12,028 matches
-
Vizita grupului se filmează, așa că fiți cu băgare de seamă să nu faceți nici o greșeală. Am coborât din autocare și ne-am atașat grupului mare ce s-a format pe scările Halei Unirii. Clădirea era imensă, curată, gata de inaugurare. Tovarășul Ceaușescu, însoțit de secretarii C.C. ai P.C.R. și de alți oficiali, a tăiat panglica după care, într-o ordine perfectă, cu pași parcă de defilare, a intrat tăcută și disciplinată mulțimea de primari și de secretari de județe. Cele văzute
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
voi. V-au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum primiseră dispoziție, intrau în Sala Palatului, cu mapele sub braț. Pe canapele din anticamerele grupurilor sanitare, zăceam aproape leșinați: bărbații într-o parte și femeile în cealaltă, așteptând prafurile salvatoare. Eram cam treizeci de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și-au continuat nestingheriți cariera la vechiul loc de muncă, primind noi grade și noi stele. Sintetizând cele două decenii de "transformări radicale", menționăm doar că "trădătorul" Ion Mihai Pacepa a devenit, după 1990, "erou" și autor de "best-sellersuri", iar "tovarășul de arme" Mihai Caraman a fost reactivat, avansat la gradul de general-colonel și pensionat nu "pentru limită de vârstă", ci în urma unei cereri exprese a secretarului general NATO, care și-a condiționat vizita la București de "retragerea la umbra nucului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nimic din ceea ce îmi doream și visam și ajuns în București, am rostit, ca Rastignac: "Și acum între noi doi"! Cum am ajuns de la Iași la București? Să mă explic. În toamna lui 1966 m-am trezit chemat la cabinetul "tovarășului prim secretar al Regiunii de partid Iași", pe atunci un om cu o putere de decizie echivalentă cu a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Mă întrebam cu teamă, dar și curiozitate, cam ce-o fi vrând "organul" cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce-o fi vrând "organul" cu mine, un asistent oareșcare la Științe sociale. M-am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Științe sociale. M-am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu? Buricul Moldovei? Tovarășul de la Externe a venit a doua oară după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu? Buricul Moldovei? Tovarășul de la Externe a venit a doua oară după tine, să te faci diplomat, că prima oară ai refuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu? Buricul Moldovei? Tovarășul de la Externe a venit a doua oară după tine, să te faci diplomat, că prima oară ai refuzat. Fă bine, băiețaș, fă-ți bagajul și în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de admitere la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colegii de catedră mă priveau de la o vreme cu o condescendență ce putea fi înțeleasă, în limbaj popular, drept "ai plecat la Capitală bou și te-ai întors vacă", mi-am luat inima în dinți și l-am sunat pe "Tovarășul director". Spre surprinderea mea, acesta mă întreabă: De unde suni? Din Iași. Cum nu ești la cursuri? Nu! N-a rămas că-mi comunicați dumneavoastră dacă am reușit sau nu? Ai reușit și nu oarecum, ești primul pe lista cu 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de "ochi albaștri". Cu siguranță că erau, însă majoritatea fiind tineri nu le crescuseră sau nu-și etalau încă "incisivii" profesionali. După intrarea în minister, an de an, șefii m-au blagoslovit, la aprecierile anuale, cu "foarte bine", eram "un tovarăș atent, sârguincios, dovedind interes pentru sarcinile de serviciu, spirit de inițiativa și colaborare..." Primit în Partid în "anul marii cotituri", 1964, și pe această "linie" mă înscriam în cerințele vremii, iar la "domiciliu", respectiv în apartamentul deținut "la comun" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
popularizată, foarte reușite programe de varietăți, excelente emisiuni pentru copii și foarte bine primite transmisii de la competițiile sportive. La Berlin, cu antene speciale, puteau fi recepționate și programele televiziunilor vestice, dar, așa cum prin anii '70 la noi apăruseră echipe de "tovarăși" care controlau pe străzi lungimea fustelor și a pletelor, și la ei patrulau asemenea echipe, supervizând "orientarea antenelor" pe acoperișurile caselor și blocurilor, "delincvenții" fiind admonestați să-și revizuiască "orientarea" în ședințele de partid. Cu principalele sectoare ale economiei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Într-una din seri, pe la opt și ceva, am fost trezit din reveria lecturii de sunetul telefonului. Cine putea fi? Soția? Un prieten cu urări anticipate...? Surpriză! Am ridicat receptorul și după clasicul Alo, o voce baritonală: Casa Săvescu? Da. Tovarășul Săvescu? Da. Să mă pupați în cur! Era omul meu de la "Ochiul și Timpanul", cel căruia, cu ceva timp în urmă, îi făcusem o invitație cam neprotocolară și care acum, când nu mă așteptam, mi-a confirmat că, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
