112,413 matches
-
cel al Angliei. Regatul Picților a devenit cunoscut ca fiind Regatul de Alba în galică, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Scoția, atât în engleză cât și în scoțiană; termenii sunt păstrați în ambele limbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, regii scoțieni au folosit termenul de rex Scottorum, sau regele Scoției, pentru a face referire în latină. Titlul de rege al Scoției nu a mai fost folosit din 1707, atunci când regatul Scoției s-a unit cu cel
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
Actelor Uniunii din 1707, coroanele celor două regate separate au stat pe acelasi cap. Deși au fost făcute trei încercări nereușite (în 1606, 1667, și 1689) pentru a uni cele două regate prin acte ale Parlamentului, însă abia la începutul secolului al XVIII-lea ideea a fost îmbrățișată de ambele instituții politice, aducând astfel cele două state împreuna sub un singur parlament, precum și sub un singur monarh.
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
este un sul de carton care conține o surpriză, învelit în hârtie colorată și care se trage pentru a fi desfăcut de la ambele capete. A devenit un element tradițional de Crăciun în Marea Britanie, fiind introdus de londonezul Tom Smith la mijlocul secolului al XIX-lea. De atunci sunt folosiți și în Irlanda, Canada, Africa de Sud, Australia sau Noua Zeelandă. Crăciunul în Republica Moldova este celebrat la 7 ianuarie în fiecare an, pe stil vechi, la fel ca în Rusia sau Ucraina. O parte a populației
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
obicei doar de băieți. Crăciunul (poloneză: Boże Narodzenie, Narodzenie Pańskie) în Polonia este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în Polonia, sărbătoarea dezvoltându-se treptat de-a lungul secolelor, începând din cele mai vechi timpuri. Vechile obiceiuri păgâne s-au combinat cu obiceiurile religioase importate odată cu creștinarea Poloniei de către Biserica Romano-Catolică. Printre sarcinile speciale efectuate de polonezi în casele lor în timpul Adventului (un timp de așteptare pentru sărbătorirea Nașterii
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum", cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Crăciunul în Rusia (în rusă: Рождество Христово "Rojdestvo Hristovo", în Biserica Ortodoxă Rusă numit ca "Е́же по пло́
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
școlii teologice. În timpul stăpânirii otomane, mănăstirea a ajuns în stare de deteriorare. În 1844 patriarhul Gherman al IV-lea a transformat mănăstirea într-o școală de teologie, ce a fost inaugurată pe 1 octombrie 1844. Toate clădirile, cu excepția capelei din secolul al XVII-lea, au fost distruse de cutremurul din Istanbul din 1894, dar au fost reconstruite de arhitectul Periklis Fotiadis și inaugurate pe 6 octombrie 1896. De asemenea, aceste clădiri au fost renovate în anii 1950. Când a fost înființată
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
2 noiembrie 1998, o agenție a guvernului turc a ordonat desființarea Consiliului de Administrație al Halki. Critica internațională a cauzat anularea acestui ordin pe 25 noiembrie 1998. În noiembrie 2007, Paraclisul „Schimbarea la Față a Domnului” a seminarului din Halki, construit în secolul 17, care a supraviețuit cutremurului din iunie 1894, a fost aproape în totalitate demolat de Gărzile Forestiere, subordonate autorității forestiere turcești. N-a avut loc nici un avertisment anticipat cu privire la lucrările de demolare organizate de guvernul turc. Acestea au fost oprite
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
al Eparhiei Ortodoxe dalmate , care are sediul la Šibenik . Acesta a fost menționat pentru prima dată în documente scrise în anul 1402 că dotarea pios de Jelena Šubic , sora lui împăratului Dušan . Mănăstirea a fost construită și reconstruită până la sfârșitul secolului al 18-lea .
