12,621 matches
-
cafeniu-deschis a ochilor doamnei Rieux, mama, afirma în mod ciudat în legătură cu ea că o privire în care se citea atâta bunătate va fi întotdeauna mai puternică decât ciuma, și consacra, în sfârșit, pasaje destul de lungi bătrânului astmatic pe care îl îngrijea Rieux. Se dusese să-l vadă împreună cu doctorul, după întrevederea amintită. Bătrânul îl primise pe Tarrou rânjind și frecându-și mâinile. Era în pat, sprijinit de pernă, având alături cele două oale cu năut: "Ah! încă unul, spuse el văzîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
motive să creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
despre propria lui soție pe tonul cel mai banal, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Nesigur pe creditul pe care trebuia să-l acorde telegramelor liniștitoare ale soției lui, se hotărâse să telegrafieze medicului șef al sanatoriului unde ea se îngrijea. Ca răspuns, primise știrea unei agravări a stării bolnavei și asigurarea că vor face totul pentru a opri progresele răului. Păstrase pentru sine vestea și nu-și explica altfel decât prin oboseală faptul că putuse s-o spună lui Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași, că urciorul nu merge de multe ori la apă și că, probabil, și aici își frecă mâinile, o să se lase cu scandal. Doctorul l-a îngrijit, și în vremea asta bătrânul comenta netulburat evenimentele. Auzeau pe cineva mergând deasupra lor. Bătrâna, observând aerul întrebător al lui Tarrou, le spusese că erau niște vecine care stăteau pe terasă. Au aflat în același timp că de-acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi erau prinși. Rieux se gândea. Funcționarul n-avea familie. La ce bun să-l transporte ? O să fie singur, cu Tarrou, să-l îngrijească ... Grand își înfundase în pernă capul, cu obrazul verzui și cu privirea stinsă. Se uita nemișcat la focul slab pe care Tarrou îl aprindea în cămin cu ce mai rămăsese dintr-o ladă. Merge rău , spune el. Și din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e deloc sigur că ai ciumă. Tarrou a zâmbit cu greutate. \ E prima oară când văd injectându-se un ser fără să se ordone în același timp izolarea. Rieux s-a întors cu spatele. \ Mama și cu mine o să te îngrijim. O să-ți fie mai bine aici. Tarrou a tăcut și doctorul, care aranja fiolele, aștepta ca el să vorbească pentru a se întoarce cu fața. În cele din urmă s-a îndreptat spre pat. Bolnavul îl privea. Chipul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
menținerea în scaun a lui Eustratie Dabija, cumpărarea domniei de către Gheorghe Duca, mazilirea acestuia și numirea lui Alexandru Ilieș sau urcat la 500 de pungi de bani”<footnote Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Duca Vodă încoace, în: Opere, ediție îngrijită de P. P. Panaitescu, București, 1958, p. 122 footnote>. Deci cum au putut fi bine? Se întreba cu amărăciune cronicarul. Evident, bine nu putea fi atâta timp cât unii voievozi precum Gheorghe Duca în a doua domnie (după noiembrie 166810 august 1672
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Enciclopedică, București, 2000, p. 243 footnote>. Duca vodă rămâne strâns legat de Cetățuia, dar nu prin războaie. Deși se vede la tot pasul intenția ce o avea de a folosi Cetățuia ca loc întărit la vremuri de încercare, el se îngrijește mai mult să-i dezvolte latura religioasă. „Pentru incapacitate probabil, Antonie, căruia Duca-i impusese ca hatman pe cumnatul Buhuș, fu mazilit apoi la întoarcere, lângă Chișinău și luat în cătușe împreună cu tabăra turcească de asprul pașă bătrân, care era
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
