109,982 matches
-
conservare ori de salvare a unui bun sau înlăturarea măsurilor luate în acest sens”". Ministerul Culturii a cerut în numeroase rânduri primarului Adriean Videanu să declanșeze procedura de expropriere a clădirii pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea celor doi proprietari. După alegerea ca primar a lui Sorin Oprescu a fost reluată această procedură, Primăria Capitalei hotărând să aloce, potrivit proiectului de buget pe 2012, suma de 2 milioane de lei pentru exproprierea în baza cauzei de utilitate publică a casei
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
(n. 29 mai 1675 la Salisbury - d. 15 octombrie 1715) a fost un matematician englez, cu contribuții în domeniul curbelor și mecanicii. Tatăl său a fost un mic proprietar, care a avut probleme din motive religioase. A urmat școala protestantă, după care a deținut funcția de ministru în comitatul Kent, apoi a fost profesor de matematică. S-a ocupat de lucrările matematicianului William Whiston și este influențat de Isaac
Humphry Ditton () [Corola-website/Science/330231_a_331560]
-
păstrată într-un muzeu - Casa Zăpodeni din Muzeul Satului: 1760 - până la construcții de sfârșit de secol XVII, secolul al XIX-lea sau început de secol XX. Multe din aceste construcții au inscripții care atestă datarea sau numele meșterilor și al proprietarilor , sau alte evenimente considerate de comunitatea satului ca foarte importante și deci demne de a fi consemnate (cum ar fi inscripțiile despre invaziile de lăcuste care au avut loc, sau invazii de barbari, sau foc sau viituri care au distrus
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața Unirii. Primul proprietar menționat al acestei clădiri este Petrea Bacalu, bogat proprietar cu vederi unioniste, care stăpânea un grup de clădiri ce adăposteau un hotel ce avea la parter „patru dughene de cărămidă cu temelii de piatră”, era înconjurat cu cerdac de lemn
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața Unirii. Primul proprietar menționat al acestei clădiri este Petrea Bacalu, bogat proprietar cu vederi unioniste, care stăpânea un grup de clădiri ce adăposteau un hotel ce avea la parter „patru dughene de cărămidă cu temelii de piatră”, era înconjurat cu cerdac de lemn și acoperit cu „tablă de fier” și avea o
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
unei piețe care a fost numită, firesc, Piața Unirii și în care, după eforturi și lupte politice importante, la 27 mai 1912 a fost dezvelită statuia lui Alexandru Ioan Cuza realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli. Ulterior, în funcție de evenimente și proprietari, hotelul avea să poarte și alte nume. Astfel, pentru a atrage călătorii ce ajungeau la Iași pe nou construita linie de cale ferată Viena - Lemberg - Cernăuți - Pașcani - Iași (1870) hanul își schimbă firma devinind „Otel Viena”. Scarlat Pastia, avocat, filantrop
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
este o construcție istorică care a existat în Iași în zona Râpa Galbenă. Hotelul a fost contruit în 1897 de inginerul Grigore Bejan pe un teren al cărui proprietar era, teren situat pe strada Elisabeta nr. 8. Hotelul era situat la poalele dealului Copou, fiind amplasat într-o zonă favorabilă călătorilor: aproape de gară, pe drumul spre Copou sau centrul orașului (Piața Unirii). Clădirea, cu parter, terasă acoperită, două etaje
Hotelul Bejan () [Corola-website/Science/330371_a_331700]
-
sau de oamenii săi, iar proprietățile lor erau jefuite. De cele mai multe ori însă erau primiți cu brațele deschise și ajutați de către clasa muncitoare. Del Zio a admis că jefuitorul avea "adepți în fiecare sat, era teroarea comercianților" și a "marilor proprietari sau responsabili de ferme extinse, cărora le ajungea un simplu bilet din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat Lagopesole (transformând castelul într-o fortăreață, iar în ziua următoare Ripacandida, unde
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Calitri, Conza și Sant'Angelo dei Lombardi. În 16 aprilie a încercat să ocupe Rionero, satul natal, dar a fost respins de membrii partidului democrat conduși de familiile Brienza, Grieco și D'Andrea care au adunat împotriva lui Crocco micii proprietari, iar după nu mult timp au denunțat autorităților drept complice familia Fortunato, inclusiv pe Giustino capul guvernului bourbonic după suprimarea revoltei din 1848. După încă o înfrângere lângă San Fele, în 10 august a obținut o victorie la Ruvo del
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
care a luat locul Fridei, îl dirijează greșit spre o sanie despre care crede că ar fi a lui Klamm. K. așteaptă inutil în frig, este ademenit cu coniac de vizitiul saniei și intră într-o mică dispută cu adevăratul proprietar al vehiculului, care își face apariția ceva mai târziu. Intrând înapoi în hanul „Curtea domnească”, protagonistul îl cunoaște pe Momus, secretarul comunal al lui Klamm. Acesta, secundat de un alt musafir neașteptat, birtășița Gardena, îi înscenează un interogatoriu, dar K.