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
bărbaților civili sau a prizonierilor. Chiar dacă este interzisă de Legea Internațională a Drepturilor Omului sau legile locale ale tuturor țărilor, aplicarea acestora este lejeră sau inexistentă în multe părți ale lumii. În timpuri istorice, violența sexuală a fost considerată până în secolul 20 ca un lucru ce se întâmplă numai femeilor și ca fiind un lucru banal și "normal" atât pe timp de pace cât și pe timp de război. Acest lucru a dus la neglijența autorităților și nu exista date suficiente
Violență sexuală () [Corola-website/Science/335254_a_336583]
-
timp de pace cât și pe timp de război. Acest lucru a dus la neglijența autorităților și nu exista date suficiente despre ce fel de metode de violență au fost folosite în trecut sau amploarea acestui fenomen. Abia la sfârșitul secolului 20 violența sexuală a început să fie considerată o problemă majoră și să devină, treptat, incriminată. Violența sexuală în familie include toate tipurile de activități sexuale forțate asupra victimei. Este considerat abuz inclusiv dacă victima a întreținut în trecut activități
Violență sexuală () [Corola-website/Science/335254_a_336583]
-
în livezi, mereu pe soluri calcaroase sau cel puțin neutrale. Preotul și faimosul micolog italian Giacomo Bresadola (1847-1929) l-a denumit după micologul, preparatorul și farmacistul francez Narcisse Théophile Patouillard (1854-1926) "Inocybe patouillardi", nume de specie folosit lider până la sfârșitul secolului al XX-lea. Apoi s-a ales altă denumire, anume "Inocybe erubescens", creată de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit numele botanic după caracteristicile ei
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
Julius Vincenz Edler von Krombholz (n. 19 decembrie 1782, Oberpolitz (în apropiere de (Leitmeritz) - d. 1 noiembrie 1843, Praga) a fost un renumit om de știință, medic, patolog, botanist, micolog, scriitor științific, rector al Universității Carolina și mecena austriac în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Krombh.. Tatăl lui, Julius, un învățător, a murit deja devreme, în anul 1788. Familia, având de acea mari probleme financiare a hotărât, băiatul să învețe meseria de săpunar. Dar părintele
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
și cinci milioane din al doilea. Pe 6 octombrie 2014, Ubisoft a publicat o listă a academicienilor istorici ce au contribuit la joc, precum Laurent Turcot, profesor la Universitatea din Québec, chemat pentru a descrie viața de zi-cu-zi din Parisul secolului al XVIII-lea, și Jean Clement Martin, profesor la Sorbona, chemat pentru a revizui scenariul. La fel ca alte jocuri ale seriei, Unity conține numeroase obiective istorice, precum Turnul Eiffel, Catedrala Notre-Dame și Statuia Libertății. Jocul era plănuit inițial să
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
Franceze, care îl arăta pe Robespierre ca un "monstru însetat de sânge" și pe Marie Antoinette ca o "fetiță sărmană". Alexis Corbière, secretarul național al Partidului Francez de Stânga, a declarat că: "jocul transmite toate clișeele contrarevoluționare uitate de două secole". El a mai adăugat: "Tuturor celor care achiziționează "Assassin's Creed Unity", vă urez distracție plăcută. Dar vă mai spun și că a te juca nu înseamnă a nu gândi. Jucați-vă, dar nu vă lăsați manipulați de propagandă". Fără
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
declarat public că urăște sunniții și persecuțiile impuse de regimul său au fost crude. Singura alternativă viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au fost dificultăți în convertirea celorlalte naționalități (kurzi, arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
a preveni stabilirea în zonă a acestora, care ar fi dus redus considerabil procentul de sunniți din zonă, aflat și așa la cote reduse. În opinia istoricilor, stabilirea inițială a șiiților în zonă a creat probleme mult mai târziu, în secolul XX, când irakienii au avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de ordin religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți din sud. Afganistanul modern a apărut ca urmare a conflictului de care afganii l-
