112,413 matches
-
între cartierele Givat Ram cu clădirile guvernamentale (la nord-vest), Rasko și Rehavia (la est), la o altitudine de 750 metri deasupra nivelului mării. Ea a fost ridicată în secolul al XI-lea pe fundația unei clădiri bizantine mai vechi din secolul al VI-lea. Mănăstirea și biserica ei sunt una din puținele construcții care s-au conservat în mod integral din Ierusalimul medieval. La origine lăcașul se afla într-un loc izolat, la circa 3.5 km de Orașul vechi al
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
au făurit romanii crucea pe care a fost răstignit Iisus. Mănăstirea aparține Bisericii greco-ortodoxe a Ierusalimului și este locuită de patru călugări - doi bărbați și două femei. Împrejurările înființării mănăstirii se pierd în ceața timpurilor.După câte se știe, în secolul al VI-lea a existat în acest loc Biserica bizantină a Sfintei Cruci. După tradiții medievale reflectate în frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
regelui georgian, le-a fost retrocedată, spre consternarea clericilor islamului din Ierusalim care mai speră încă să o recupereze. Călugării povesteau că în țara lor se adunau fonduri pentru această mănăstire, mai ales prin vânzarea puilor de cai. În cursul secolului al XVI-lea, au ridicat iar musulmanii, în fața noii stăpâniri otomane, pretenții asupra clădirii, sub pretextul că deja a funcționat acolo o moschee. Călugării au șters orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
pretextul că deja a funcționat acolo o moschee. Călugării au șters orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus mihrabul care mai rămăsese. În cele din urmă mănăstirea a rămas în mâinile creștinilor. În secolul al XVI-lea mănăstirea cuprindea 365 chilii, mai târziu în secolul al XVIII numărul lor scăzând la 200. În anul 1667 un călugăr catolic a vizitat mănăstirea, pe care o numea „Mănăstirea georgienilor” sau arăbește, Masslaba. El a exprimat o
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus mihrabul care mai rămăsese. În cele din urmă mănăstirea a rămas în mâinile creștinilor. În secolul al XVI-lea mănăstirea cuprindea 365 chilii, mai târziu în secolul al XVIII numărul lor scăzând la 200. În anul 1667 un călugăr catolic a vizitat mănăstirea, pe care o numea „Mănăstirea georgienilor” sau arăbește, Masslaba. El a exprimat o părere rezervată și critică față de lăcaș și față de locuitorii săi. El
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
georgienilor din mănăstire a început să scadă, într-atât că în anul 1685 georgienii au fost nevoiți să o vândă Bisericii greco-ortodoxe a Ierusalimului. Un călugăr franciscan a cărui scrisoare se afla în arhivele Bibliotecii Vaticanului a scris la începutul secolului al XVIII-lea că în mănăstire locuiesc câțiva călugări georgieni, de asemenea câțiva călugări greci" Exploratorul german Constantin von Tischendorf scrie în cartea sa din anul 1844 că a găsit la fața locului patru calugări georgieni și o femeie, o
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
altele ,din apicultură și din niște moșii în Georgia, care nu furnizau decât venituri minimale (12,000 piaștri pe an) După spusele unui alt vizitator, Ritter, în mănăstire se aflau 3-4 călugări georgieni în frunte cu un arhimandrit. Dupa mijlocul secolului al XIX-lea a crescut în mod substanțial prezența grecească în detrimentul celei georgiene. În 1857 scria un oaspete, Isaacs, că dimensiunile mari ale mănăstirii îi permiteau să găzduiască circa 3,000 pelerini, majoritatea greci. Pictorul William Henry Bartlett, venit de
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
poarta unică se intră într-o curte, unde se află biserica mănăstirii. Biserica are un narthex, o navă, și aripi laterale. Domul cel mare al bisericii centrale, sprijinit pe patru coloane ,este simplu și elegant. Frescele din biserică datează din secolul al XIII-lea și au fost reparate în secolul al XVII-lea. Pe podea se află un mozaic din epoca bizantină. În cursul secolului al XX-lea unele inscripții în limba georgiană din preajma icoanelor au fost acoperite cu inscripții corespunzătoare
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
află biserica mănăstirii. Biserica are un narthex, o navă, și aripi laterale. Domul cel mare al bisericii centrale, sprijinit pe patru coloane ,este simplu și elegant. Frescele din biserică datează din secolul al XIII-lea și au fost reparate în secolul al XVII-lea. Pe podea se află un mozaic din epoca bizantină. În cursul secolului al XX-lea unele inscripții în limba georgiană din preajma icoanelor au fost acoperite cu inscripții corespunzătoare în limba greacă. Capela Lemnului Sfintei Cruci fusese, se
