formă de mesianism rusesc. În politica externă, Nicolae I a acționat ca protector al domniilor de drept și luptător împotriva mișcărilor revoluționare. Ofertele sale de înăbușire a revoluțiilor de pe continentul european, acceptate uneori, i-au adus supranumele de "jandarm al Europei". În 1825, Nicolae I a refuzat să fie încoronat monarh constituțional, iar în schimb a continuat să limiteze libertățile monarhiei constituționale
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
ani. În iunie 1921 adevărații lideri ai partidului socialist au amendat hotărârile votate la congresul din mai 1921 și, practic, din acel moment muncitorimea română a fost reprezentată politic de două partide: unul moderat ca doctrină, social-democrat reformist, și celălalt revoluționar, partidul comuniștilor. Imediat după scindare, nou formatul PCdR s-a afiliat la Internaționala a III-a. În anul 1924, PCdR a fost interzis de guvernul liberal, care l-a acuzat de „acțiuni anti-românești” după evenimentele de la Tatar-Bunar și a rămas
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
propriu în bătălia de la Trocadero și care l-a pus pe reacționarul Ferdinand al VII-lea pe tronul spaniol. În 1831, Carol Felix a fost succedat la tron de conservatorul Carol Albert. Industrializarea Sardininiei a început în 1830. În anul revoluționar 1848, a fost promulgată o constituție, "Statuto Albertino", în urma presiunilor liberalilor, aceleași presiuni determinând declarația de război împotriva Austriei. După o serie de succese inițiale, Sardinia a pierdut războiul în cele din urmă. La fel ca toată Italia, Sardinia a
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
campania de cucerire a sudului Italiei, în numele Sardiniei. El a învins rapid Regatul celor două Sicilii și s-a îndreptat către Gaeta. Cavour era foarte sadisfăcut cu aceste noi cuceriri, dar Garibaldi dorea să cucerească Roma. Garibaldi era însă prea revoluționar pentru rege și primul său ministru. Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit existența Regatului Sardiniei. Piemontul a devenit una dintre regiunile cele mai bogate și mai puternice din Italia. Orașul Torino avea să rămână
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
(născut Josip Broz; în chirilica sârbo-croată: Јосип Броз Тито; 7 sau 25 mai 1892 - 4 mai 1980) a fost un revoluționar iugoslav și om de stat. A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
franceză, duce la o înfrângere militară în fața Germaniei lui Bismarck și la sfârșitul celui de-al doilea Imperiu francez. Constituția franceză din 14 ianuarie 1852, instituită de Napoléon al III-lea era în linii mari inspirată de cea din anul revoluționar VIII (9 noiembrie 1799). Dreptul de vot universal pentru bărbați este reinstaurat, însă puterea executivă este concentrată în mâinile șefului statului. Acesta poate numi membrii Consiliului de stat, a cărui responsabilitate era să pregătească legile, și membrii Senatului, un corp
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
se hotărî să le rezolve punând bazele unui guvern pe principiile unor 'idei napoleoniene', adică cele ale Împăratului - alesul poporului, reprezentant al poporului, al democrației și urmaș al marelui Napoléon I, eroul Revoluției franceze, și prin urmare garant al moștenirii revoluționare. Napoléon al III-lea avea însă destul de repede să demonstreze că în accepțiunea sa dreptatea socială nu era același lucru cu libertatea. Acționând de așa manieră încât principiile revoluției din 1848 să nu mai fie decât o simplă fațadă, Împăratul
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
state naționale și industriale, unite de propriile interese și de tratate comerciale, reunindu-se la congrese periodice la nivel înalt prezidate sub egida imperială-presupunând o hegemonie continentală franceză-,cât și prin expoziții universale. În acest fel puteau fi împăcate principiile revoluționare cu tradiția istorică, aceasta reprezentând o chestiune pe care nici Restaurația Bourbonilor, în persoana lui Ludovic al XVIII-lea, nici Monarhia din Iulie, nici a Doua Republică nu au fost capabile să o rezolve. Dreptul de vot pentru toți bărbații
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
cel puțin în mare parte, la Tars (Fap 9,30; Gal 1,21). Prin 45 (cu probabilitate), Barnaba îl caută și-l cheamă într-o misiune în Antiohia Siriei. Cei doi, ajutați și de alții, au săvârșit o lucrare întrucâtva revoluționară: nu s-au ocupat atât de evrei, cât de păgâni, prozeliți sau nu, pe care-i convertesc la creștinism și aceasta fără nici o trecere prin iudaism. O secetă care a lovit Iudeea, urmată de foamete, i-a făcut pe acești
