11,999 matches
-
se opun încercărilor de a fi subjugate de către unele minorități înarmate sau presiunilor externe." Dat fiind că Tito declarase clar că nu intenționa să-și schimbe obiectivele sau metodele de pînă atunci, s-a pus firesc problema dacă Statele Unite și aliații lor vor fi dispuse să ajute un regim comunist ca să-și apere poziția națională independentă. Controversa se dovedise deja a constitui un mare avantaj pentru aliații occidentali; cele treizeci și trei de divizii ale armatei iugoslave au fost retrase în cazărmi. În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
obiectivele sau metodele de pînă atunci, s-a pus firesc problema dacă Statele Unite și aliații lor vor fi dispuse să ajute un regim comunist ca să-și apere poziția națională independentă. Controversa se dovedise deja a constitui un mare avantaj pentru aliații occidentali; cele treizeci și trei de divizii ale armatei iugoslave au fost retrase în cazărmi. În 1949 a fost închisă granița cu Grecia, acțiune care a pus efectiv capăt războiului civil de aici. Sistemul defensiv față de Italia a fost considerabil simplificat, întrucît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iarna 1948-1949, cînd Uniunea Sovietică a blocat drumurile și căile ferate care deserveau sectoarele controlate de occidentali ale Berlinului, acest oraș cu o populație de 2 milioane de oameni fiind brusc privat de liniile de aprovizionare cu alimente și combustibil. Aliații occidentali au rezolvat problema organizînd un uriaș pod aerian. În perioada aceasta, puterile de ocupație au instituit în zonele lor instituții politice corespunzătoare propriilor lor modele de guvernare. Republica Federală Germană, care beneficia de susținerea Occidentului, cu capitala la Bonn
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu Occidentul, iar China și Coreea de Nord, care aveau regimuri comuniste, cu Uniunea Sovietică. Majoritatea liderilor occidentali, cel puțin la început, erau convinși că statele cu guverne comuniste vor constitui un bloc ferm și de durată. Pe durata acestei perioade, atît aliații occidentali cît și blocul sovietic au încheiat acorduri economice și militare oficiale care îi uneau pe membrii lor prin legături strînse. În iunie 1947, secretarul Departamentului de Stat al Statelor Unite, George C. Marshall, a lansat propunerea ajutorării economice a tuturor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cea pe care Statele Unite au investit-o pentru refacerea Europei prin Planul Marshall.1 Din suma aceasta, cea mai mare parte a fost de departe suportată de Germania de Răsărit, iar România a plătit 1,7 miliarde de dolari. Și aliații sovieticilor au avut de suferit; plîngerile Iugoslaviei împotriva exploatării economice au fost deja discutate. Dintre țările balcanice, se pare că Bulgaria a beneficiat de un tratament deosebit de favorabil. Drept urmare a acestei politici a sovieticilor, regimurile comuniste au pornit pe noua
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să fie respinse de liderii albanezi și chinezi, care preferau interpretarea clasică a doctrinei marxiste. După 1945, guvernele Albaniei, Bulgariei, României și Iugoslaviei aveau să fie implicate în afaceri externe la două niveluri: relațiile cu cei din afara sistemului sovietic, inclusiv aliații NATO și cu noile state din Asia și Africa, și legăturile mai strînse cu celelalte state comuniste, mai ales cu vecinele lor est-europene și cu Uniunea Sovietică. Chestiunile acestea vor fi examinate în secțiunea următoare, unde va fi acordată o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Independența Iugoslaviei a fost obținută, după cum știm deja, în primul rînd datorită propriilor eforturi depuse de acest stat. Atîta vreme cît a trăit Stalin, relațiile internaționale au fost dominate de conflictul deschis dintre blocul condus de sovietici și Statele Unite și aliații lor. Democrațiile din Europa Occidentală s-au unit în cadrul NATO. Lagărul socialist a fost slăbit în 1948 de dezertarea Iugoslaviei, dar a fost evident întărit de aderarea Chinei. După victoria finală a lui Mao, se presupunea în general că statul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au unit în cadrul NATO. Lagărul socialist a fost slăbit în 1948 de dezertarea Iugoslaviei, dar a fost evident întărit de aderarea Chinei. După victoria finală a lui Mao, se presupunea în general că statul chinez avea să constituie un aliat de nădejde al Uniunii Sovietice, așa cum erau și cele din Europa răsăriteană. Cele două țări au semnat în februarie 1950 o alianță militară, iar China s-a angajat să le acorde sovieticilor sprijin economic. La mijlocul secolului lumea era deci împărțită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