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
al bisericii centrale, sprijinit pe patru coloane ,este simplu și elegant. Frescele din biserică datează din secolul al XIII-lea și au fost reparate în secolul al XVII-lea. Pe podea se află un mozaic din epoca bizantină. În cursul secolului al XX-lea unele inscripții în limba georgiană din preajma icoanelor au fost acoperite cu inscripții corespunzătoare în limba greacă. Capela Lemnului Sfintei Cruci fusese, se pare, inițial, închinată Fecioarei Maria, ulterior primind hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena și hramul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
dintre cei mai vechi sfinți de origine daco-romană. A fost contemporan cu preotul roman Montanus și cu Anastasia, martirizați aproape în același timp la Sirmium (lângă Belgrad) și venerați de asemenea de Biserica Ortodoxă Română. Lup a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, fiind contemporan retragerii administrației romane din Dacia. Era originar din Novae, o cetate romană din provincia Moesia Inferior (aflată în sudul Dunării), astăzi orașul bulgăresc Sviștov. A ajuns mai târziu la
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
origine daco-romană. A fost contemporan cu preotul roman Montanus și cu Anastasia, martirizați aproape în același timp la Sirmium (lângă Belgrad) și venerați de asemenea de Biserica Ortodoxă Română. Lup a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, fiind contemporan retragerii administrației romane din Dacia. Era originar din Novae, o cetate romană din provincia Moesia Inferior (aflată în sudul Dunării), astăzi orașul bulgăresc Sviștov. A ajuns mai târziu la Tesalonic, unde a fost sclavul credincios
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
fost decapitat cu sabia, la puțină vreme după moartea Sf. Dimitrie, probabil pe 23 august 307. Este considerat unul dintre cei mai vechi sfinți de origine daco-romană. Fortăreața romană Novae a fost refăcută de romano-bizantini și a devenit oraș în secolele V-VI. Au rămas multe ruine din acele vremuri: o biserică încăpătoare, case cu băi somptuoase și o clădire mare pentru a-i găzdui pe pelerinii care veneau la sărbătoarea Sf. Lup. La vest de intrarea în biserică a fost
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
a făcut parte din provincia romano-bizantină Paristrion (sau Paradunavion), care a fost mult timp un teritoriu populat de români (valahi), bulgari, greci și migratori. Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a trecut prin Novae în fruntea unei armate la sfârșitul secolului al V-lea, cu prilejul unei campanii militare în teritoriile dacilor. Acesta a remarcat festivitățile organizate în cinstea Sfântului Lup de către localnici, vizita lui Petru la Novae fiind consemnată într-o cronică. În Novae, actualul Sviștov, există o biserică din
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
al V-lea, cu prilejul unei campanii militare în teritoriile dacilor. Acesta a remarcat festivitățile organizate în cinstea Sfântului Lup de către localnici, vizita lui Petru la Novae fiind consemnată într-o cronică. În Novae, actualul Sviștov, există o biserică din secolul al XVI-lea, cu hramul „Sf. Dimitrie”. Inscripția de pe cea mai frumoasă cruce din biserică poartă numele lui Ioan Matei (voievodul român Matei Basarab) din 1642. În apropierea sa se află Mănăstirea Petru și Pavel, o altă ctitorie a lui
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
să fi fost o dorință din partea federațiilor naționale europene. Voleiul a fost inventat în SUA, dar a devenit pentru prima dată un sport extrem de popular în Europa de Est, după ce a fost adus de soldații americani în timpul primului război mondial. Până la mijlocul secolului, acesta s-a raspandit deja prin restul continentului. Multe din tehnicile și tacticile care sunt frecvente în voleiul modern se pare că au fost introduse de echipele europene. Printre altele, ar fi demn de remarcat aici: blocarea (Cehoslovacia, 1938); penetrarea
Confederația Europeană de Volei () [Corola-website/Science/335099_a_336428]
-