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Mihail și tipografia Legiunii. Divergența de opinii dintre Codreanu și Cuza privind modul modul de acțiune al LANC îl determină pe Codreanu să se separe și să formeze Legiunea Arhanghelul Mihail. Aripa cuzistă, din care facea parte și inginerul Bejan, proprietarul terenului, a încercat să recupereze clădirea adresându-se justiției. Codreniștii nu renunță însă și conflictele între cele două fracțiuni sunt frecvente, variind de la dueluri verbale sau jurnalistice între membrii celor două grupuri, și până la corecții fizice precum cea aplicată inginerului
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
de dări satul Ulmi și au precizat că toate veniturile trebuiau date egumenului mănăstirii pentru a le trimite mănăstirii din Sinai. Dar cea mai remarcabilă așezare închinată Mănăstirii Sfânta Vineri a fost satul Chișinăului. În 1617, marele vistiernic Constantin devine proprietarul satului „Chișinăul pre Bâcu”; mai târziu acesta trece în stăpânirea Mănăstirilor Sfânta Vineri și Balica (Mănăstirea Frumoasa) după cum menționează un document emis de Vasile Lupu la 6 august 1641: „călugărilor de la sfânta mănăstire de la Sfânta Vineri și de la mănăstirea Balicăi
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
ele revenind statului, care le revinde din nou, Astfel, legenda arhipelagului spune că nu de la sclipirea șisturilor, ci de la aceste vânzări succesive, foarte profitabile pentru stat, i se trage denumirea. În 1881 și în 1905, Porquerolles își schimbă și ea proprietarii. Fiind singura insulă populată, o centrală termoelectrică și cisterne de apă sunt construite. În 1912 Porquerolles este cumpărată cu un milion de franci de către filantropul belgian François-Joseph Fournier, un marinar sărac care devenise milionar exploatând o mină de aur în
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
de arme de foc ușoare, pulberării și ateliere de uniforme pentru ieniceri. O bună parte din populația urbană a orașului trăia nu din meșteșugărit ci din valorificarea pământului pe care țăranul îl avea în folosință. Potrivit legii coranice, sultanii erau proprietarii pământului și ai subsolului însă dădeau pământul în folosință țăranilor, uneori chiar în deplină proprietate, rezervându-și dreptul de a reveni asupra acestor concesionări: astfel, [Mahomed al II- lea] a transformat proprietățile în "timâr-e". Țăranii nu dispuneau decât de o
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
din 1989, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale, a fost abrogat Decretul-lege 358/1948 și a fost recunoscută Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Ca urmare, palatul și grădinile Nunțiaturii au fost restituite proprietarului de drept. Palatul a fost restaurat, iar la 5 noiembrie 1992 în palat a fost redeschis oficial sediul nunțiaturii, în prezența cardinalului Jean-Louis Tauran, secretar de stat al Sfântului Scaun. De la 1 ianuarie 1998 în România s-a revenit la
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
Veche. Din 2006 palatul a devenit membru al Asociației Reședințelor Regale din Europa. a fost construit în ultimul sfert al secolului al XVII-lea pentru regele polonez Ioan al III-lea Sobieski, urmând ca ulterior să fie extins de către ceilalți proprietari. El reprezintă tipul caracteristic de reședință suburbană în stil baroc construită "entre cour et jardin" (între curte și grădină). Arhitectura sa este originală - o fuziune între arta europeană și vechile tradiții arhitecturale din Polonia. Simbolurile antice din interioarele palatului slăvesc
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
acesta a fost reședința lui August al II-lea cel Puternic, tot un rege al Poloniei (a fost schimbat pentru Palatul Albastru de pe Strada Senatorska), iar după moartea lui a ajuns în posesia fiicei lui Sieniawska, Maria Zofia Czartoryska. Fiecare proprietar a schimbat interioarele și grădinile palatului în conformitate cu moda și nevoile actuale. În 1778 domeniul a fost moștenit de Izabela Lubomirska, numită și "Marchiza Albastră". Ea a renovat o parte din interioarele în stil neoclasic între 1792-1793 și a construit un
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