una din "plăcile turnante" ale spionajului mondial și cine știe dacă nu fusesem racolat de CIA, KGB, STASI, Mosad... "Trădare, trădare, dar s-o știm și noi". Rezon! Eram conștient că odată intrat în Ministerul Afacerilor Externe "m-am făcut tovarăș cu dracul", Securitatea, urmând să mă însoțească non-stop, ca o umbră, avându-și "ochii și urechile" peste tot, la capătul liniei telefonice, la serviciu, la acțiunile diplomatice din afara ministerului la care participam, în blocul unde locuiam, cu sprijinul "vigilenței vecinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Să fie foarte clar. Toți diplomații de peste hotare erau ori ofițeri, ori informatori. Așa e în toată lumea, cine intră în diplomație, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de rând", ci colonei și generali. De tot râsul confesiunile făcute mie în anii '90 de un ambasador de-al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
context, asistând la "ceremonie", eram întrebat de "presa străină", după interviu, "ce-a spus", neputând răspunde decât cu vorbe în doi peri, fiindcă răspunsurile erau "sub embargo" cel puțin 24 de ore. Îmi amintesc de un caz fericit, când răspunsul "tovarășului" a fost imediat recepționat cu satisfacție de un grup de 4 ziariști iranieni, veniți la București să afle dezlegarea la o singură dilemă: dacă Ceaușescu folosește denumirea de "Golful Persic" sau "Golful Arabic", fiind o aprigă dispută în "zonă" pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-a întrebat cam ce i-ar interesa pe ziariști să viziteze în Ploiești și dacă înaintea vizitelor n-ar fi utilă o expunere a sa asupra daunelor din județ, iar "tovarășul" Oprea s-a interesat ce facem după terminarea documentării la Ploiești, răspunzându-i că ne întoarcem la București. Mi-a spus că pe la 12,30 ar urma să sosească, la uzina de produse chimice de la Valea Călugărească, "tovarășul președinte" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
județ, iar "tovarășul" Oprea s-a interesat ce facem după terminarea documentării la Ploiești, răspunzându-i că ne întoarcem la București. Mi-a spus că pe la 12,30 ar urma să sosească, la uzina de produse chimice de la Valea Călugărească, "tovarășul președinte" și m-a chestionat dacă ziariștii străini n-ar fi interesați de respectiva vizită. Cunoscând "embargoul", i-am confirmat interesul ziariștilor, dar și faptul că ni s-a atras atenția că nu cumva să apărem acolo unde e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului, muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și eu privirea spre "înalt". Am rămas așa cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decedat cineva din familia președintelui și de la CC ni s-a comunicat că, în atare situație, primirea nu mai poate avea loc. Când "Doamna" și ai ei se pregăteau de plecare, primesc un telefon de la CC că "peste o oră, tovarășul îi va primi". Am sunat la Intercontinental, dar americanii nu erau de găsit. Am avut ideea genială să-l anunț pe atașatul de presă al ambasadei și, la ora stabilită, toți erau prezenți la CC. Delegația a prezentat condoleanțe, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vorbind liber. Am avut ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister, care de obicei asigurau în atare situații translația, și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presă străină tovarășul nu se supăra și când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister, care de obicei asigurau în atare situații translația, și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presă străină tovarășul nu se supăra și când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință de presă cu cancelarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o frumoasă zi de sâmbătă, ne-am deplasat la Brașov, pentru Castelul Bran, Poiană, Biserica Neagră etc. Deși sâmbătă, prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram la "tovarășul", care a fost foarte amabil în explicații și propuneri de program. Ne-a întrebat unde luăm masa de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând, în repetate rânduri, că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem la telecabină pentru Tâmpa, la 13,30, am ajuns cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic: "Mai plimbați-i!". La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta la Eforie, la nămol, și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta la Eforie, la nămol, și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți, rafinați. La București, Maurer fusese trecut "în rezervă", dar Hoveida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]