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
refuzat orientările de tip local, agricol și, mai ales, orientarea spre existența suverană a drepturilor statelor, toate propuneri ale "eternului rival" Thomas Jefferson. Alături de prietenul său John Jay a fost unul dintre cei mai fervenți oponenți ai sclaviei. În timpul Războiului revoluționar american s-a adresat Congresului Continental în scris, susținând un plan al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
a fost unul dintre cei mai fervenți oponenți ai sclaviei. În timpul Războiului revoluționar american s-a adresat Congresului Continental în scris, susținând un plan al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerțului cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
transforme într-un guvern militar. Dezertorii se reîntorceau în orașe pentru a se alătura muncitorilor socialiști nemulțumiți, cărora le ceda de cele mai multe ori armele aduse de pe front. Condițiile proaste de viață din orașe erau terenul fertil de dezvoltarea a mișcărilor revoluționare. În timpul revoluției, bolevicii au adoptat sloganuri populare: "Toată puterea, Sovietelor!" sau "Pământ, pace și pâine!" Sovietele erau consilii locale orășenești formate din reprezentanții lucrătorilor diferitelor fabrici sau afaceri. Sovietele erau organizații ale democrației directe populare și cu toate că ele nu aveau
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
acțiune care să funcționeze un corp diriguitor, având în frunte o avangardă a activiștilor și un organ central de control, Lenin a interzis orice sciziune în rândurile membrilor de partid. El considera că partidul trebuie să fie un corp de revoluționari de profesie care să-și dedice viețile cauzei comune și să ducă la îndeplinire deciziile conducătorilor, în condițiile unei discipline de fier. Membrii de partid loiali erau cei urmau să fie numiți în toate funcțiile de conducere ale instituțiilor politice
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
era doar centralist, nu și democratic, de vreme ce toate hotărârile erau luate fără a se ține seama de propunerile venite de jos. De-a lungul timpului, cadrele partidului se vor transforma în niște carieriști de duzină, fără nici o legătură cu idealurile revoluționare ale începuturilor bolșevice. În decembrie 1917 a fost fondată CEKA, prima forță internă de securitate a statului bolșevic. Această organizație avea de-a lungul timpului să-și schimbe numele de mai multe ori în GPU, OGPU, MVD, NKVD și, în
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
pentru descoperirea celor pe care partidul comunist îi considera contrarevoluționari, indivizi care trebuiau excluși din partid sau trebuiau judecați. Pe 5 septembrie 1918, CEKA a fost însărcinată cu descoperirea rămășițelor elementelor țariste, a partidelor de opoziție, (așa cum era Partidul Socialist Revoluționar, sau a grupurilor ostile guvernului, așa cum erau cazacii. CEKA a dezlănțuit Teroarea Roșie. Felix Edmundovici Dzerjinski, primul conducător al CEKA a afirmat în ziarul "Viața nouă": Frontierele dintre Polonia, (condusă de un guvern insufiecient de puternic, organizat în pripă după
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
semn al creșterii nemulțumirii populare a fortat partidul lui Lenin să ia în seamă cei 80% din populația țării care o formau țăranii, în ciuda părerilor membrilor facțiunii de stânga a partidului, care dorea o guvernare bazată numai pe reprezentanții proletariatului revoluționar. Drept consecință, Lenin a abandonat politica comunismului de război și în loc a dat lumină verde Noii Politici Economice, prin care statul comunist permitea existența unei economii limitate de piață. A fost permisă deschiderea micilor afaceri private, iar activitățile politice au
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
aici se amestecă poezie cu realitate întru-n mod straniu și chiar supărător.” Carl Gibsondescrie grupul astfel: „ fără acțiune“ Dieter Schlesak a scris în anul 1976 despre acest grup: "Acum are și România intelectualii ei de stânga care tulbură liniștea revoluționară și ordinea [...]. O mână de germani din România, sunt aceia care au clătinat de data aceasta statul și anume, în primul rând, cu ajutorul poeziilor și cu ceva proză. Acești oameni periculoși sunt deci, niște scriitori de limbă germană, care au
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]