produsă de firma lui ca Marlin Model 1881. Sucesoarea ei a fost pușca Marlin Model 1894, care încă este produsa în ziua de azi. Spre deceniul lui 1890, puștile cu levier obținuseră forma ce le va caracteriza timp de peste un secol. Atât Marlin ca și Winchester au produs noi puști cu levier în 1894. Pușca Marlin încă se află în producție, dar producția puștii Winchester Model 1894 a fost sistată în 2006. Chiar dacă ambele puști seamănă între ele, au mecanisme diferite
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
al Israelului a fost chemată la fața locului, după ce un inspector al Serviciului a văzut un fragment din mozaic înfățișând coada unui leopard ieșind la lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n. se afla pe podeaua salonului vilei și are o suprafață de 180 metri pătrați. Datarea lui s-a făcut și cu ajutorul monedelor antice găsite cu acest prilej, cele mai recente
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
fața locului, după ce un inspector al Serviciului a văzut un fragment din mozaic înfățișând coada unui leopard ieșind la lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n. se afla pe podeaua salonului vilei și are o suprafață de 180 metri pătrați. Datarea lui s-a făcut și cu ajutorul monedelor antice găsite cu acest prilej, cele mai recente dintre ele fiind din timpul domniei
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
Acest articol cuprinde lista eclipselor de Soare care s-au produs sau se vor produce în secolul al XXI-lea. Secolul al XXI-lea numără 224 de eclipse de Soare, dintre care: 77 parțiale, 72 inelare, 68 totale și 7 hibride. Două eclipse inelare și o eclipsă totală sunt excentrate: în aceste trei cazuri, centrul conului de
Lista eclipselor de Soare din secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/335114_a_336443]
-
Acest articol cuprinde lista eclipselor de Soare care s-au produs sau se vor produce în secolul al XXI-lea. Secolul al XXI-lea numără 224 de eclipse de Soare, dintre care: 77 parțiale, 72 inelare, 68 totale și 7 hibride. Două eclipse inelare și o eclipsă totală sunt excentrate: în aceste trei cazuri, centrul conului de umbră al Lunii nu
Lista eclipselor de Soare din secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/335114_a_336443]
-
eclipse de Soare, dintre care: 77 parțiale, 72 inelare, 68 totale și 7 hibride. Două eclipse inelare și o eclipsă totală sunt excentrate: în aceste trei cazuri, centrul conului de umbră al Lunii nu atinge Pământul. În fiecare an din secolul al XXI-lea se produc cel puțin două eclipse de Soare. În anii 2018, 2019, 2036, 2038, 2054, 2057, 2058, 2069, 2083, 2084, 2087 și 2098 se produc câte trei eclipse de Soare, iar în anii 2011, 2029, 2047, 2065
Lista eclipselor de Soare din secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/335114_a_336443]
-
2083, 2084, 2087 și 2098 se produc câte trei eclipse de Soare, iar în anii 2011, 2029, 2047, 2065, 2076 și 2094 se produc câte patru eclipse de Soare. Durate maxime: Durate minime: Lista următoare rezumă eclipsele de Soare din secolul al XXI-lea. Coloanele „Ora”, „Magnitudinea”, „Durata”, „Localizarea” se referă la momentul maxim al eclipsei. Pentru fiecare eclipsă, este indicat Sarosul, cât și tipul său (totală, inelară, parțială, hibridă). Datele din listă provin de la Centrul de Zbor Spațial Goddard.
Lista eclipselor de Soare din secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/335114_a_336443]
-
care înseamnă „văgăună sălbatică”), care urcă spre pantele vârfului Aton (2033 m). Schitul este situat la o altitudine de aproximativ 280 m, între Marphonou și Antiathon. Se cunosc foarte puține informații despre istoria schitului românesc Lacu. Conform tradiției, începând din secolul al X-lea trăiau acolo călugări ce proveneau din mănăstirea veche Amalfinon (una dintre cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos ce săvârșeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată și se va ruina după Marea Schismă
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos ce săvârșeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată și se va ruina după Marea Schismă ce a avut loc în anul 1054 între Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană. În secolul al XIV-lea câțiva călugări sârbi au încercat să revitalizeze acel loc și au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatopedu în acest scop, dar nu au reușit să-i mai restituie. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]