română, în anul 1679 în tipografia de la Sfântul Nicolae Domnesc, tradusă din limba greacă, probabil în timpul cât a stat închis în Mănăstirea Sfântul Sava. Cartea a fost bine primită, iar peste patru ani a fost nevoie de o altă ediție, îngrijită de tipograful Nicolae. Mitropolitul Dosoftei, autorul lucrării a precizat că această carte nu s-a tipărit numai pentru moldoveni, ci pentru toată seminția rumânească. A adăugat că, Gheorghe Duca ,,cu mila lui Dumnedzău Domn și oblăduitoriu a toată Țara Moldovei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstirea să încaseze venitul mortasipiei și al pârcălăbiei de la iarmarocul din Târgușorul din Iași”<footnote Ibidem, documentele 211, p. 229 și 212, p. 230 footnote>. În timpul războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, ca și în timpul primului război mondial, Mănăstirea Cetățuia a îngrijit bolnavii și răniții. În 1846 un călător străin relata că „Mănăstirea Cetățuia se afla în ruină, probabil din cauza incendiului suferit în anul 1822”<footnote Ibidem, vol. X, p. 162 footnote>. Administrația Sfântului Mormânt a hotărât ca la Cetățuia să înceapă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Fiscului veniturile, fără însă a stânjeni funcționarea lor. Li se punea la dispoziție din partea statului bani pentru cheltuielile de reparații și administrație. După votarea legii secularizării bunurilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, noilor egumeni li s-a cerut să se îngrijească să păstreze cu grijă tot ansamblul mănăstiresc, să nu desfigureze arhitectura, să aibă grijă de pietrele de mormânt, să păstreze pomelnicele ctitorilor. S-a cerut de către Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice să se facă un inventar al bunurilor și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai de seamă s-a arătat a fi Mitrofan, căruia i s-a încredințat conducerea tipăririi cărților. Este demn de menționat și de activitatea cu caracter social-sanitar desfășurată de monahi în vremurile grele, când la Cetățuia și Hlincea au fost îngrijiți răniții. „În timpul războaielor din 1788-1792 și 1806-1812, precum și în primul război mondial 1916-1918 la Cetățuia și la Hlincea s-au înființat spitale pentru îngrijirea răniților și bolnavilor. La Hlincea documentele atestă existența unui spital de ciumați”<footnote Dosar 47/ 1807
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trimisă, arată ce bani sunt necesari pentru întreținerea acestui spital, propunând ca banii să fie dați de către mănăstirile din Moldova închinate Sfântului Mormânt”<footnote Dosar 2 și 24/ 1807 footnote>. Prin aceste fapte se dovedește că monahii de aici se îngrijeau atât de cele sufletești cât și de cele trupești. Interesul pentru știință îl avem mărturie și la începutul secolului al XIX-lea, atunci când, egumenul Cetățuiei achiziționa tratatul de filosofie al lui Soave în traducerea lui Grigore Constandas. Nu avem date
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să părăsească mănăstirile. Exodul forțat al monahilor din mănăstiri a fost o adevărată dramă a monahismului românesc și a vieții duhovnicești. Din Mănăstirea Cetățuia au plecat 11 călugări care au apucat drumul pribegiei. Au mai rămas doar 5 călugări, aceștia îngrijindu-se de slujbele zilnice, ei ducând mai departe și ostenelile muzeului și ale gospodăriei<footnote Arhiva Centrului Eparhial Iași, fondul Cancelariei, Dosarul 135/1959, Regiunea Iași footnote>. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, stareț pentru o perioadă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
stăreție cu sala gotică în care s-a amenajat un paraclis de iarnă, clopotnița, baia turcească, zidurile și s-a amenajat o bibliotecă. În afara incintei s-au construit chilii pentru călugări și o gospodărie anexă. În incinta mănăstirii s-a îngrijit de spațiile verzi plantând arbuști și flori. Vechile alei le-a lărgit și le-a înlocuit cu mozaic. Pentru lucrările de restaurare poate fi considerat ca al doilea ctitor al mănăstirii, deoarece într-o perioadă grea pentru viața Bisericii, el
