11,591 matches
-
aplicare, cât și în cuprinderea sferei de competență a șefului puterii executive. Tradițional, în Marea Britanie prerogativa este exercitată de către monarh singur, fără a exista necesitatea aprobării de către Parlament (după momentul istoric al adoptării Magna Carta). În practică, de la urcarea pe Tron a Casei de Hanovra, aceste puteri au fost exercitate de Rege numai la sfatul Primului-Ministru sau al Cabinetului care, la rândul lor, răspund în fața Parlamentului (cu excepția problemelor interne ale Familiei Regale). Lucrurile se petrec astfel încă din timpul lui William
Prerogativă regală () [Corola-website/Science/337492_a_338821]
-
exercită de organele ei. Hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui. Art. 83. - Regele, în vieață fiind, poate numi o Regență, compusă din trei persoane, care, după moartea Regelui, să exercite puterile regale în timpul minorității succesorului Tronului. [...] Art. 87. - Persoana Regelui este inviolabilă. Miniștrii lui sunt răspunzători. Nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. Art. 88. Art. 89. - Legea
Prerogativă regală () [Corola-website/Science/337492_a_338821]
-
ca și din teritoriul regal Attigny. În 957, Albert și fratele său Robert de Vermandois, conte de Meaux și Troyes au fost susținători ai regelui Lothar al Franței. Când Carol de Lorena s-a hotărât să își manifeste drepturile asupra tronului, el a fost sprijinit de către Albert și de cei doi nepoți de frate ai acestuia, conții Herbert al III-lea de Meaux și Odo al II-lea de Blois. Cei doi l-au sprijinit pe Carol în comploturile sale și
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
al regelui Ștefan al Angliei cu Matilda de Boulogne. Atunci când fratele său mai mare, Eustațiu al IV-lea de Boulogne, a murit în 1153, Guillaume a devenit următorul candidat la succesiunea din Regatul Angliei. În schimb, tatăl său a conferit tronul tânărului Henric din dinastia Plantagenet. Noul rege Henric a fost destul de generos în modul în care l-a tratat pe Guillaume de Blois, confirmând acestuia posesiunea asupra comitatului de Surrey "jure uxoris" (prin dreptul soției sale). Cu toate acestea, Gervasiu
Guillaume I de Boulogne () [Corola-website/Science/328451_a_329780]
-
în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei ani. Pentru a oferi comitatului un conducător masculin, ea s-a recăsătorit în 1238 cu infantele Alfons, al doilea în linia ascenderii la tronul Portugaliei, fiind fratele mai mic al regelui Sancho al II-lea al Portugaliei. Ulterior, Afonso a devenit rege, ca Afonso al III-lea, în 4 ianuarie 1248. După aceea, el a renunțat la stăpânirea asupra Boulogne. În 1253, Afonso a
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
-i naște un fiu din cauza vârstei ei de acum înaintate. Matilda a avut un fiu și o fiică de pe urma căsătoriei cu Filip Hurepel, însă niciun copil din relația cu Alfons, care avea nevoie cu disperare de succesori după urcarea pe tronul portughez, sterilitatea Matildei fiind cauza separării lor. Potrivit consemnărilor, regina Matilda a rămas în Boulogne și nu i s-a acordat permisiunea de a-și urma soțul în Portugalia. Fiul ei a renunțat la drepturile sale și a plecat în
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
în cetatea Óbuda, unde a murit în 1301. Astfel, importanța strategică, comercială și politică a Budei a continuat să crească până în timpul perioadei de interregnum de aproape șapte ani după moartea lui Andrei al III-lea, când toți pretendenții la tron s-au luptat pentru ocuparea acestui oraș, împreună cu Esztergom și Székesfehérvár. Pretendentul Carol Robert de Anjou-Sicilia s-a impus ca rege al Ungariei, iar încoronarea lui a avut loc la 27 august 1310 în Széfeshérvár. După acest eveniment, Buda a
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
ei cu Henric) fusese invalidă, drept pentru care cele două fete ale lui Henric cu Isabela ar fi fost ilegitime. În orice caz, acest lucru este îndoielnic: legitimitatea fiicei Isabelei cu Conrad, Maria de Montferrat, și dreptul descendenților acesteia la tronul Ierusalimului nu au fost niciodată puse sub semnul întrebării, iar dacă Maria era legitimp, atunci la fel erau și fiicele Isabelei cu Henric. În cele din urmă, Theobald a fost nevoit să le cumpere atât pe Alice cât și pe
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
