13,806 matches
-
mai este necesară amintirea lui, iar numele său devine sacru, tabu între naștere și moarte. Iar moartea e o naștere, sfârșitul în haos devine o nouă ordine, așteptată, o înviere ce redă armonia. Haosul nu înseamnă disarmonie ci matricea imensei armonii divine. Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța sa, atunci aceasta se desprinde, inertă și străină față de divinitate. Aici, deosebirea dintre profan și inițiat este maximă. Ultimul conștientizează procesul de rezorbție a substanței în esență și separația se produce în armonie, substanța devenind în Sine materie primă, aptă de fecundare spirituală. Aici întâlnim îngerii. Unde e capacitatea noastră de a ne menține puritatea, plasticitatea și permeabilitatea arcurilor reflexe? Mai suntem în stare să pulverizăm funcțiile psihice contrare voinței, legilor primordiale, luminii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de batjocură și înjosire, ori modest în locurile cele de Taină. În inimile noastre stă magul, poesia. Iată forma prin care putem călători către El. Poeții, călători astrali, au trecut prin locuri de suferință oropsite sau de taină, în care armonii secrete se îmbină cu sluțenia și duioșia, în decență și puritate, în cele mai felurite combinații de frumos și urât, de bine și rău, de explicit și absolut cifrat. Am atins în călătoriile noastre, paradoxal, acel dincolo, fără spațiu și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inițiatică profundă a istoriei umane. Mitul fiind la rădăcina timpului și a spațiului, ar fi o zădărnicie, o contradicție de termeni, să-i cauți o origine spațială și temporală. El este coextensiv rădăcinii principale a lumilor, prin urmare participă la armonia și ordinea ei. În forma sa cea mai înaltă, mitul este o incantație, un ritual care nu a putut fi elaborat decât în sanctuare, de ființe înalt calificate pentru această adaptare. În poveștile sale, Creangă pătrunde în centrul spiritual al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un mesaj în plus, o viziune mai clară asupra neantului. Leneșii, sub pretextul meditației, vegetează pe manuscrise, și tocmai acum, când mileniul abia început solicită mai mult decât niciodată gândirea. Cum să înțelegi dacă sufletul tău nu se supune acestei armonii universale? De aceea, mă repet, azi, mai mult ca oricând literatura trebuie să stimuleze dorința omului spre illuminare. Cu fiecare pas, la fiecare treaptă simțim ceva nou, și inimile sunt copleșite de senzații mistice: stelele strălucesc pe cer, vântul șoptește
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știința, Cuvântul. Parte integrantă din noi, sinele se desfășoară prin subconștient în spațiul cosmic, utilizând forțele elementelor și creând viața în fiecare celulă. Faptul de a putea crea face parte din taina prin care dorința și voința se însoțesc de armonia universală. Arcanele se devalorizează când sunt relevate; și, profanate, își pierd harul. Nu arunca deci perle în troaca porcilor și nu-i fă măgarului așternut de trandafiri 869. Cu toate că ne dorim un drum drept, fără multe suișuri sau coborâri, viața
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
magică obținută dorințelor Marelui Arhitect al Universului ce ne-o dăruie prin Cuvânt. Limba nu e vorba ce o faci. Singura limbă, limba ta deplină, stăpână peste taine și lumină, e-aceea-n care știi să taci873. 24. Lumina între falii și armonie Haos și cosmos Acest lucru este o piatră și nu este piatră, îl întâlnești peste tot, este un lucru abject și prețios, ascuns și cunoscut de toți. Este un haos sau spirit sub formă de corp și totuși nu este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au jalonat existența noastră actuală din momentul în care ne-am încarnat pe acest plan terestru sau, și mai interesant, impresiile memoriei universale transmise prin arcul reflex noetic. "În neant e haos, haos aparent;/ acolo e oglinda din care-n armonie/ se naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții mele îl îmbracă/ cu trupul diafan și transcendent/ de dragoste încarnată ești o lumină vie.// Ce poate fi în calea mea prin clopot mai sublim/ decât înțelepciunea podului întins
