112,413 matches
-
Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană. În secolul al XIV-lea câțiva călugări sârbi au încercat să revitalizeze acel loc și au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatopedu în acest scop, dar nu au reușit să-i mai restituie. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a cedat acel teren Mănăstirii Sfântul Pavel în schimbul altor proprietăți. Unele inscripții din anul 1606 arată că acolo au trăit pentru o perioadă călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
restituie. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a cedat acel teren Mănăstirii Sfântul Pavel în schimbul altor proprietăți. Unele inscripții din anul 1606 arată că acolo au trăit pentru o perioadă călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au început să vină aici călugări din Moldova; potrivit evidențelor păstrate, cei 30 de monahi ce viețuiau aici în anul 1754 erau de origine moldoveană. În jurul anului 1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț a organizat obștea de
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
mai încăpătoare cu hramul Sfântul Dimitrie, pe cheltuiala călugărului Iustin. Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 1904, când biserica a fost completată cu pridvorul și clopotnița. Clădirea arhondaricului a fost construită cam în aceeași perioadă. Astfel, la începutul secolului al XX-lea exista în jurul bisericii un complex de 24 de chilii și colibe, în care trăiau peste 120 de monahi. Criza generată de instalarea comunismului în România care a făcut ca relațiile României cu mănăstirile de la Muntele Athos să
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
(n. 287 - d. 305, Alexandria), cunoscută sub numele de Sfânta în Biserica Catolică și ca Sfânta Mare Muceniță Ecaterina în Biserica Ortodoxă, este, conform tradiției, o sfântă creștină și fecioară, care a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea în timpul împăratului roman Maxentius (306-312). Potrivit hagiografiei ei, ea a fost o prințesă și o studentă remarcabilă, care a devenit creștină în jurul vârstei de 14 ani, și a convertit sute de oameni la creștinism. A fost martirizată
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
acum din Egipt (care este, de fapt, închinată Schimbării la față a lui Hristos). Cel mai înalt vârf al Muntelui Sinai, cu altitudinea de 2.641 de metri, a fost numit Sfânta Ecaterina, și a fost cunoscut de-a lungul secolelor printre arabi ca "Jebel Katerin". Donald Attwater respinge „legenda” Sfintei Ecaterina, invocând lipsa unei „dovezi pozitive că a existat vreodată în afara minții unui scriitor grec care a compus primul ceea ce el a dorit să fie pur și simplu o poveste
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
Ecaterina din Alexandria în Europa medievală timpurie", Christine Walsh discută despre o „Ecaterină istorică” și conchide: „După cum am văzut, cultul Sfintei Ecaterina din Alexandria își are, probabil, originea în tradițiile orale din timpul persecuțiilor dioclețiene asupra creștinilor din Alexandria din secolul al IV-lea. Nu există nici o dovadă că Ecaterina a fost o figură istorică și, mai degrabă, ea ar fi putut fi un compozit trasat pe amintirea despre femeile persecutate pentru credința lor. Multe aspecte ale "patimilor" sale sunt în
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
penicilinä G". Dacă tratamentul ar fi fost zadarnic, speranța unei persoane infectate rămâne doar în transplantația unui ficat. Toate trei speciile ale buretelui viperei sunt responsabile pentru aproximativ 90 la sută din decesele cauzate prin intoxicații cu ciuperci. La începutul secolului al XX-lea aproape fiecare otrăvire cu acest burete a dus la moarte. În zilele de astăzi proporția de intoxicații fatale a fost redusă datorit depistării precoce și a terapiei intensive la aproximativ 10-15 la sută de cazuri letale. Specia
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
vorbea în Principatul Cataloniei, Regatul Valenciei, Insulele Baleare și orașul Alghero din Sardinia, teritorii care făceau parte din Coroana Aragonului. Catalana medievala a prezentat schimbari fonetice de-a lungul istoriei sale documentate; cu toate că acest articol trateaza mai ales fonologia din secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție inițială și a fost transformat în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai mare parte a dialectelor, sau în /j/ în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV, în procesul numit betacism. Astăzi
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai mare parte a dialectelor, sau în /j/ în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV, în procesul numit betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV, în procesul numit betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud a Tarragonei. Sistemul vocalic din catalana medievală este diferit de catalana modernă din Catalonia, chiar dacă există
