11,705 matches
-
unei vizite la Vidin a polcovnicului Solomon din Țară Românească, care a avut loc prin 1840, Stânga a cătat o ocazie potrivită ca să-i comunice acestuia dorința să. Momentul socotit prielnic a fost scăpat însă din cauza că mai mulți dintre turcii prezenți știau românește. Polcovnicul Solomaon reprezenta pe atunci mare autoritate militară în țară. Acum însă, Stânga se folosi de împrejurarea că după turcire fusese pus găvaz (slujitor armat) al pasei și ca atare avea libertatea de mișcare. Găvaz la pasă
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
primăvară, Tot că găvaz îmi umblă. El a putut să-și organizeze ceață, apoi, la momentul oportun, să se lanseze în haiducie. Mai întâi a adus la Vidin pe fratele său Nicolae și l-a pus să slujească pe la diverși turci din Vidin. A inițiat în planul acțiunii haiducești pe însoțitorul sau de slujba Dinu, apoi și pe fratele acestuia, Crăciun. Datorită așadar acestor împrejurări, Obedenii au putut să cunoască îndeaproape situația turcilor și a o folosi în scopul haiduciei. Ulterior
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
și l-a pus să slujească pe la diverși turci din Vidin. A inițiat în planul acțiunii haiducești pe însoțitorul sau de slujba Dinu, apoi și pe fratele acestuia, Crăciun. Datorită așadar acestor împrejurări, Obedenii au putut să cunoască îndeaproape situația turcilor și a o folosi în scopul haiduciei. Ulterior s’a alăturat cetei un al șaselea combatant, pe nume Călin Ungureanu din Alova, tocmit la turcul Hasan că cioban cu 100 lei pe an la 100 de oi. Acesta a adus
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
pe fratele acestuia, Crăciun. Datorită așadar acestor împrejurări, Obedenii au putut să cunoască îndeaproape situația turcilor și a o folosi în scopul haiduciei. Ulterior s’a alăturat cetei un al șaselea combatant, pe nume Călin Ungureanu din Alova, tocmit la turcul Hasan că cioban cu 100 lei pe an la 100 de oi. Acesta a adus cu sine și armele ce i le dăduse stăpânul său, turcul, pentru paza la turmă. Cei șase amintiți figurează în documente ca membri ai cetei
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
alăturat cetei un al șaselea combatant, pe nume Călin Ungureanu din Alova, tocmit la turcul Hasan că cioban cu 100 lei pe an la 100 de oi. Acesta a adus cu sine și armele ce i le dăduse stăpânul său, turcul, pentru paza la turmă. Cei șase amintiți figurează în documente ca membri ai cetei căzuți ulterior în mâinile autorităților. Au fost însă și alții, preum : Zagare și Ali pandurul din Bregova (sat românesc sud-duarean), Dinu din Clujmir (în Oltenia) ș.a.
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
de la Apă Rece, descrisă în legendă sus amintită, deasemeni în balada. Dar acțiunii lui Stânga îi este proprie și trăsătură cealaltă a haiduciei: lovirea totodată în reprezentanții nemusulmani ai păturii înstărite, de multe ori tot atât de lipsiți de scrupule că și turcii. Cele câteva calcări de pradă săvârșite în zona Vidinului pentru procurarea celor strict necesare cetei (hrană, îmbrăcăminte) și drept răzbunare împotriva elementelor pactizante cu turcii, rămân minore față cu actele de calcare în stil clasic, ca pe vremea lui Jianu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
în reprezentanții nemusulmani ai păturii înstărite, de multe ori tot atât de lipsiți de scrupule că și turcii. Cele câteva calcări de pradă săvârșite în zona Vidinului pentru procurarea celor strict necesare cetei (hrană, îmbrăcăminte) și drept răzbunare împotriva elementelor pactizante cu turcii, rămân minore față cu actele de calcare în stil clasic, ca pe vremea lui Jianu și Ștefan Bujor sau a lui Tunsu și Grozea, săvârșite acum de Stânga asupra ciocoilor din nordul Dunării. Balada descrie o astfel de calcare la
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
a ajuns în mâinile autorităților românești. Nici nu mai întâlnim alte documente din care să ne lămurim se s’a întâmplat cu Stânga și cu ceață lui în intervalul dintre Aprilie 1841 și Octombrie 1843, cănd ceață reapare urmărită de turci. Pentru această perioadă de timp revenim la balada, care ne dă elementele unei haiducii larg desfășurate. Întâi de toate ea ne înfățișează pe numeroșii sprijinitori ai cetei din diverse localități: Nica și Tufita din Gradscov, Ion Dodolocu din Vârf, Gheoghe