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre, dar el ascunde și lecțiile marcante pe care le-am trăit în încarnările trecute. Nu toate înregistrările experiențelor noastre trec odată cu noi în memoria sufletului nostru în cosmos, în haosul primordial, în armonia divină. Nu vor fi transferate decât experiențele care într-adevăr au marcat evoluția vieții, numai ele asociindu-se ansamblului nostru de conștientizări. Printre aceste experiențe, va fi desigur amintirea a ceea ce eram, a locului și timpului în care trăim, a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nivelurile superioare ale Eului nostru interior care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței cosmice. Haosul n-a fost niciodată absurd. El este cel care promite mai mult decât orice, mai mult decât armonia. Pentru că aceasta din urmă amenință cu dezordinea în timp ce haosul tânjește după ordine. Dar pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
constructive pe care are misiunea de a le aplica în întreaga noastră ființa, modificând ritmul cardiac, temperatura corpului sau să regleze după bunul plac digestia. Dacă subconștientul ar putea raționa în mod inductiv, el ar fi in stare să compromită armonia pentru întreținerea căreia se străduiește atât. În loc să lucreze pentru binele nostru, el s-ar opune acestuia și ar provoca o anarhie totală în toate organele și funcțiunile corpului nostru. O asemenea stare de fapt ar conduce în mod obligatoriu la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
orgoliu și de vicii căruia i se supune arderea supremă ce poate atrage un gol viitor. Deci poetul surprinde reversibilitatea fenomenelor, acest big-bang oscilatoriu al universului, cu potențialul reîntoarcerii la matrice pentru ca după ispășire și iertare să ne întoarcem la armonia prevăzută de Sfântul Ioan în Apocalips: "până rămâne numai ea, ideea/ care forțează spațiul să-i fie împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ordine. În creație, " Timpul e mila veșniciei; fără a timpului iuțime,/ care e cel mai iute din toate câte sunt, toate-ar fi fost durere veșnică"892 și trecând de șansa de a fi rămas în haos iată devenirea întru armonie: Apoi toți cei din Marea Veșnicie se întâlniră la Sfatul Domnului sub chipul unui Om, Însuși Isus, pe muntele Galaad și Hermon, pe al contracției hotar ca să-l creeze pe Omul cel căzut... ..... și Omul începu să se trezească din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adică acela de a armoniza haosul. Negarea creației poate fi explozia mistică spre neant a elementelor alchimice, ieșirea din ape din matricea divină, din haos e de fapt zborul spre libertate. Apele erau dogma, legile sacre, vidul primordial. Neantul e armonia vibrațiilor și acestea definesc libertatea gândirii. Poesia nu poate fi haos, ea este ordine și armonie comisă de Cuvântul primordial și transmisă creierului poetului ca o muzică bine interpretată de sferele infinite, conturată în subconștientul oniric și redată hârtiei pentru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alchimice, ieșirea din ape din matricea divină, din haos e de fapt zborul spre libertate. Apele erau dogma, legile sacre, vidul primordial. Neantul e armonia vibrațiilor și acestea definesc libertatea gândirii. Poesia nu poate fi haos, ea este ordine și armonie comisă de Cuvântul primordial și transmisă creierului poetului ca o muzică bine interpretată de sferele infinite, conturată în subconștientul oniric și redată hârtiei pentru a putea fi transmisă cititorului. Omul este un hotar la care se întâlnesc pentru negocieri toate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din afară, realizând poesia sacră a depărtărilor, poesia trecutului care imobilizeză timpul, reflectând peisajele vaste din memoria vidului. În acest loc (care nu e timp și nici spațiu, dar cuprinde infinitul) omul își găsește echilibrul. De fapt nu oare această armonie este dată de muzica sferelor 897, cea care reproduce sunetul primordial al universului? Nu oare armonia e tăcerea ultimă, aceeași cu cea dintru început? Nu oare armonia spațială se reflectă în noi printr-o armonie temporală? Dacă e așa, cea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