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Joseph Von Führich sau Josef Ritter Von Führich (n. 9 februarie 1800, în Kratzau, Boemia -- d. 13 martie 1876, Viena) a fost un pictor austriac adept al mișcării artiștilor germani de la începutul secolului al XIX-lea reuniți în Mișcarea Nazarinenilor. Joseph Von Führich s-a născut în orașul Kratzau din Boemia în data de 9 februarie 1800. El a fost profund impresionat de picturile care împodobeau capelele din țara sa. Prima încercare de
Joseph von Führich () [Corola-website/Science/335270_a_336599]
-
oïl". Majoritatea populației din Anglia acelei epoci vorbea limba engleză veche și a continuat să o vorbească și după cucerirea normandă. Anglo-normanda a fost în primul rând limba curții regale și a aristocrației. La curte s-a vorbit până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Henric al IV-lea a fost primul rege al Angliei a cărui limbă maternă a fost engleza. O parte din negustori și meseriași vorbeau și ei anglo-normanda, fiind veniți de pe continent, iar altă parte din ei o
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
continent, iar altă parte din ei o vorbeau ca limbă secundă. Negustorii o foloseau în contactele cu continentul, cu celelalte regiuni ale Marii Britanii și chiar cu Irlanda. Documentele oficiale au fost mai întâi scrise în limba latină, apoi, începând cu secolul al XII-lea și în anglo-normandă, iar ulterior numai în anglo-normandă, până în secolul al XIV-lea, când au apărut primele în engleză. Între timp și limba anglo-normandă a evoluat, pe de o parte sub influența englezei, pe de altă parte
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
foloseau în contactele cu continentul, cu celelalte regiuni ale Marii Britanii și chiar cu Irlanda. Documentele oficiale au fost mai întâi scrise în limba latină, apoi, începând cu secolul al XII-lea și în anglo-normandă, iar ulterior numai în anglo-normandă, până în secolul al XIV-lea, când au apărut primele în engleză. Între timp și limba anglo-normandă a evoluat, pe de o parte sub influența englezei, pe de altă parte sub cea a idiomului devenit pe continent limba franceză propriu-zisă. Ulterior, folosirea francezei
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
influența englezei, pe de altă parte sub cea a idiomului devenit pe continent limba franceză propriu-zisă. Ulterior, folosirea francezei a scăzut treptat, dar în justiție s-a păstrat încă multă vreme. Primele lucrări juridice în engleză au fost redactate în secolul al XVI-lea, dar această limbă a devenit obligatorie în tribunale abia începând cu 1731. Și în prezent se mai folosesc în textele legilor unele formule în franceză. Exemple: Unii cărturari din Evul Mediu aveau ca limbă maternă anglo-normanda, iar
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
latină. Ca limbă de cultură, anglo-normanda a fost limba unei literaturi bogate și variate. S-au scris în această limbă cronici, cântece de gestă, scrieri teatrale, didactice, religioase etc. De exemplu cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (secolul al XII-lea), una din operele timpurii ale literaturii franceze, a fost scrisă în anglo-normandă. Cuceritorii normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
Relațiile dintre statele România și China datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul contact oficial a avut loc în 1880, la Paris, între Mihail Kogălniceanu și reprezentantul Chinei. Relațiile diplomatice dintre cele două state au fost stabilite la 18 octombrie 1939, fiind întrerupte la 10 iulie 1941, ca urmare
Relațiile dintre România și China () [Corola-website/Science/335275_a_336604]
-
menționată în lucrarea egipteană de medicină Ebers Papyrus, datând din 1550 î.Hr.. Denumirea de dracunculoză derivă din Latină „necaz din cauza dragonilor mici“, în timp ce numele de „vierme de Guineea“ a apărut după ce europenii au văzut boala pe coasta Guineei Africa de Vest în secolul al XVII-lea. O specie similară viermelui de Guineea determină îmbolnăvirea altor animale. Se pare că acestea nu infectează oamenii. Este clasificată ca boală tropicală neglijată.
Dracunculoză () [Corola-website/Science/335286_a_336615]