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Ceață s'a îndreptat atunci spre satul Halova (românesc) de unde era Călin, iar de acolo “ieșind prin ținutul Servii peste Timoc, tot prin păduri au coborit la marginea Dunării. Însuși Stânga delara că “au umblat prin păduri, ascunzându-se de turci”. Haiducii căutau scăpare în Țară Românească. Ei reușesc să pună mâna pe o luntre și să traverseze Dunărea în apropiere de insula Ada-Kaleh, debarcând la Varciorova, în ziua de 7 Octombrie. Având cunoștință de acest fapt de la un dregător sârbesc
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Țării Românești “înainte de a înștiință ocârmuirea sârbească”. Chestiunea se oprește aci, nemaifiind consemnat cum a evoluat ea mai departe. Este cert însă că devreme ce actele au rămas la Secretariatul statului, respectiv Ministerul de externe astăzi, haiducii au fost extrădați turcilor. Trebuiau menajate pretențiile puterii suzerane, nu trebuia să te pui rău cu acestea din cauza unora pe ocolo ce năzuiau să revină la credință lor creștină. Cam cum o pățeau și basarabenii noștri mai încoace cu pretențiile bolșevicilor la “cetățenia” lor
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
cere pasă. Iar în altă variantă: Și pe data că-l mâna La Calafat l-aducea. Pasă și cu viadica La Calafat că-l mâna Ca să-l treacă dincoace, Ca nimica nu-i face! Odată ajuns din nou în mâinile turcilor, Stânga n’a putut avea altă soarta decât aceea de a fi executat. El era de acum “trădător” al credinței musulmane. Sfârșitul cel tragic, descris cu emoție în balada, își găsește confirmarea și într’o lapidara mențiune documentara românească. Este
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
De altfel, târgul de la marginea unui oraș, cum a fost acela de vite la Vidin, era locul de execuție obișnuit în uzanța orientala. Pentru analogie amintim că și la București pedepsele corporale și capitale se executau în vechime, în vremea turcilor și fanarioților, la Târgul de Afară. Acolo fusese dus la spânzurătoare și haiducul Iancu Jianu, fiind iertat și scăpat în ultima clipă. Mai exista practică, de asemenea arătată în balada lui Stânga, de a obliga poporul să asiste la execuție
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
perioadă de timp, din cauza resentimentelor arabe și a lipsei de fonduri. De-a lungul stăpânirii otomane au fost emise câteva firmane în care se fac referiri la : În decembrie 1917, forțele britanice conduse de Edmund Allenby au capturat Ierusalimul de la turci. Allenby a promis „că fiecare clădire sfântă, monument, altar, loc tradițional, moștenire sau loc obișnuit de rugăciune indiferent sub ce formă a celor trei religii vor fi menținute și protejare în conformitate cu obiceiurile și credințele existente”. În 1919, liderul sionist Chaim
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
a emis o Carte Albă intitulată „Zidul de Apus sau al Plângerii din Ierusalim: Memorandum din partea Secretarului de Stat pentru Colonii”, care sublinia menținerea statu quo-ului și a stabilit că evreii pot aduce doar acele „obiecte accesorii permise pe vremea turcilor”. Câteva luni mai târziu, Hadj Amin s-a plâns înaltului comisar Chancellor că „evreii aduc la Zid tot mai multe bănci și mese și că fac găuri în Zid pentru a agăța lămpi”. În vara lui 1929, Muftiul a ordonat
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
niște plocoane, să meargă la cosit, să taie lemne, acestea numindu-se mai târziu boieresc, deci datoriile pe care țăranii le aveau pentru boieri. În 1774, în această parte a Moldovei, au intrat trupele austriece. La o înțelegere atât cu turcii, cât și cu rușii, și-au făcut intrarea aceste trupe străine imperiale și au ocupat o bună parte din nordul Moldovei. Până la urmă au rămas ocupați numai 10.400 km2. Vama este un punct turistic însemnat și o bază de
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
Marele clopot al bisericii are următoarea inscripție ”"o rex glorie veni cum pace"”. În clopotniță mai există un clopot, cel intitulat " Clopotul lui Sfântul Ioan", el a fost adus din comuna Unterden, comună desființată mai târziu din cauza intenselor lupte cu turcii. Pământurile sale au fost împărțite, în final, între Alțâna și Nocrich. Orga a fost construită în anul 1780 de către J. Hahn din Sibiu. Fortificația este încercuită de un zid de formă ovală care măsoară pe diametru est-vest 75 m, iar
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul "Ahthon". Din 1456 apare sub denumirea actuală "Ayton". În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor. În secolul al XVIII-lea aici a fost descoperită o bornă kilometrică (denumită Miliarul de la Aiton) din perioada romană amplasată în anul 108 d.C. și care marca o distanță pe vechiul drum roman Potaissa-Napoca. Borna atestă existența în
