109,982 matches
-
sub ordinile căruia sunt construite fabrica de cărămidă, fabrica de cuptoare și berăria. Între anii 1737 și 1739, palatul este reconstruit sub îndrumarea proiectanților Jan Zygmunt Deybel și Joachim Daniel Jauch. În 1765 sau 1766, Stanislaw August Poniatowski devine noul proprietar și pune aici bazele Corpului de Cadeți al Școlii de Cavaleri, renovând interiorul după planul lui Dominic Merlini. În 1794, ca urmare a nereușitei insurecției lui Kościuszko, școala a fost desființată. În anul 1814, un incendiu a nimicit clădirile saxone
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
filantrop, creatorul Institutului „” din Pomârla. Descinzând dintr-o veche familie, ridicată la rangul de boier în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, Anastasie Bașotă s-a născut în 1798, tatăl său fiind Ioniță Bașotă (1762 - 26 noiembrie 1846), mare spătar al Moldovei, proprietar, printre altele, al moșiei Pomârla, iar mama Elena Boldur-Costache-Lățescu (1773 - 10 februarie 1847), descendentă a unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
din totalul populației, 72,9% (2,9 milioane) trăiau la sate, în Transilvania 83,9% (2,7 milioane), în Basarabia 87,1% (2,5 milioane), în Crișana și Maramureș 80,1% (1,1 milioane). În funcție de mărimea suprafeței de pământ deținute, proprietarii făceau parte din categorii sociale diferite. Cei care dețineau peste 50 de ha erau chiaburii, ei foloseau mâna de lucru plătită și aveau suficient pământ pentru a-și satisface toate nevoile. Ei erau urmați de țăranii înstăriți, care aveau între
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
Ultima categorie socială era muncitorul agricol fără pământ, al cărui număr în anul 1930 încă era în jurul a 500 de mii de țărani. În Regatul României proprietățile mai mari de 50 de ha erau stăpânite de aproximativ 5.000 de proprietari (0,6% din totalul proprietarilor de pământ) care dețineau aproape 4 milioane de ha, în timp ce restul pământului agricol, de 3,8 milioane de ha, se afla în proprietatea a 920.939 de familii de țărani. În același timp aproximativ 300
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
agricol fără pământ, al cărui număr în anul 1930 încă era în jurul a 500 de mii de țărani. În Regatul României proprietățile mai mari de 50 de ha erau stăpânite de aproximativ 5.000 de proprietari (0,6% din totalul proprietarilor de pământ) care dețineau aproape 4 milioane de ha, în timp ce restul pământului agricol, de 3,8 milioane de ha, se afla în proprietatea a 920.939 de familii de țărani. În același timp aproximativ 300.000 de familii erau total
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
totalul exploatărilor, dar stăpâneau 35,74% din terenul cultivabil, iar cele de peste 1.000 de iugăre, 25,13% din suprafața totală. În Transilvania, 598.132 de proprietăți aveau până la 10 iugăre, adică peste 71% din totalul gospodăriilor. 4601 de mari proprietari stăpâneau circa 2,7 milioane de ha de pământ agricol, adică circa 37% din suprafața funciară, în timp ce 843.448 de proprietari dețineau 2,5 milioane de ha, adică 34% din suprafața totală. Apartenența pământului în functie de naționalitatea proprietarului arată
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
În Transilvania, 598.132 de proprietăți aveau până la 10 iugăre, adică peste 71% din totalul gospodăriilor. 4601 de mari proprietari stăpâneau circa 2,7 milioane de ha de pământ agricol, adică circa 37% din suprafața funciară, în timp ce 843.448 de proprietari dețineau 2,5 milioane de ha, adică 34% din suprafața totală. Apartenența pământului în functie de naționalitatea proprietarului arată că peste 70% din totalul terenului agricol era în posesia maghiarilor. Dintre proprietățile între 100-1.000 de iugăre, 61,4% erau
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
mari proprietari stăpâneau circa 2,7 milioane de ha de pământ agricol, adică circa 37% din suprafața funciară, în timp ce 843.448 de proprietari dețineau 2,5 milioane de ha, adică 34% din suprafața totală. Apartenența pământului în functie de naționalitatea proprietarului arată că peste 70% din totalul terenului agricol era în posesia maghiarilor. Dintre proprietățile între 100-1.000 de iugăre, 61,4% erau în posesia maghiarilor, 20,3% în posesia românilor și 16,1% aparținea germanilor. Proprietățile de peste 1.000 de
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
