11,047 matches
-
într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece drept un bufon, îi dai atunci frâu liber și, după ce ai întărit-o astfel, te lași adesea antrenat fără să te mai gândești că în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Bajazet (Baiazid), Eschil oferă publicului său un spectacol în care exotismul introduce la nivel spațial o distanță creată, în celelalte piese ale sale, prin îndepărtarea în timp. Reacțiile spectatorilor nu s-au schimbat deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp. Reacțiile spectatorilor nu s-au schimbat deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia dacă-i schimbă numele. Piesa, creată în 1990 în Germania, este apoi interzisă în Franța, cu ocazia primelor reprezentații în 1992, la presiunea spectatorilor indignați. 3.3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de limitată, încât nu poate reprezenta decât două părți ale întâmplării pe care și-a ales-o, și mai puțin încă întâmplarea întreagă; pentru că va trebui ca un același personaj să fi fost descris de mai multe ori, ceea ce ar stârni o confuzie de neimaginat în tablou, și nu s-ar putea discerne care ar fi ordinea tuturor acestor acțiuni diverse, ceea ce ar face întâmplarea nesfârșit de obscură și de necunoscută; dar din toate acțiunile ce ar compune această întâmplare, pictorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și vicios în ele, și le readuce la o stare moderată și conformă cu rațiunea." Racine nu încetează cu elogiile către Euripide, pe care-l ia ca model, căci, scrie el în Prefața la Ifigenia, el era "extrem de tragic, adică stârnise într-un mod minunat compasiunea și teroarea, care sunt adevăratele efecte ale tragediei." Se știe, din diferitele mărturii ale contemporanilor săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mort, apoi se face recunoscut de ea: "Vine însuși Oreste, aducând vasul în care spune că îi este închisă cenușa. El se adresează Electrei. Este ultimul episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din răsputeri să stârnească mila. Nu exista în teatru ceva mai frumos decât să o vezi pe Electra plângându-și fratele mort în prezența lui, care, fiind și el înduioșat, este obligat să-și descopere identitatea." Racine constată că în tragediile grecești se află
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea". Corneille pare să reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri: unul, că ea stârnește mila și teama, celălalt, că prin intermediul lor ea purifică de astfel de pasiuni", scrie el în primele cuvinte ale Discursului despre tragedie. Citându-l pe Aristotel ai cărui termeni îi scrie în italice, Corneille face fără voia lui o confuzie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe platou. "Nu este deloc o necesitate să fie sânge și morți într-o tragedie, scrie el în Prefața la Bérénice, în 1670; este suficient ca acțiunea ei să fie importantă, ca actorii să fie eroici, ca pasiunile să fie stârnite, și ca totul să se resimtă din această tristețe maiestuoasă care formează întreaga plăcere a tragediei." Clasicismul preferă să recurgă la un patetic epurat prin discurs. Decât să fie arătat actul de violență, mai bine să fie povestit. Din cauza acestei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perfecți, vrea dimpotrivă ca personajele tragice, adică cele a căror nefericire constituie catastrofa din tragedie, să nu fie nici complet bune, nici complet rele. El nu vrea ca ele să fie foarte bune, pentru că pedepsirea unui om de bine ar stârni mai mult indignarea decât mila spectatorului; nici ca ele să fie rele în exces, fiindcă nimănui nu-i este milă de un scelerat. Trebuie deci ca ele să aibă o bunătate mediocră, adică o virtute capabilă de slăbiciune, și să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai puțin odioasă decât este în tragediile Anticilor". De aceea doica, și nu Fedra, ca la Euripide, este vinovată la el de calomniere. A transformat personajul lui Hipolit, făcându-l să fie îndrăgostit de Aricia, pentru ca toate personajele piesei să stârnească mila spectatorului. Anticii, într-adevăr, îi reproșau lui Euripide că l-a reprezentat pe Hipolit ca pe un "filosof scutit de orice imperfecțiune (...), ceea ce făcea ca moartea tânărului prinț să trezească mai mult indignarea decât mila. Am considerat că trebuia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
