11,855 matches
-
Majoritatea filmelor din această serie au fost realizate în colaborare cu Ministerul de Interne. Scenariul filmului a fost scris de scriitorii Titus Popovici și Petre Sălcudeanu în 1971. Eroul acestei trilogii urma să fie comisarul Mihai Roman. Provenit dintr-o uzină, el trebuia să învețe meserie de la cineva și astfel a fost creat personajul comisarul Miclovan, „aparent apolitic, dar care era de partea dreptății și a adevărului”. Odată ce Roman învăța meserie, personajul Miclovan trebuia să dispară. Scenariul nu prevedea inițial moartea
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
în evul mediu târziu și în epoca modernă, este definit tot de exploatările miniere, reluate mai intens începând cu secolul XVII și apoi din secolul XVIII odată cu introducerea de tehnici și instalații moderne de către administrația austriacă a Transilvaniei. Întemeierea vechii uzine de preparare încă din secolul XVIII (1747), dovedește odată în plus interesul stăpânirii austriece în dezvoltarea exploatărilor miniere din munții Apuseni, dar și faptul că aceasta era una din ocupațiile principale ale comunităților locale de pe Valea Ampoiului, la jumătatea ei
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Matrice, echipajele a trei nave: "Nebuchadnezzar", "Vigilant" și "Logos" îi ajută pe Neo, Morpheus și pe Făuritorul de chei să ajungă la ușa care duce la Sursă, aflată într-o clădire de birouri. Echipajul de pe Logos trebuie să oprească o uzină electrică din apropiere pentru a preveni un sistem de securitate care ar arunca în aer clădirea care duce la Sursă în momentul în care Făuritorul de chei ar descuia ușa. Echipajul de pe Vigilant trebuie să distrugă generatorul de rezervă al
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
electrică din apropiere pentru a preveni un sistem de securitate care ar arunca în aer clădirea care duce la Sursă în momentul în care Făuritorul de chei ar descuia ușa. Echipajul de pe Vigilant trebuie să distrugă generatorul de rezervă al uzinei electrice, însă misiunea acestora eșuează atunci când un grup de Santinele le bombardează nava în lumea reală, distrugând odată cu aceasta și membrii echipajului care erau conectați la Matrice. Văzând cele întâmplate, Trinity, rămasă pe Nebuchadnezzar în urma dorinței lui Neo de a
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
apărut probleme la structură, care au necesitat modificări ale proiectului inițial. Primul aparat din noua variantă, numită IAR 39, a efectuat primul zbor în data de 13 martie 1940, iar până la sfârșitul anului au fost produse 95 de bucăți. Deoarece uzinele IAR erau aglomerate cu fabricarea avioanelor IAR 80 și bombardiere SM 79B, începând cu anul 1942 producția a fost transferată la SET București, unde avionul a primit și un motor îmbunătățit, motorul IAR 14K IVC. Varianta fabricată la SET s-
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
Profesoara Mariela a decis să plece din sat. La finalul filmului, Geo îi spune lui Ovidiu că a mințit atunci când a afirmat că a muncit ca agronom în Africa, America și sud-estul Europei. El lucrase șase ani ca mecanic în uzină, urmând apoi liceul la seral și facultatea. Trabantul era cumpărat în comun cu un coleg de facultate ce obținuse repartiție în satul învecinat Pogoanele. Singura sa călătorie în străinătate a avut loc doar atunci când a fost detașat două săptămâni ca
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
Institutului G, de lângă Suhumi. Temele de studiu asignate institutului G erau: În 1949, șase oameni de știință germani, printre care Hertz, Thiessen, și Barwich au fost chemați pentru consultări la Sverdlovsk-44, uzină de îmbogățire a uraniului. Aceasta, mai mică decât uzina de difuzie gazoasă americană de la Oak Ridge, primea doar puțin mai mult decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel puțin 90% așteptat. În 1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich. În acel an, James Franck
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
Plasei Sulița a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Sulița-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie de ocol, un comisariat de poliție, o percepție fiscală, o uzină electrică, o gară de cale ferată, un oficiu PTT de stat, un oficiu telefonic și o filială a Casei Asigurărilor Sociale din Cernăuți . În localitate se desfășura un comerț intens cu cereale, animale și lemne, aici existând și câteva filiale