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată la Veneția în anul 1737, dăruită Mănăstirii Cetățuia de către Constantin Mihail Racoviță la 20 august 1749. Coperțile sunt lucrate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstiri pe care le are țara noastră La Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal de 15 monahi cu media de vârstă de 40 de ani. Părinții au atât preocupări ecleziale, cât și culturale. Îngrijesc cu drag chinovia unde au depus în fața altarului jurământul: împlinirii voii lui Dumnezeu și ascultării de cuvioșii părinți; al sărăciei materiale și îmbogățirii spirituale; și al castității trupului prin logodna cu divinitatea. Mii de pelerini din țară și din străinătate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
simțise atît de confuz; totul i se Învălmășea În minte; nici un răspuns potrivit. Și cine, În locul său, ar fi putut da unul infailibil? Voi fi părintele ideal! - acesta ar fi fost cel mai potrivit, perfect. Dar nici Dumnezeu nu se Îngrijise de toți fiii săi la fel. Dacă ar fi făcut-o, lumea ar fi fost un rai, or aceasta semăna tot mai mult c-un iad. Lumea se depărtase de cer; un tată iubitor trebuia să și pedepsească. De sus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un uter. Un avort spontan, printre altele, era exclus; din milioane de baloane de sticlă se puteau scoate pui de oameni ca din clocitori, doar ceva detalii tehnice mai erau de pus la punct. De cadrul juridic s-ar fi Îngrijit conducătorii lumii, ar fi adus argumente; s-ar fi cîștigat, așa, un imens timp social, s ar fi dovedit asta; adio concedii de maternitate sau pentru Îngrijirea bebelușilor, mai ales că, de la o vreme, și bărbații Începuseră să ajungă un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aidoma; așa s-ar fi născut pruncii, niște Îngerași, cu vremea le-ar fi crescut și aripi. Armatele invadatoare, venite din cine știe ce stele, fuseseră, se vede, prea numeroase, Învinseseră. Unul ca Thomas, de pildă, preda etica, Adanil era asistentă medicală, Îngrijea, dincolo de păcatele ei, pe cei bolnavi: ce tot aveau imaculații cu ea, cu altele ce-i semănau? Cu el? Pămîntul se Învîrtea liniștit mai departe, lumea, bună, rea, Își ducea viața după cum o tăia capul, regulile fiind tot mai puține
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de vreme ce și dânsul putea să fie ucis. Thomas donase viață ; vînduse; și el primise bani. Puțini. Din sămînța sa se născuseră băieți și fete, Jesper - la guerre... - omorîse, era posibil, și copii. S-ar fi putut zice că Dumnezeu se Îngrijea de toate, situația era sub control, ce omora unul zămislea altul, nu pierea lumea cu una, cu două. Și Thomas ar fi doborît inamici, dacă ar fi plecat cu Jesper. Mai bine că rămăsese acasă, nu avea nimic eroic În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minori...“ „Nu am părăsit-o pe mama ta, altfel s-a petrecut totul... Acum nu se mai poate face nimic...“ Nu se putuse niciodată, natura fusese ocolită, bărbatul și femeia nici nu se atinseseră, Bert fusese o comandă, Cryos se Îngrijise de tot. „Dumneavoastră...“ „Spune-mi Thomas...“ „Dumneavoastră“, a continuat Bert, „credeți că este bine că ne-am Întîlnit?“ „Nu, dar nu am putut altfel... trebuia să te cunosc...“ Thomas Îl privea atent pe urmașul său. Al Antoniei, al contelui rus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu Encarna - Encarnación era o slujnică, nici tânără, nici frumoasă, pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli. Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autobuz. Ei aici nu vor să moară până nu mor. Nu au o psihologie parastaso-centrică. Andrei a sărit ca ars: - Uite, fir-ar ei să fie. În loc să stea la locul lor pe acasă, să vadă de nepoți și să se îngrijească de ce lasă moștenire, se gândesc nenorociții la sex. Păi să ne lase pe noi, ăștia tineri, cu treaba asta. Ar trebui să le fie rușine. Fiecare cuvânt al lui m-a durut. Și îmi dădeam seama că durerea mea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]