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La începutul secolul XIII, vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris. În aceste dialecte, confuzia între cele două foneme s-a generalizat pentru toate fonemele /a/ și /e/ atonice, proces care se considera încheiat la
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris. În aceste dialecte, confuzia între cele două foneme s-a generalizat pentru toate fonemele /a/ și /e/ atonice, proces care se considera încheiat la începutul secolului XV. Ortografia actuală a limbii catalane pastrează în mare parte grafia din catalana medievală, cu toate că, anumite pronunții au suferit modificări:
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
sale cu copii a păstrat aproape aceleași raporturi. Activ și întreprinzător, concentrat asupra nevoilor negustoriei cu cereale, a lăsat în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă. Venind în România pentru achiziționarea de cai pentru nevoile armatei imperiale, s-a îndrăgostit de frumoasa Anastasia Andronic, cu care s-a căsătorit. Din această
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
său, dat fiind că este greu de precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este discutată și terminologia folosită în domeniul ei. Primele elemente de frazeologie apar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în lucrări de lingvistică generală, prin menționarea cu diferite alte denumiri a ceea ce numim aici unități frazeologice. Astfel, în legătură cu limba germană, Hermann Paul (1880) indică prezența unor expresii fixe formate din elemente care constituie un bloc, folosite
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
entuziaste, precum și forme mai mature de creativitatea eclesiologică“, după cum declara creatorul expoziției însuși. În lapidarium veți găsi pășirea duhovniceasca în veac, cateva versiuni de soluții bizantine tradiționale de reproducere a labei piciorului, alături de sapte ridicări de chivote. Înzestrarea bizantina de secol VI răsare, prin expoziția de la palatul brâncovenesc, precum trunchiul de copac din mijlocul unui bloc de marmură mortuara crăpat de vremuri, văzut de mine într-un cimitir musulman de la Mangalia. La o astfel de întâmplare contemporană, Familia Regală nu putea
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
schizoida e mereu la îndemână: credință e una, arta e alta. În atelier ești pictor, la biserică ești creștin. Nu e musai să le amesteci. Ba e chiar preferabil să le ții la distanță. Există și versiunea „luminată”: creștin în secolul 21 ? Pe cine mai interesează o asemenea defazare? În sfrâșit, există versiunea nătâng confortabilă: poți face, la comanda, arta creștină, pastișând, cuminte, modele mai vechi, bizantine sau clasicizate, cu mediocre exigente de meșteșug. Un om și un artist întreg nu
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul de Rum a devenit vasal al Imperiului Mongol. În acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor nomad de origine turcică înrudit cu uzii. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea în Ahlat, o localitate din extremitatea estică a Anatoliei, situată pe țărmul nordvestic al Lacului Van. Era al doilea fiu al lui Suleyman Șah, beiul tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. În 1230, i-a succedat
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
a menținut reședința la Söğüt până în 1326, când a cucerit Bursa de la bizantini. În afară de Osman, Ertuğrul a mai avut doi fii: Saru Batu Savcı Bey și Gündüz Bey. din Așgabat (capitalaTurkmenistanului) a fost denumită astfel în onoarea lui Ertuğrul. În secolul al XIX-lea o fregată a marinei militare otomane i-a purtat numele. În orașul Söğüt se află un muzeu etnografic purtând numele „Muzeul Ertuğrul Gazi”, precum și mausoleul lui Ertuğrul. Recent (în 2014) a fost realizat un serial de televiziune
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Povestea lui " între nopțile 290 și 316, cuprinse în volumul cinci, apărut în 1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui Alexandru Macedon”) de la sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui Alexandru Macedon”) de la sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse „recente”, reflectând experiențele din secolul al XIII-lea ale marinarilor arabi care au înfruntat Oceanul Indian. Întâmplările din
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui Alexandru Macedon”) de la sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse „recente”, reflectând experiențele din secolul al XIII-lea ale marinarilor arabi care au înfruntat Oceanul Indian. Întâmplările din ciclul Sinbad marinarul se petrec
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]