lună mai târziu regele reînnoiește promisiunea făcută printr-o nouă proclamație. Exproprirerea se făcea în următoarea ordine: se expropriază terenurile cultivabile ale Coroanei, fundațiilor, persoanelor juridice, proprietățile rurale ale persoanelor cu domiciliu în străinătate, 2.000.000 de ha ale proprietarilor privați, progresiv, lăsând un teren intangibil de 100 de ha. Despăgubirea se făcea prin titluri de rentă cu o dobândă anuală de 5%. Aceasta prevedea doar exproprierea terenului, nu și împroprietărirea țăranului și intra în vigoare la 6 luni după
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
luni după încheierea războiului. Guvernul Brătianu, în decembrie 1918, emite două decrete prin care se expropriau: domeniile Coroanei, Casei Rurale, instituțiilor, proprietățile rurale ale supușilor străini și ale absenteiștilor. Pentru completarea celor 2.000.000 de ha, se expropria terenurile proprietarilor privați de peste 100 de ha, fiecăruia dintre ei i se lăsa un minim intangibil de 100-500 de ha. Exproprierea se făcea pe proprietate și pe proprietăți. Pământul expropriat nu era vândut direct țăranului, ci arendat obștilor sătești constituite cu ajutorul Casei
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
a tuturor proprietăților străinilor (cei care vor opta pentru o altă cetățenie), celor care erau domiciliați în străinătate, iar conform articolului al doilea ulterior se vor putea expropria mai multe categorii de proprietăți. Aici, spre deosebire de Regat, exproprierea se realiza pe proprietari și permitea și exproprierea pădurilor. De asemenea exproprierea era realizată pentru o cauză de utilitate publică, termen care includea și interesele minorităților, și asigura că nu era îndreptată împotriva lor. În următoarea perioadă se aduc mai multe modificări și completări
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
30 iulie 1921 pentru Transilvania, Banat, Crișana și Maramures . Deși erau patru legi diferite elaborate și sancționate, în esență principiile lor erau identice. În Vechiul Regat se expropria parțial pământul cultivabil astfel: În Transilvania, se expropria parțial, pământul cultivat de proprietar dacă depășea suprafața de 50 de iugăre la munte, 100 de iugăre la deal și 200, 300 și 500 de iugăre în funcție de cererea de împroprietărire. Aceasta se făcea prin loturi tip de 7 iugăre și loturi de completare până la 7
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
de iugăre la munte, 100 de iugăre la deal și 200, 300 și 500 de iugăre în funcție de cererea de împroprietărire. Aceasta se făcea prin loturi tip de 7 iugăre și loturi de completare până la 7 iugăre. Exproprierea atingea pe toți proprietarii privați fără să țină cont de calitatea lor juridică, caracterul imobilului sau naționalității. În Transilvania se expropriază în întregime toate proprietățile rurale și extravilane urbane aparținând persoanelor juridice care urmăresc satisfacerea unui interes public, pământul rural al absenteiștilor (absenteist fiind
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
3,9 milioane teren cultivabil, 1 milion ha de islazuri, 0,6 milioane ha păduri, 0,06 milioane ha teren neproductiv. Reforma agrară a contribuit la extinderea și consolidarea proprietăților țărănești, de aseamenea a redus considerabil dependența țăranilor față de marii proprietari, s-au desființat și latifundiile, moșiile care dispuneau de mii de hectare teren agricol cultivabil, însă a confirmat existența moșiilor care dispuneau de câteva sute de hectare. Acest lucru se observa și în Anuarul statistic al României din 1935-1936, conform
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
erau „inamici de ieri”, foști soldați în armata ungară, cei care au luptat împotriva României în Primul Război Mondial. Reforma agrară nu a rezolvat însă adevăratele problemele ale țăranilor. În Transilvania, la un an după încheierea reformei, peste 90% din proprietari care dețineau până la 10 ha, posedau doar 52,5% din suprafața agricolă, în timp ce cei peste 9% stăpâneau 47,5%. Prin felul în care s-a efectuat și în urma reformei, antagonismul dintre țărani și mari proprietari s-a acutizat.
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
încheierea reformei, peste 90% din proprietari care dețineau până la 10 ha, posedau doar 52,5% din suprafața agricolă, în timp ce cei peste 9% stăpâneau 47,5%. Prin felul în care s-a efectuat și în urma reformei, antagonismul dintre țărani și mari proprietari s-a acutizat.