Dizolvarea uniunii la începutul secolului al XVI-lea a condus la o rivalitate îndelungată între Danemarca-Norvegia și Suedia (incluzând Finlanda) pe parcursul secolelor ulterioare. Episcopii catolici îl susțineau pe Cristian al II-lea, regele Danemarcei, însă acesta a fost înlăturat de pe tron de o revoltă condusă de nobilul Gustav Vasa (Gustav I al Suediei), al cărui tată fusese executat în timpul Masacrului de la Stockholm. Gustav Vasa a fost ales rege al Suediei de către Stare, reunită la Strängnäs pe data de 6 iunie 1523
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
perioadă, Gustav I a rupt legătura cu Papa și a întemeiat o Biserică de stat reformată: Biserica suedeză. Din punct de vedere legal, Suedia a devenit o monarhie ereditară în 1544 când Starea suedeză i-a desemnat ca succesori ai tronului pe fiii regelui Gustav I. Sistemul de taxe suedez a fost reformat în 1538 și 1558, evaluarea fiscală pe proprietate fiind ajustată astfel încât să reflecte capacitatea de plată. În urma războiului cu Lübeck din 1535, comercianții Ligii Hanseatice, care aveau monopol
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
din punct de vedere economic astfel încât în 1544 Gustav controla 60% din totalul de terenuri agricole. Suedia controla și prima armată modernă din Europa, susținută de un sistem fiscal sofisticat și de o birocrație eficientă La moartea regelui Gustav I, tronul e ocupat de fiul său cel mare Eric al XIV-lea. Domnia acestuia a marcat intrarea Suediei în Războiul Livonian și în Războiul de 7 ani al Nordului. În 1568, Eric a fost detronat și succedat de Ioan al III
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Vasa în 1587. În 1604, regentul Carol este recunoscut de Stare ca regele Carol al IX-lea al Suediei. Scurta sa domnie a fost marcată de o perioadă neîntreruptă de război. Succesorul său, Gustav al II-lea Adolf, urcă pe tron într-o vreme în care Suedia era implicată în trei războaie. La moartea lui Gustav Adolf în 1632, regina Maria Eleonora de Brandenburg, împreună cu Consiliul regal, a preluat controlul asupra guvernării statului în numele fiicei minore a regelui, Cristina, până când aceasta
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
După ce a petrecut o perioadă în exil, acesta este ucis în timpul unei campanii de invazie a Norvegiei. Cu moartea lui Carol al XII-lea, Suedia își pierde statutul de imperiu. Ulrica Eleonora, sora lui Carol al XII-lea, a moștenit tronul, dar a fost obligată să semneze Actul de Guvernare din 1719, act care semna sfârșitul monarhiei absolute și care punea în prim plan Parlamentul, cu un rol redus al monarhului (care era conducător doar cu numele). Regina abdică după doar
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
dintr-o perioadă mai veche. Această titulatură a fost schimbată în secolul al 16-lea în Sveriges Konung sau Rex Sveciae (Rege al Suediei). Înainte ca primul rege din Casa de Bernadotte, Carol al XIX-lea Ioan, să acceadă la tron în 1818, Regele Suediei avea multe alte titluri ce făceau referire la teritorii ale Imperiului Suedez: Mare Duce al Finlandei, Duce al Skåne, al Estoniei, al Careliei, al Bremen-Verden, al Szczecin, al Cașubiei, Prinț al Insulei Rügen, Lord de Wismar
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Kronprinsessa"). Soția unui Prinț Moștenitor primește de asemenea un titlu echivalent, însă nu și soțul unei Prințese Moștenitoare. Regele Gustav al III-lea a restabilit o tradiție din timpul lui Gustav Vasa și din epoca medievală prin acordarea moștenitorilor la tron titluri de duce ale provinciilor suedeze. Diferența dintre titlurile ducale din epoca lui Gustav Vasa și cele acordate de Gustav al III-lea este că cele actuale sunt titluri de curtoazie neereditare acordate la naștere. Începând cu 1980, acestea sunt
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
ceremonie de încoronare. Deși coroanele și diademele nu au fost purtate de membrii familiei regale suedeze începând cu 1907, acestea sunt expuse cu ocazia unor evenimente regale precum nunți, botezuri și înmormântări. Până în 1974, coroana și sceptrul erau expuse lângă Tronul de Argint cu ocazia deschiderii anuale a Parlamentului suedez (Riksdag). Ordinele regale au o bază istorică, datând din 1606, odată cu crearea Ordinului lui Iehova, care nu mai există în prezent. Ordinul Regal al Cavalerilor al Suediei a fost fondat în
