10,980 matches
-
poveste de iubire în alta. Pe de o parte, idealul de iubire pune un fel de opreliște consumului; pe de alta, viața sentimentală tinde să se alinieze temporalității efemere și accelerate a hiperconsumului. Nu anularea dimensiunii afective, ci o viață afectivă pe cale de a se structura ca turbo-consumerism, prin estomparea mitului iubirii eterne, descalificarea idealurilor de sacrificiu, înmulțirea relațiilor temporare, a instabilității și a dispoziției pentru schimbare. Consum sentimental care este orice în afară de euforie, într-atât se însoțește cu sentimentul vidului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lehamitea, sexul performant, golit de dimensiunea subiectivă și emoțională, nu are niciun ecou în universul feminin. Suntem obligați să menționăm că, cel puțin în ce le privește pe femei, importanța lui este din ce în ce mai nesemnificativă, el nereușind să detroneze primatul raportului afectiv față de partener. Este adevărat că, în ce-i privește pe bărbați, criteriile contabilicești se afirmă cu o evidență mult mai manifestă. Dar este acesta un fenomen inedit? Ne îndoim, într-atât dimensiunea performanței pare consubstanțială sexualității masculine 59. Acestea fiind
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
declinul lui Eros”; alții vorbesc de o sexualitate narcisică indiferentă față de partener; alții, în sfârșit, prezintă tabloul de-a dreptul apocaliptic al unei epoci în care ființele sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața dorințelor din ce în ce mai puțin satisfăcute. Mizerie sexuală și afectivă care ține de alinierea ordinii erotice la ordinea economică. Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața dorințelor din ce în ce mai puțin satisfăcute. Mizerie sexuală și afectivă care ține de alinierea ordinii erotice la ordinea economică. Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată acum și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acum de a trăi fericiți”2, scria Voltaire. În fața neglijenței cu care oamenii tratează în general această chestiune, moraliștii consideră că este de datoria lor să recurgă la toate mijloacele pentru a-și lumina semenii asupra condițiilor fizice, morale și afective care permit accederea la o viață fericită. Iată morala erijată în știință a fericirii, singura efectiv utilă oamenilor. Morală a fericirii, dar și vise de beatitudine: discursurile utopice care imaginează o societate de un tip nou, reconciliată cu fericirea, se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trei modele sau trei momente care au structurat imaginarul social al fericirii în perioada consumului de masă. Începând cu anii ’50, un prim model al realizării de sine s-a construit în jurul a doi poli majori: viața materialistă și cea afectivă, „lucrurile” și inima, mitologia consumului și cea a iubirii 18. Două sisteme de referință care, în paralel, au vehiculat o „micro-utopie concretă” de masă sau un „utopism al vieții private”19. Nu este lipsit de sens să subliniem că acest
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
29. Michel Henry interpretează mijloacele de informare de masă, în special, televiziunea, ca fiind „practica prin excelență a barbariei”30. Bernard Stiegler denunță logica „proletarizării consumatorului” extinsă la toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
făcut viața confortabilă și plăcută și mi-au împărtășit din inegalabilul lor farmec uman și intelectual. Cristina Zarifopol a însemnat un permanent dialog cu o întruchipare de excepție a felului femeiesc de a fi, asumat integral, în care spiritualul și afectivul nu cunosc schisme. Și ei, precum și Ilincaxe "„Ilinca,Cristina" Johnston, Luckey Ilieși, Dan, Dylan și Elvin Deckard, precum și Pauline și memoria lui Nick Spulber meritau o carte mai personală decât aceasta. Este și aceea în pregătire, dar știu că timpul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment dat, opacă, nu Îi mai returnează nici o imagine, nici măcar propriul chip) se dezvăluie complicata „strategie a vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de atribuiri, sinonime totale ori parțiale, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1 Cum să nu le dăm ascultare și celor care, venind dinspre psihanaliză, argumentează nevoia de spectacol a dandy-ului ca soluție de recompunere a unui eu fisurat, chiar pulverizat, dar nu o privesc ca pe o formă de infirmitate afectivă, ci ca pe o rezistență eroică și, mai mult, ca pe o soluție terapeutică. Pe urmele unui Otto Rank sau Jacques Lacan, relația dintre specular și spectacular Își dezvăluie, În acest context, noi Înțelesuri. Dacă oglinda restituie imaginea constitutivă a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
resorturile care Îi determină să o accepte sunt și mai complicate. Pe de-o parte, faptul că sexualitatea acestor femei „se vinde” fără sentimente sau pasiuni, că ele au ceva imperturbabil și rece În comerțul amoros, fără să solicite implicare afectivă, fără să devină posesive, le apropie oarecum de impasibilii dandy. Pe de alta, feminitatea lor naturală, viscerală, senzualitatea și sexualitatea În exces nu sunt Întotdeauna o sursă de oroare, ci, oarecum exorcizant, și o zonă de atracție. Mai ales atunci când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ori d’Orsay, să luăm totuși notă de un alt punct de vedere, pentru care nici indiferența, nici absența scrupulelor, nici cinismul celor doi nu sunt răuri morale În sine. „Rupând cu legăturile care creează Între oameni relații funcționale sau afective, ei Își proclamă dreptul la emancipare morală și la a-și determina acțiunile după bunul lor plac. Fără a profesa deschis răul, ei neglijează regulile morale În vigoare pentru a crea un cod particular În cadrul căruia pot să subziste, deviate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scrie inspirat același Barbey lui Trébutien - „une tête de chérubin sans ailes” așezat „sur le buste déformé