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
și a reambulărilor ce au avut loc de-a lungul timpului. Ce s-a pierdut prin vânzarea către avrigeni a muntelui „Racoviceanu” în 1914, s-a câștigat prin reforma agrară din 1921, iar ce s-a expropiat în 1937 pe seama Uzinelor „Mîrșa” , s-a compensat prin efectele Reformei agrare din 1945-1946. Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii 1960 când au apărut construcții și unități social-economice cum au fost: Încă de la primele conscripții ale satului se știe că locuitorii
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Legii conversiunii” a adus urmări dintre cele mai rele pentru locuitorii prinși în situația de „datorași”. În aceste condiții economice și sociale, un impact pozitiv l-au avut înființarea unor obiective industriale cum au fost: fabrica de ață Romanofir și Uzinele Mârșa. Fabrica „Romanofir” s-a construit și a fost pusă în funcțiune în secolul al XX-lea la sfârșitul deceniului al IV-lea în Tălmaciu și s-a numit ulterior „Firu Roșu”. La acest obiectiv economic, precum și la atelierele și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
la sfârșitul deceniului al IV-lea în Tălmaciu și s-a numit ulterior „Firu Roșu”. La acest obiectiv economic, precum și la atelierele și fabricile de postav din Cisnădie s-au consemnat primii muncitori industriali, în special femei, ai Racoviței. Construirea Uzinelor Mîrșa a început în secolul al XX-lea la sfârșitul deceniului al IV-lea și a fost amplasat pe terenurile racovicenilor, aceștia rămânând fără o parte din pășunile din „Arini”, fără fânețele din „Lunci” și fără o parte din terenurile
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Mari”. Pentru a-și apăra drepturile de proprietate asupra pământurilor în cauză, racovicenii, în frunte cu protopopul Valeriu Florianu, au protestat violent împotriva exproprierilor de teren făcute în baza unui decret oficial mergând până la regele Carol al II-lea. Astfel, Uzinele „Mîrșa” au absorbit o mare parte a forței de muncă excedentară a Racoviței. Ca urmare a ultimatumului din 28 iunie 1940 (consecință a protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov) România a evacuat regiunile Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
explicabil prin conjugarea a doi factori esențiali: în al Doilea Război Mondial Racovița nu a mai fost teatru de operațiuni militare, iar majoritatea oamenilor recrutați dintre localnici nu au fost trimiși pe front, ci au fost „"mobilizați pe loc"” în cadrul „Uzinelor Mîrșa”. În aceste condiții, în luptele purtate de armata română de la trecerea Prutului până la poalele munților Caucaz și în cele de la Iași din primăvara anului 1944, au căzut doar 10 racoviceni: Iosif Maxim, Iosif Olaru, Dionisie Păcuraru, Emilian Stoichița, Aurel
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
1921 muncitori de asemănare umană, care sunt crescuți în rezervoare. Čapek folosește în lucrarea să motivele clasice de golem. Denumirea de astăzi a creaturilor lui Čapek este de android. Înaintea apariției termenului de robot s-au utilizat de expemplu în uzinele lui Stanisław Lem termenii automat și semiautomat. Bazele roboților de azi stau mult mai departe. Primele modele de mașini pot fi mai degrabă numite automate (provenind din grecescul "automatos", care se mișcă singur). Acestea nu puteau execută decât câte un
Robot () [Corola-website/Science/309612_a_310941]
-
de la Tălmaciu în perioada anilor 1937 - 1938, numărul navetistelor a crescut datorită apropierii localității de sat, fapt care a determinat și transferarea „cisnădiencelor” aici, din acest moment naveta devenind zilnică. Numărul navetiștilor a crescut în mod constant imediat după înființarea Uzinelor Mârșa în 1940, astfel încât dacă în 1976 navetiștii reprezentau 26.65% din totalul populației, trei ani mai târziu ponderea era de 43.41% pentru ca în 1993 acest statut să-l aibă 1300 de locuitori, adică 56.25%. Principalele localități de
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga, puse pe lat și bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri și un vagon de cuie), iar acoperișul era de fier. După 1903, moară Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzina proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chiț. Înainte ca moară să fie transformată în
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