două țări au semnat în februarie 1950 o alianță militară, iar China s-a angajat să le acorde sovieticilor sprijin economic. La mijlocul secolului lumea era deci împărțită în două blocuri puternice adverse: Statele Unite, puterile europene membre ale NATO, Japonia și aliații ei mai puțin importanți se opuneau Uniunii Sovietice, Chinei și tuturor statelor din blocul socialist care le sprijineau. Între 1950 și 1954, principalul punct de confruntare dintre cele două blocuri a devenit Asia. După război, Coreea a fost împărțită în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În același timp guvernul a adoptat o poziție ideologică militantă în problemele internaționale. În timp ce Hrușciov și liderii sovietici cereau ducerea unei politici de coexistență pașnică, Mao era în favoarea continuării luptei deschise împotriva puterilor "imperialiste". Chinezii îi înspăimîntau pe unii dintre aliații lor afirmînd că nu le era teamă de un conflict nuclear sau de pierderile uriașe care ar fi urmat. În Europa, poziția chinezilor era sprijinită de Albania, care a trecut în 1961 în tabăra Beijingului. Cu toate că relațiile chino-sovietice s-au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fie o sursă de produse agricole și de materii prime. Nici albanezii nu doreau să fie furnizori de grapefruit și de alte articole asemănătoare, în timp ce națiunile mai norocoase construiau automobile și avioane. Mai mult, albanezii descoperiseră prin 1960 un alt aliat, astfel că țara nu mai era nevoită să respecte directivele Moscovei. Rolul tot mai important jucat de China în lumea comunistă și rivalitatea ei tot mai mare cu Uniunea Sovietică au fost deja prezentate. O mare parte dintre argumentele chinezilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
frunte la conferința țărilor nealiniate de la Havana din 1979, încercînd să mențină caracterul cu adevărat neutru al alianței. În ciuda acestui fapt, relațiile cu Uniunea Sovietică rămîneau în centrul politicii externe iugoslave. Iugoslavia era la urma urmei un stat socialist, iar aliații sovieticilor erau vecinii ei apropiați. Brejnev a vizitat Belgradul în august 1971, iar Tito i-a întors vizita în iulie 1972. S-a pus astfel capăt oficial înstrăinării de după invazia din Cehoslovacia din 1968. Suspiciunile iugoslavilor față de intențiile sovieticilor rămîneau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prezenței americane. Chiar și prietenii Statelor Unite au considerat că Washingtonul ar fi trebuit să-i sprijine mai mult pe greci în chestiunea Ciprului, ignorînd deci faptul evident că Turcia, ca națiune mai numeroasă și mai puternică, constituia pentru NATO un aliat mai valoros. Sentimentul anti-american s-a manifestat atunci cînd blocul socialist a propus crearea unei zone neutre în Balcani și, mai intens, în decembrie 1957, atunci cînd a fost pusă în discuție plasarea rachetelor balistice cu rază medie de acțiune
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai putea fi aplicată. În timpul administrației Nixon, relațiile s-au îmbunătățit. Vicepreședintele Spiro Agnew și-a vizitat în 1971 satul natal și a făcut unele remarci favorabile în privința regimului. Mai mult, după intervenția sovietică în Cehoslovacia din 1968, Statele Unite și aliații NATO voiau un guvern stabil în acest bastion mediteranean. Apăruseră iar temeri față de intențiile sovieticilor. Sprijinul acordat de Statele Unite Israelului în 1967 și 1973 impunea ducerea unei politici similare în Marea Mediterană. Este interesant să observăm că o mare parte a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din 1981. Deși partid socialist, aceasta nu avea baza ideologică marxistă a regimurilor socialiste din statele balcanice vecine. Pe toată durata perioadei postbelice, Grecia a avut o orientare occidentală în politica externă, dar țara a avut și multe conflicte cu aliații ei. Marea Britanie și-a recăpătat influența dominantă tradițională imediat după război, dar a fost nevoită să o cedeze în 1947 Statelor Unite. Grecia a devenit astfel parte integrantă a sistemului de apărare al NATO din estul Mediteranei. Acest aliniament a slăbit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