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
părăsească și să căsătorească cu o femeie mai tânără. Ea se duce la gară și se sinucide, sărind în fața unui tren. Vronski este devastat emoțional de moartea ei și se oferă voluntar pentru o "misiune sinucigașă" în războiul sârbilor împotriva turcilor. În timp ce călătorește pentru a se alătura regimentului său, el se întâlnește cu Konstantin Levin, care se căsătorise cu fosta iubită a lui Vronski, prințesa "Kitty" Șcerbațki. Levin încearcă să-l convingă pe Vronski de valoarea vieții. Cu toate acestea, Vronski
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
întocmește testamentul, reglementând o eventuală succesiune în caz că ar muri. Toate măsurile sunt luate de cel în cauză pentru că era o mare molima (pestilentia) și mureau mulți din această pricina și apoi, el era dator să meargă la oastea ridicată împotriva turcilor cei prea curzi și dușmani ai creștinătății. Evident că nu a fost singurul din Băișoara care s-a ridicat la oaste împotriva turcilor. Din păcate izvoarele tac iar faptele de vitejie sau dificil să refaci viața omului de rând, al
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
și mureau mulți din această pricina și apoi, el era dator să meargă la oastea ridicată împotriva turcilor cei prea curzi și dușmani ai creștinătății. Evident că nu a fost singurul din Băișoara care s-a ridicat la oaste împotriva turcilor. Din păcate izvoarele tac iar faptele de vitejie sau dificil să refaci viața omului de rând, al țăranului obișnuit, pe care actele de cele mai multe ori nu-l pomenesc. Dintr-un document din 1532 aflăm că pe apă Ierii funcționa o
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
limită acceptabilă pentru datarea ei poate fi a doua jumătate a secolului al XV-lea, începuturile înscriindu-se într-un context mai larg în care s-au ridicat multe alte cetăți pentru a asigura apărarea în fața unor eventuale hoarde de turci și tătari porniți după prazi și scăpați în incursiuni de jaf. De altfel, localnicii perpetuează tradiția despre apartenența cetății unui ”grof” care și-ar fi închis aici propria fiica.
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
de decăderea Imperiului Otoman. Expresia nu este aplicată unei probleme anume, dar include o varietate de chestiuni apărute între secolele al XVIII-lea și al XX-lea, în special cele care au generat instabilitate în regiunile europene aflate sub dominația turcilor. „” are ca dată de declanșare anul 1774, când Imperiul Otoman a fost înfrânt la sfârșitul războiului început în 1768. În acel moment, disoluția Imperiului Otoman părea o certitudine, iar puterile europene au declanșat o luptă pentru putere pentru a-și
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
certitudine, iar puterile europene au declanșat o luptă pentru putere pentru a-și proteja interesele militare, strategice și comerciale din regiune. Imperiul Rus era primul interesat în acapararea cât mai multor teritorii al căror control ar fi fost pierdut de turci. Pe de altă parte, Austro-Ungaria și Regatul Unit erau interesate în păstrarea puterii otomanilor, pentru apărarea intereselor lor în regiune. „Chestiunea Orientală” a încetat să mai existe la sfârșitul primei conflagrații mondiale, care a avut printre altele ca efect dezmembrarea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
forțele aliate austriece și polono-lituaniene conduse de Ioan Sobieski. Prin tratatul de la Karlowitz semnat în 1699, Imperiul Otoman a fost obligat să cedeze o serie de posesiuni europene, printre care și Ungaria. Expansiunea otomană spre vestul Europei a încetat, iar turcii au încetat să mai fie o amenințare pentru Austria, care a devenit în schimb puterea dominantă în sud-estul Europei. Chestiunea Orientală a devenit cu adevărat evidentă doar în timpul războaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea. Primul dintre aceste războaie din
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
plus pentru acțiunile lor militare și politice împotriva otomanilor. Austria era puterea care se opunea cel mai puternic intereselor rușilor în Imperiul Otoman. În ciuda faptului că habsburgii fuseseră cei mai mari inamici ai otomanilor în trecut, Austria considera că amenințarea turcilor la Dunăre era mai puțin importantă decât cea a rușilor. Austria se temea de asemenea că dezintegrarea Imperiului Otoman ar fi dus la crearea mai multor state naționale, ceea ce ar fi dus la creșterea naționalismului în rândul etniilor din imperiu
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]