memoria vidului. În acest loc (care nu e timp și nici spațiu, dar cuprinde infinitul) omul își găsește echilibrul. De fapt nu oare această armonie este dată de muzica sferelor 897, cea care reproduce sunetul primordial al universului? Nu oare armonia e tăcerea ultimă, aceeași cu cea dintru început? Nu oare armonia spațială se reflectă în noi printr-o armonie temporală? Dacă e așa, cea mai imaterială dintre artele dezvoltate de om, cea mai veche în transmiterea tradițiilor ca expresie a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spațiu, dar cuprinde infinitul) omul își găsește echilibrul. De fapt nu oare această armonie este dată de muzica sferelor 897, cea care reproduce sunetul primordial al universului? Nu oare armonia e tăcerea ultimă, aceeași cu cea dintru început? Nu oare armonia spațială se reflectă în noi printr-o armonie temporală? Dacă e așa, cea mai imaterială dintre artele dezvoltate de om, cea mai veche în transmiterea tradițiilor ca expresie a armoniei divine în om, e muzica. În cultul Marelui Arhitect al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De fapt nu oare această armonie este dată de muzica sferelor 897, cea care reproduce sunetul primordial al universului? Nu oare armonia e tăcerea ultimă, aceeași cu cea dintru început? Nu oare armonia spațială se reflectă în noi printr-o armonie temporală? Dacă e așa, cea mai imaterială dintre artele dezvoltate de om, cea mai veche în transmiterea tradițiilor ca expresie a armoniei divine în om, e muzica. În cultul Marelui Arhitect al Universului muzica e și descendentă pentru spirit și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e tăcerea ultimă, aceeași cu cea dintru început? Nu oare armonia spațială se reflectă în noi printr-o armonie temporală? Dacă e așa, cea mai imaterială dintre artele dezvoltate de om, cea mai veche în transmiterea tradițiilor ca expresie a armoniei divine în om, e muzica. În cultul Marelui Arhitect al Universului muzica e și descendentă pentru spirit și ascendentă, extatică pentru omul dorit de cunoaștere. Frumusețea sunetelor și forța ritmurilor conduc prin ritual accesul la lumina tăcută a înțelepciunii. Muzica
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tăcută a înțelepciunii. Muzica este cea care definește și armonizează în același timp haosul. El este o sumă de cuante fotonice, purtătorul gestant al Luminii, este Dumnezeu în stare latentă, de așteptare a clipei de-nceput. Fiecare dintre noi dorește armonia și nu haosul și de aceea fuge de folosirea cuvântului și ideii lirice care i-ar putea distruge visul. Cât de rar este acest cuvânt folosit de poeții care îi străbat cu fiecare gând întinderile! El apare în subconștient, în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui în toată creația lumii. De aceea nu mai este necesară amintirea lui, iar numele său devine sacru, tabu între naștere și moarte. Iar moartea e o naștere, sfârșitul în haos devine o nouă ordine, așteptată, o înviere ce redă armonia. Haosul nu înseamnă disarmonie ci matricea imensei armonii divine. Și totuși permanent cuvântul amintește de timpurile străvechi: "Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai este necesară amintirea lui, iar numele său devine sacru, tabu între naștere și moarte. Iar moartea e o naștere, sfârșitul în haos devine o nouă ordine, așteptată, o înviere ce redă armonia. Haosul nu înseamnă disarmonie ci matricea imensei armonii divine. Și totuși permanent cuvântul amintește de timpurile străvechi: "Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la-nceput898". Acolo unde ajungem doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rotațiile și revoluțiile sunt într-un infinit de posibilități înscrise în cartea care se scrie pe măsură ce o citim și o citim pe măsură ce ea se scrie Viața. Dintre aceste fenomene eclipsele sunt jocuri de umbre în lumina infinită și urmează legile armoniei și ordinii instaurate din haos în cosmos. Am înghețat afară să observ Esența unei eclipse Deci perfecta sa întunecime. Am stat în frig pe prispă Nimic nu era mai perfect Decât speranța noastră de lumină în acea întunecime 901. Deci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cosmosul nu înseamnă nici neant, nici univers care reprezintă un spațiu bine definit temporal într-unul infinit și sau infinit până la o limită care nu are cum să fie bine definită. Renașterea naturii se bazează pe corespondența sufletului uman în armonie cu cel universal, noi fiind capabili să înțelegem structura întregului univers. De aceea poetul scrie: Începe misterul dincolo de urme, acolo unde aerul n-a respirat nicicând atingere de om neantul ne-mpiedică să zărim clopotul lumii, nori din praful cosmic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]