om complet inocent să ajungă în nenorocire, pentru că, acest lucru fiind abominabil, trezește mai mult indignarea împotriva celui care îl persecută, decât mila pentru nenorocirea lui; el nu vrea nici ca un om rău să ajungă acolo, pentru că nu poate stârni milă printr-o nenorocire pe care o merită, nici teama pentru ceva asemănător la spectatorii care nu-i seamănă; dar când aceste două rațiuni încetează, astfel ca un om de bine care suferă să stârnească mai mult mila pentru el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ajungă acolo, pentru că nu poate stârni milă printr-o nenorocire pe care o merită, nici teama pentru ceva asemănător la spectatorii care nu-i seamănă; dar când aceste două rațiuni încetează, astfel ca un om de bine care suferă să stârnească mai mult mila pentru el, decât indignarea împotriva celui care l-a făcut să sufere, având în vedere că pedepsirea unei mari crime poate corecta în noi vreo imperfecțiune având legătură cu ea, cred că nu trebuie să ne opunem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre Tragedie, Polyeucte a cunoscut din partea publicului o primire entuziastă. "Excluderea unor persoane complet virtuoase care ajung în nenorocire expulzează martirii din teatrul nostru. Polyeucte a reușit aici împotriva acestei maxime, iar Heraclius și Nicomede au plăcut, deși ei nu stârnesc decât milă, și nu teama sau vreo altă patimă destinată purificării, pentru că noi îi vedem aici oprimați și gata să piară, fără să fi comis vreo greșeală de care să ne putem purifica după exemplul lor." În timp ce Racine asociază totdeauna
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că acționează precum spune Aristotel, adică numai în cazul în care mila și teama sunt stârnite la spectator. "Dacă purificarea pasiunilor se face în tragedie, înțeleg că ea trebuie să se facă în modul pe care l-am explicat; dar mă îndoiesc să se facă vreodată, și chiar în cele care au condițiile cerute de Aristotel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Ximena au această probitate care declanșează pasiuni, iar aceste pasiuni fac nefericirea lor, pentru că nu sunt nefericiți decât în măsura în care sunt pasionați unul de celălalt. Ei devin nefericiți prin această slăbiciune omenească de care suntem capabili și noi; nefericirea lor stârnește milă, acest lucru este constant, și i-a costat destule lacrimi pe spectatori pentru a nu-l contesta. Mila aceasta trebuie să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul critic, spectatorul se lasă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă sufletul lor nu s-ar impregna de ele, pentru a le exprima în afară prin gesturi, și prin cuvinte. Trebuie deci ca cei ce reprezintă o pasiune din dragoste să fie oarecum cuprinși de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai puțin serioase, într-o singură înșiruire de discursuri și să le faci să fie întâlnite în același subiect al unei fabule sau istorisiri decât să adaugi în afara spectacolului satire la tragedii, care nu au nicio legătură împreună, și care stârnesc confuzie și tulburarea vederii și memoriei ascultătorilor. Căci ca să spui că nu se cade să apară în aceeași piesă aceleași persoane vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al Guvernatorului, căruia îi incumbă sarcina de a readuce la rațiune pe cei ce ajung pe insulă, în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca omagiu, cu ocazia primirii sale la Academia Franceză. "Cel mai dificil gen de comic, îi spune el, este acela spre care geniul dumneavoastră v-a îndreptat, cel care nu este comic decât pentru rațiune, care nu caută nicidecum să stârnească în mod josnic un râs nemăsurat într-o mulțime necioplită, ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé à la mode), amestecând râsul și emoția. Marivaux, în Mama confidentă (La Mère confidente), introduce și el, în același an, elemente patetice în sânul comediei. Totuși aceste piese rămân comedii, destinate să stârnească râsul, chiar dacă comicul nu mai este de aceeași natură cu cel pe care îl provocau piesele lui Molière. Voltaire, în Prefața la Nanine, pe care o califică drept "comedie înduioșătoare" ("comédie attendrissante", 1749), revendică menținerea acestui fel de râs în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1749), revendică menținerea acestui fel de râs în comedie. O comedie serioasă, cea preconizată de dramă, nu i-ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci un gen foarte vicios și foarte dezegreabil." Totuși, în Prefața la Copilul risipitor (L'Enfant prodigue, 173712), el definește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anvergură, drama beneficiază, în ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor vedea specia umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea. Oamenii de bine sunt rari; dar există." Iar mai departe: "Repet deci: onestitatea, onestitatea. Ea ne impresionează într-un mod mai intim și mai blând decât ceea ce stârnește disprețul și râsul nostru. Poetule, ești sensibil și delicat? Ciupește corzile acestea; și le vei auzi răsunând sau fremătând în toate sufletele." (cap. 2 Despre Comedia serioasă) Nu visează Diderot la un fel de "dramă filosofică", pe care nu a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]