de producție pentru hidroavionul Do 24 a fost instalată în Sartouville, suburbie a Parisului în Franța, pe perioada ocupației germane în această țară. Aceasă linie a fost administrată de către SNCA și a produs alte 48 Do 24. După eliberare această uzină va mai produce încă 40 de hidroavioane, care apoi au fost încorporate în Marina Franceză până în anul 1952. Treizeci și șapte de astfel de aparate construite în uzinele olandeze și germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
de către SNCA și a produs alte 48 Do 24. După eliberare această uzină va mai produce încă 40 de hidroavioane, care apoi au fost încorporate în Marina Franceză până în anul 1952. Treizeci și șapte de astfel de aparate construite în uzinele olandeze și germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
(n. 26 octombrie 1923, Arad - d. 10 decembrie 2014, Timișoara) a fost un inginer român care a realizat proiectarea turbinelor cu abur fabricate la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, devenind apoi profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara. s-a născut la 26 octombrie 1923 în Gai, actual cartier al Aradului. Tatăl său, Florian, a fost funcționar la CFR, iar mama sa
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
Florian, a fost funcționar la CFR, iar mama sa, Rozalia, casnică. A urmat cursurile liceului „Moise Nicoară” din Arad, pe care l-a absolvit în 1942. În continuare a urmat cursurile Școlii Politehnice din Timișoara, specialitatea electromecanică, ca bursier al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița. În 1947 și-a susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur". După absolvirea cursurilor universitare, Gavril Creța s-a încadrat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), unde, una dintre primele sale lucrări a fost turbinele de la amenajarea hidroenergetică Crăinicel, pe Bârzava, lucrare realizată împreună cu colegul său de facultate ing. Alexandru Bitang, care avea să devină director general al UCMR. Lucrarea a
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
proiectele celor peste 170 de turbine cu abur, cu puteri între 1 și 50 MW, fabricate la UCMR de-a lungul unui sfert de secol. Prin această activitate Gavril Creța "este și va rămâne un simbol al creației tehnice al uzinelor din Reșița". Începând cu anul 1951 își desfășoară activitatea și în cadrul Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Mecanică, în calitate de cadru didactic. Din 1962 această activitate va deveni exclusivă. În 1973 obține gradul de profesor universitar. Absolvenții formați de el își desfășoară
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
anul 1951 își desfășoară activitatea și în cadrul Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Mecanică, în calitate de cadru didactic. Din 1962 această activitate va deveni exclusivă. În 1973 obține gradul de profesor universitar. Absolvenții formați de el își desfășoară și astăzi activitatea în uzine din România, Germania, Franța, Statele Unite și Canada. O realizare mai puțin cunoscută a sa, datorită secretului, a fost un turbocompresor pentru hidrogen sulfurat, destinat cercetărilor de punere la punct a tehnologiei originale românești de obținere a apei grele. Turbocompresorul necesita
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
majuscule pentru a îl deosebi de predecesorul său. La lansarea oficială, mașina a fost prezentată ca fiind "NOUL MINI", dar este mai întâlnită denumirea "BMW Mini". La început dezvoltat de către grupul Rover, și vândută sub marca Rover , fabricată fiind la uzina Longbridge, proiectul MINI a fost reținut de către BMW când s-a debarasat de către Rover în 2000. MINI este asamblată în Cowley, Oxford, Regatul Unit, în ceea ce înainte a fost Pressed Steel Company, cunoscută sub denumirea de Fabrica Oxford. Modelele fabricate
MINI (BMW) () [Corola-website/Science/310221_a_311550]
-
o dezvoltare industrială, socială si un "boom" demografic, de la 100.000 de locuitori în anii 40 ajungînd la sfîrșitul epocii comuniste la 265.000 de locuitori. Orasul a crescut in importanta. Industrializarea a fost puternică, majoritatea populației Ploieștiului lucrînd în uzine ca: "1 mai", "23 august", Cablul Romînesc, Rafinăriile si multe alte obiective industriale din Ploiești, care după anii 1990 au fost lăsate în paragină. Totuși, în perioada comunistă, cultura orașului a fost grav evitată. După 1990 Ploieștiul cunoaște din nou
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]