30 de ani, aveau un capital negustoresc de 25.000 lei, o casă și erau pământeni. O dată ajunși în fruntea eforiilor, ei se foloseau de poziția lor pentru a-și spori veniturile prin indiferent ce mijloace și nu arareori deveneau aliați ai regimului împotriva „obștei” care i-a ales. „A cere dreptate - se plângeau 40 de locuitori ai orașului Focșani împotriva eforilor în 1849 - era a o pierde și a fi izgonit de tulburător de liniște publică”. Dacă orășenii îndrăzneau să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1709, după bătălia de la Poltava, a fost încheiat acel tratat și că, deși n-a fost scos la iveală, existența lui s-ar confirma de cererea lui Petru I către Constantin Brâncoveanu, în 1711, de a-și îndeplini obligațiile de aliat conform cu angajamentele luate anterior și de afirmația lui Ion Neculce că Brâncoveanu „s-agiunsese cu Moscul”. Există însă probe foarte convingătoare, care justifică incertitudini în privința încheierii formale a așa-zisului tratat între Petru I și Constantin Brâncoveanu. Partizanii opiniei existenței tratatului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vor uni cu ele și vor îndemna tot poporul lor numeros la o revoltă împotriva turcilor”. Nu rezistă, după opinia noastră, nici invocarea în sprijinul existenței tratatului a cererii lui Petru I către Brâncoveanu de a-și îndeplini obligațiile de aliat, conform cu angajamentele luate, deoarece referința nu este expresă la tratat, iar asemenea angajamente de aliat își luase domnitorul în repetate rânduri prin scrisorile adresate țarului sau cancelarilor Golovkin și Golovkin. În sfârșit, afirmația lui Ion Neculce („s-agiunseră”) poate avea un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
turcilor”. Nu rezistă, după opinia noastră, nici invocarea în sprijinul existenței tratatului a cererii lui Petru I către Brâncoveanu de a-și îndeplini obligațiile de aliat, conform cu angajamentele luate, deoarece referința nu este expresă la tratat, iar asemenea angajamente de aliat își luase domnitorul în repetate rânduri prin scrisorile adresate țarului sau cancelarilor Golovkin și Golovkin. În sfârșit, afirmația lui Ion Neculce („s-agiunseră”) poate avea un sens larg, de înțelegere, în general. Credem că inexistența tratatului a confirmat-o însuși țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
brațe Franța și Austria; dacă Austria se va lăsa sedusă de ruși, care pot să-i promită achiziții în Orient, Prusia va avea pe brațe Austria și Rusia, care îi vor dicta în privința Rusiei. „Prusia se temea - nota regele - că aliatul său, devenit prea puternic, să nu vrea cu timpul să-i impună legi, ca și Poloniei”, de unde și apropierea Prusiei de Austria, întâlnirile de la Neisse, Neudstadt, medierea etc. „Nu era interesul Prusiei - continua regele - să vadă distrusă complet puterea otomană
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tradiție și cultură, marele boier român, îndeosebi în stânga Milcovului, rămânea atașat de ceea ce reprezentase ca tip social nobilul polonez, în vreme ce păturile sociale angajate activ în lupta pentru emanciparea socială și națională a românilor vedeau în emigrația polonă nu numai un aliat, ci și o expresie a martirajului îndurat pentru cauza sfântă a „reînvierii naționalităților” - imperativul vremii. Această mare simpatie a românilor pentru polonezi a fost atestată de emisari și agenți polonezi, de agenți consulari, ca de pildă cel al Austriei la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cunoscute: românii au desfășurat o propagandă națională de o întindere și eficacitate fără de precedent și care a coincis cu interesul unor mari Puteri de a proceda la un început de revoluționare a „chestiunii orientale”, în sensul motivațiilor războiului purtat de aliați după declanșarea ostilităților de către țar, în 1853: pentru sud-estul european - un stat român, barieră inviolabilă. S-a afirmat, și după opinia noastră cu deplină îndreptățire, că războiul franco-italo-austriac din 1859 a coborât Principatele pe treapta secundă a preocupărilor marilor Puteri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grației disprețuitoare a lui Bismarck”. De repetate ori N. Iorga a susținut că alăturarea noastră la Tripla Alianță a fost dictată de pericolul țarist, care se vădise de mai multe ori, iar ultima dată chiar în 1877-1878, când îi eram aliați. Se pune întrebarea: când a descoperit sau a spus N. Iorga adevărul ? Răspunsul este că el a spus în fiecare din citatele de mai sus câte o parte din adevăr, iar toate acele părți luate la un loc ne oferă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este slabă, iar în ofensivă rezistă numai cu aliați; „numai împotriva unor adversari net inferiori ca, de pildă, Turcia și Persia, țarismul duce război de unul singur și, în acest caz, nici nu mai trebuie să împartă cu nimeni prada”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, „această țară omogenă, inexpugnabilă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a lăsat extrem de importante probleme, și pe cea mai însemnată dintre ele, problema orientală”; țarul a făcut o pauză de efect și a continuat cu ceea ce era mai importanț: „eu trebuie neapărat să pun capăt acestei probleme”, adăugând că, dacă aliații săi nu vor adopta o conduită comună spre atingerea aceluiași țel, el, țarul, va rezolva singur chestiunea. Ulterior, țarul a mai făcut o precizare, și anume că esența problemei nu stă numai în „pacificarea Greciei”, ci și în aceea că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]