numită și "Marchiza Albastră". Ea a renovat o parte din interioarele în stil neoclasic între 1792-1793 și a construit un corp de gardă, o clădire pentru bucătărie și o clădire pentru băi sub supravegherea lui Szymon Bogumił Zug. În 1805 proprietarul Stanisław Kostka Potocki a amenajat un muzeu într-o parte a palatului, unul dintre primele muzee publice din Polonia. Cea mai notabilă piesă de artă a colecției este portretul ecvestru al lui Potocki, opera pictorului francez de renume mondial Jacques-Louis
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
cu diverse piese de mobilier prețios precum paravanul de argint, piramida de argint cu 11 coșuri, o fântână de argint cu trei etaje sau un baldachin de mătase prezentat de Șahul Persiei. Din păcate ele au fost împrăștiate de următorii proprietari, însușite de Friedrich August de Saxonia și transportate la Dresden sau confiscate de germani în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (de exemplu, dulapul din carapace de broască țestoasă al lui Ioan al III-lea nu a fost recuperat). Printre
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
grav avariat și o parte importantă a colecției a fost distrusă, sau transferată abuziv în Germania. După terminarea războiului, pe parcursul a trei ani, Complexul Muzeistic a fost complet reabilitat și construit și operele de artă au fost găsite și returnate proprietarului de drept. Mai mult de 5.000 de piese nu au fost recuperate. De asemenea, multe opere de artă de proveniență necunoscută sau incertă ( opere provenind din depozite naziste de artă germană din Polonia recuperate din Kamenz , Karthaus , Liebenthal și
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
de jumătate în statele producătoare de bumbac din sud. Sclavii din Sud a constituit aproximativ o treime din populatie sudului. Cei mai multi sclavi au locuit la ferme mari sau mici de plantații; mulți stăpâni dețineau mai puțin de 50 de sclavi. Proprietari de sclavi au încercat să-i facă pe sclavii lor complet dependent de ei, un sistem de coduri restrictiv guverna viața printre sclavi. Li s-au interzis dreptul de-a învăța, să citească și să scrie, iar liberă lor circulație
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
din clasa de jos și agricultori ) au contribuit la menținerea împărțirii și imposibilității de-a organiza un protest împotriva stăpânilor lor. Căsătoriile dintre sclavi nu a avut nici un temei legal, dar sclavi se căsătoreau și puteau ridică familii numeroase, majoritatea proprietarilor de sclavi încurajând această practică, dar cu toate acestea, nu au ezitat să împartă familiile de sclavi la vânzare, îndepărtandu-le. Revoltele de sclavi au avut loc în cadrul sistemului (în special cele conduse de Gabriel Prosser în Richmond în 1800 și
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
au avut loc în cadrul sistemului (în special cele conduse de Gabriel Prosser în Richmond în 1800 și de Denmark Vesey în Charleston în 1822), dar puține revolte au avut succes. Revoltă sclavilor condusă de Nat Turner i-a îngrozit pe proprietarii de sclavi în Southampton, Virginia, în august 1931. Grupul lui Turner, care numără aproximativ 75 de negri, a ucis aproximativ 60 de albi în două zile înainte de sosirea milițiilor de stat locale să le copleșească. În nord, represiunea anti-sclavie va
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
iar în cursul anului 2008 formația a concertat în această formulă în diverse locații; în acest timp Infernus recruta muzicieni pentru a-i înlocui pe King și Gaahl în propria versiune a formației. În martie 2009 justiția a decis că proprietarul de drept al numelui și logo-ului "Gorgoroth" este Infernus. În plus s-a decis și faptul că, prin încercarea de a-l concedia pe Infernus din formație, King și Gaahl s-au concediat de fapt pe ei înșiși. În
King ov Hell () [Corola-website/Science/329169_a_330498]
-
Wright - avionul; Samuel Colț - revolverul Colț; Charles Goodyear - vulcanizarea cauciucului; John Browning - armele automate și Samuel Morse și cu Alfred Vail - telegraful și semnalele telegrafice. Cornelius Vanderbilt a făcut avere în transportul maritim și în industria feroviară. Andrew Carnegie fost proprietarul a "Carnegie Steel Company". J. P. Morgann a aranjat fuziunea companiilor Edison General Electric și Electric Thomson-Houston pentru a forma General Electric. De asemenea a fondat United States Steel Corporation de pe urma celei mai scumpe achiziționări din istorie - Steel Company ce
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]