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
delimitează regulile de apartenență la Casa Regală sau la Familia Regală, regele fiind cel care ia deciziile în mod exclusiv în această privință. Actul de succesiune din 1810 prevede regulile care asigură linia de succesiune și desemnează moștenitorul legitim al tronului suedez. Articolul 4 precizează că atât monarhul cât și membrii Familiei Regale trebuie să fie în permanență creștini protestanți ai credinței pure evanghelice (membri ai Bisericii Suedeze). O rescriere a Actului, aplicată în 1980, a schimbat în mod fundamental regulile
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
monarhul cât și membrii Familiei Regale trebuie să fie în permanență creștini protestanți ai credinței pure evanghelice (membri ai Bisericii Suedeze). O rescriere a Actului, aplicată în 1980, a schimbat în mod fundamental regulile de succesiune făcând posibil accesul la tron al primului născut, indiferent de sex (până în acel moment, doar primul fiu al regelui putea accede la tron). Astfel, Prințesa Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
ai Bisericii Suedeze). O rescriere a Actului, aplicată în 1980, a schimbat în mod fundamental regulile de succesiune făcând posibil accesul la tron al primului născut, indiferent de sex (până în acel moment, doar primul fiu al regelui putea accede la tron). Astfel, Prințesa Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
regelui putea accede la tron). Astfel, Prințesa Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui Carol al XVI-lea Gustaf pot moșteni tronul. În cazul în care Casa Regală se va stinge, Parlamentul nu are obligația să aleagă o nouă Casă Regală, așa cum era cazul până la reforma constituțională din anii 1970
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui Carol al XVI-lea Gustaf pot moșteni tronul. În cazul în care Casa Regală se va stinge, Parlamentul nu are obligația să aleagă o nouă Casă Regală, așa cum era cazul până la reforma constituțională din anii 1970.
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
a poporului și semănare de discordie în societate”. El a fost executat în 1864, iar mulți dintre susținătorii săi s-au ascuns în munți. Populația coreeană a fost lăsată în continuare să sufere. Regele Gojong (r. 1864-1910) a urcat pe tron la vârsta de 12 ani, succedându-l pe regele Cheolchong (r. 1849-1863). Tatăl regelui Gojong, Heungseon Daewongun (Yi Ha-ung; 1801-1898) a domnit ca regent de facto și a inaugurat o reformă pentru a întări autoritatea centrală.
Reforma Gabo () [Corola-website/Science/333444_a_334773]
-
o biserică pe care pictorul a trimis-o împreună cu propunerea să arhitectonica. Tintoretto a realizat "Nuntă din Cană Galilșeii" din sacristia mare, care include un autoportret. Artistul cel mai reprezentat în biserică este Titian, care a pictat "Sfanțul Marcu pe tron cu Sfinții Cosma, Damian, Sebastian și Roch", altarul din sacristie, precum și picturile de pe tavan cu "David și Goliat", "Avraam și Isaac" și "Cain și Abel", precum și opt tondi ale celor opt doctori ai Bisericii și ale evangheliștilor, toate în sacristia
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Barfleur; lupte ulterioare au avut loc la Cherbourg și Saint-Vaast-la-Hougue in Peninsula Cotentin din Normandia, Franța. A fost principala bătălie navală din Războiul Ligii de la Augsburg (numit și Războiul de 9 ani), cunoscut in Anglia ca Războiul de Succesiune la Tronul Angliei. Bătălia însăși a fost indecisă, dar când flota franceză nu a putut găsi un port sigur apoi, a pierdut 15 nave în atacurile de la Cherbourg și La Hogue. Acest lucru a asigurat supremația anglo-olandeză în Canal pentru câțiva ani
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
1692 flota franceză de 44 nave de linie, comandată de amiralul Anne Hilarion de Costentin, conte de Tourville, se pregătea să transporte o armată de invazie alcătuită din trupe franco-irlandeze pentru a-l repune pe Iacob al II-lea pe tronul Angliei. Deși Tourville se afla la comanda flotei, deciziile strategice urmau să fie luate de către Iacob al II-lea, François d’Usson de Bonrepaus și Bernardin Gigault de Bellefonds. Victoria franceză de la Bătălia de la Beachy Head obținută cu doi ani
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]