d’un démon” sau tipul unei voluptăți Îmbătătoare, dar infernale. Răsfrângerea În afară a acestei trăiri echivoce se materializează În mască, În coloratura afectivă ce se vădește În grația străvezie ori În tușa violentă a machiajului. Deformarea vieții provine din oroarea de tot ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se mai află În România diminuează drastic, trebuie spus, rarele nostalgii pe care autorul acestui omagiu le-ar putea inventa, azi, față de țara depărtată. Se Înțelege, sperăm, de ce premiul acordat În această seară are, pentru noi, și o particulară portanță afectivă. New York, 28 august 1998 (Text scris cu ocazia decernării Premiului „Sebastian Costin” șdin al cărui juriu Norman Manea a făcut parteț lui Lucian Raicu. Textul a fost citit În numele autorului, la festivitatea de la Ierusalim, din toamna anului 1998, când a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar harta peisajelor ei potențiale este „lungă” nostalgie. Zăpada este efemerul dureros și irevocabil, dar și albul utopiei și basmul din vis... Reînvățăm de la o vreme că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
centrul biografiei mele: un om fragil și discret, care a refuzat, Îndârjit, să colaboreze cu Instituția, și un om pasionat și puternic care a cedat presiunii. Cedase, este drept, amenințărilor, dar nu cedase, ulterior, nici o clipă exigenței sale morale și afective. Rămăsese stoic, fidel sieși și prietenului său, livrând clișee inofensive interogatorilor care, aflând, până la urmă, că Îmi comunica, de fapt, regulat Întâlnirile la care fusese forțat, renunțaseră, plictisiți, la inutila sa colaborare. Primul era tatăl meu. Celălalt, un prieten drag
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
român. O povestire extraordinară. Am trimis-o tuturor prietenilor mei. Se numește Puloverul”. „Perfect!”, a replicat, animat, Edgar Reichman. „Iată autorul! Aici, În fața dumitale.” Nu era nevoie ca editoarea să-mi confirme numele expeditorului și traducătorului. Nu doar evidenta fidelitate afectivă operase În ambele Împrejurări, ci și un spirit intrepid și chiar „managerial”, aș zice, pe care deloc nu Îl bănuiam și care avea să rodească, În anii următori, În acțiuni culturale româno-israeliene, cum ar fi „Cercul literar de la Ierusalim”, „Premiul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inerentele deosebiri de temperament și interese, de vanitățile, frustrările, preconcepțiile fiecăruia. I-am admirat, de asemeni, nu doar implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la o Înmormântare, nici la cea a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
probabil, și calitatea de mare expresivitate a realismului și realismului psihologic din proza scriitoarei. Rămâne, totuși, statornica deschidere spre viață, spre dialog, În formele sale uzuale, de colportaj și exercițiu ludic, ca și În cele rafinate, ale angajării spirituale și afective. Negocierile cu existența, exercițiu de trăire și deopotrivă de aprofundare a sensurilor trăitului devin reala inițiere, În efemer, a muritorilor ce suntem. Inconsecvențele aparente, ținând de adaptabilitatea la jocul social nu trec de limita „incompatibilității” de fond, totuși. În momente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai Înțeles, fie și după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare. Am avut ocazia să admir Îngăduința cu care Gabriela evalua pitorescul unor Îndărătnicii deloc stimabile ale unor interlocutori față de care păstra, totuși, „fidelitate” afectivă nestrămutată și să admir, Încă mai mult, fermitatea cu care știa să marcheze, când nu se mai putea altfel, diferența de opinie, deci distanța și, dacă nu se putea altfel, separarea. Curiozitatea și respectul față de dialogul deschis al diversității umane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului. Mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii... toleranța și iubirea.” Iată, ne putem Întoarce, oricând, la cartea care ne stă aproape. Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și În propria noastră inimă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru redescoperirea realității nu doar interioare, ci și a celei Înconjurătoare, de care nacela lunară a iubirii o depărtase. Potențialitățile ascunse Într-o simplă Întâmplare, cea a „absenței” de lângă partenerul uzual și de sub protecția afectivă a armoniei limitative a cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de terapie (terapia eliberării de sine). Primejdioasa Încercare nu se vrea, Însă, negarea atașamentului esențial față de cel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc toate și se poate detașa de orice”... A doua Întrebare se referea la Chicago. „Care este relația sa cu orașul care figurează În cele mai multe dintre cărți? Scriitorul susține În interviu că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
constitui subiectul unui roman palpitant. S-a născut în Budapesta la 14 februarie 1929 și și-a petrecut o bună parte din copilărie în Transilvania cultura și istoria românească aveau să-i rămînă repere permanente în biografia sa intelectuală și afectivă. A urmat liceul la Budapesta pînă cînd, în 1944, Guvernul Ungariei i-a adunat pe evrei în tabere de concentrare, trimițîndu-i apoi în lagărele naziste. Tînărul Nicholas a fost "repartizat" la Auschwitz, unde avea să-l găsească sfîrșitul conflagrației. Cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
defensiv pentru reședința primului-ministru Brătianu, Iorga a replicat prompt: "De ce nu invers?"16. Părerea lui Iorga despre Brătianu oferă un bun exemplu de măsura în care era el în stare să piardă perspectiva atunci cînd lăsîndu-se în voia pornirilor lui afective se confrunta cu contemporanii săi fie într-ale istoriei, politicii sau literaturii. Brătianu era mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu, Constantin Argetoianu sau viitorul rege Carol al II-lea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]