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
plăcuță din marmură pe care scria: "În această casă s-a născut pictorul Costin Petrescu, 1872-1954, autorul lucrării „Marea Frescă a Neamului” de la Ateneul Român". Astăzi, plăcuța a dispărut. Deoarece casa nu a fost declarată monument istoric, Marian Anghelescu, noul proprietar, a obținut toate avizele pentru a demola parțial fațada și a supraetaja partea din spate a casei. În final, omul de afaceri Marian Anghelescu, care deține firma Deck Birotica Group, ce funcționează în clădirea înaltă ce s-a ridicat lipită
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
a două magazine alăturate. După moartea sa în 1819, de afacere s-a ocupat fiul său Josef, care a închiriat clădirea în curând. În 1852 Johanna Staiger a vândut cafeneaua cofetarului Carl Tomaselli, fiul tenorului Giuseppe Tomaselli de la Milano. Familia proprietarului a conviețuit cu familia lui Wolfgang Amadeus Mozart. Văduva lui Mozart, recăsătorită Constanze von Nissen, a trăit și ea în perioada 1820-1826 în această casă. Tomaselli a completat oferta existentă cu cafea, ceai și cacao fierbinte. În 1859 a fost
Café Tomaselli () [Corola-website/Science/328293_a_329622]
-
afacerile externe, în regat au supraviețuit sau prosperat o serie de limbi sau dialecte (János M. Bak). Preponderența proprietății funciare regale a asigurat la începuturile regatului poziția sa conducătoare, dar odată cu înstrăinarea pământurilor regale a apărut o nouă clasă nobili, proprietari funciari mai mari sau mici. Regele Andrei al II-lea a fost forțat de nobili să emită Bula de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de limite constituționale plasate asupra puterilor unui monarh european” . Regatul Ungariei a primit
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat și alte categorii. Oamenii liberi erau îndreptățiți din punct de vedere legal să fie proprietari, să dea în judecată și să fie dați în judecată. Totuși, cei mai mulți dintre ei erau supuși în vreun fel monarhului sau unui nobil, doar coloniștii invitați din străinătate se bucurau de o libertate mai mare. Oamenii liberi care dețineau proprietăți
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
un an, iar unchiul său, Andrei al II-lea. El avea să spună că „cea mai bună măsură a unei cesiuni regale este incomensurabilitatea sa” și s-a remarcat prin distribuirea unor proprietăți vaste susținătorilor să. Aceste modificări ale statutului proprietarului au amenințat statutul legal al soldaților garnizoanelor castelelor și al grupurilor de oameni liberi care până atunci fuseseră supuși direct ai regelui. Veniturile regale au scăzut odată cu redistribuirea proprietăților monarhiei și reechilibrarea bugetului s-a făcut prin introducerea de noi
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
final la asasinarea ei de către un grup de nobili locali în 1213. În regat a izbucnit o nouă rebeliune în vreme ce regele lupta în Țara Sfântă în Cruciada a cincea . În cele din urmă, mișcarea așa-numiților „szerviens” (servitori regali, mici proprietari de pământ care erau supuși direct regelui) l-a obligat pe regele Andrei să emită Bula de aur din 1222, care stabilea drepturile și libertățile fundamentale ale servitorilor regali, inclusiv exceptările de la impozitare și de apel legal direct la instanța
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
șaptelea al secolului al XII-lea. În același timp, Bela al IV-lea și fiul lui au reconfirmat libertățile servitorilor regali, denumiți din 1267 „nobili”. După acest moment, „adevărații nobili” au fost diferențiați din punct de vedere legal de alți proprietari funciari, nobilii ecleziastici, cnejii români și alte grupuri de nobili. „Adevărații nobili” își stăpâneau domeniile fără să aibă obligații, spre deosebire de ceilalți proprietari funciari, care erau obligați să presteze servicii militare sau alte servicii speciale în schimbul pământului deținut. În această perioadă
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
din 1267 „nobili”. După acest moment, „adevărații nobili” au fost diferențiați din punct de vedere legal de alți proprietari funciari, nobilii ecleziastici, cnejii români și alte grupuri de nobili. „Adevărații nobili” își stăpâneau domeniile fără să aibă obligații, spre deosebire de ceilalți proprietari funciari, care erau obligați să presteze servicii militare sau alte servicii speciale în schimbul pământului deținut. În această perioadă, administrația a început să se modifice: nobilimea locală era reprezentată în procedurile legale de doi până la patru „juzi” aleși în fiecare comitat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]