12,392 matches
-
au vrut să depună jurămîntul Tarului Rus, au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Anul 1837, conform recensămîntului, în Sărată erau 112 de case cu 435 de bărbați și 402 de femei. În sat trăiau Mazili (mazil - 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujba și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor, formau boierimea de la țară) Ei purtau familia Paladii și Zmeu. Mai trăiau și Ruptași,(ruptáș 1. Acela care lua în arendă cîteva pogoane dintr-o moșie. 2
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
nevoiți să părăsească Basarabia. Anul 1837, conform recensămîntului, în Sărată erau 112 de case cu 435 de bărbați și 402 de femei. În sat trăiau Mazili (mazil - 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujba și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor, formau boierimea de la țară) Ei purtau familia Paladii și Zmeu. Mai trăiau și Ruptași,(ruptáș 1. Acela care lua în arendă cîteva pogoane dintr-o moșie. 2 Clasa negustorilor care plăteaŭ ruptă(impozit). În ultimul timp
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
care aveau familii, le-au fost repartizate așa numitele ,Nadeluri, , care constituiau în jurul la 8 ha. pămînt arabil, seliște și toloaca. Bucuria țăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia să-și lucreze pămîntul propriu ,dar și al boierului de la care l-au primit, ca să-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a țăranilor ale căror suflete aparțineau boierului Goilav: Bacal; Baxan; Babin; Braniște ; Bulancia ; Bîrcă; Botnari; Belous; Bucătari; Gîlca; Gorin; Glavan; Gladii; Golovatic; Ghiorghița; Gumenii; Grubii; Evtenița
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Bucuria țăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia să-și lucreze pămîntul propriu ,dar și al boierului de la care l-au primit, ca să-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a țăranilor ale căror suflete aparțineau boierului Goilav: Bacal; Baxan; Babin; Braniște ; Bulancia ; Bîrcă; Botnari; Belous; Bucătari; Gîlca; Gorin; Glavan; Gladii; Golovatic; Ghiorghița; Gumenii; Grubii; Evtenița; Niță; Pleșca; Pogurschii; Pădureț; Paraschivoi; Poperecinîi; Pavluțki; Rotari; Railean; Rușciuk; Kreț; Karp; Karas; Kașu; Kaduc; Kotruță; Krugleanca; Kuralari; Măciuca; Morari; Mureșan
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
partea bărbăteasca, indiferent de vîrstă. La începutul veacului douăzeci(1904) în sat erau 144 case cu 820 de suflete.La fiecare gospodărie reveneau cate 6-8 copii.Țăranii posedau pămînt de împroprietărire:1015 de desetine pe care predominau vii și livezi. Boierul Goilav deținea în sat 624 de desetine, în Sărată Nouă- 999 de desetine, în Sărata-de-mijloc - Hîtrești- 1579 de desetine. În sat mai era un heleșteu cu pește și o moară. Iată ce avea Sărată la începutul perioadei de runire cu
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de jandarmi, telefon, o moară cu aburi și o cîrciuma. În sat locuiau 858 de bărbați, 811 de femei în 400 de gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În toamna anului 1927, obștea "Sărată Veche" a cumpărat de la boierii Maria și Leonid Stamerov o sută de hectare de pămînt arabil, care era
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
sat locuiau 858 de bărbați, 811 de femei în 400 de gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În toamna anului 1927, obștea "Sărată Veche" a cumpărat de la boierii Maria și Leonid Stamerov o sută de hectare de pămînt arabil, care era situat (după deal la dos) și au plătit boierilor- 1700000 de lei românești și 200 de mii lei taxe. Conform declarațiunii părților, pămîntul avea următoarele hotare: La
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
ha; Vasilie Braniște-2 ha; Zaharia Măciuca-1 ha; Mihail Palade-1 ha; Gheorghe Poperecinâi-2 ha; Andronic Răileanu-2 ha; Petrea Palade-2 ha; Ion Gh. Palade-1 ha; Spiridon Morariu-2 ha. și Fevronia Glavan dreptul la 1 ha.. Înainte de ocupația sovietică, edeficiile boierești și curțile boierului Goilav, din Sărată, au fost cumpărate de către Pasecinic Nicolae, ca, mai apoi, să fie lăsate benevol Statului Sovietic pentru școli. În anul 1940, la 28 Iunie, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. Odată cu întoarcerea autorităților rusești, de data aceasta
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
luna noiembrie, a decedat la vîrsta de 115 ani și a fost îngropat în sat de către părintele Fiodor și părintele Ioann. Peste o sută de ani (1899), a fost construită actuala biserică, din piatră, de către obștea țăranilor din sat și boierul Ghiorghi Goilav. Paroh la biserică era părintele Ioan Luscalov, diacon- Dimitrii Zavata, din Scumpia, ponomar- Ghiorghi Galiț. După războiul din 1941-45, biserica a fost închisă, doar la unele evenimente se mai băteau clopotele. Cîțiva ani în biserică a funcționat bibliotecă
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici dar, pe parcursul anilor satu a mai avut și alți profesori emeriți. În anul 1940 învățători în sat era familia Pasecinik Nicolae și Ecaterina, care cedase curțile boierești, recent cumpărate de la boieri, pentru școala în care mulți ani în șir au învățat copiii din sat. După război familia Pasecinik s-a strămutat la Soroca, unde feciorii lor Eugen și Boris le-au urmat calea. Timp de 40 de ani Boris a studiat
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
celor sapte minorități naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de la 1 mai 1406. Din acest uric aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că urmașilor lui Vlad Dolhici, în persoana lui
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
vecinătate. Satul și-a încheiat existența în anul 376, când a fost devastat și incendiat în urma invaziei hunilor”. Actualul sat a fost menționat în scris la 14 septembrie 1621 în timpul domniei voievodului Iliaș. S-a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
Republica Moldova. Satul Biești este situat la 25 km Nord de centrul raional și la 71 km de Chișinău. Cea mai veche atestare documentară a localității o aflăm la 23 martie 1430. Conform unei legende, temelia satului a fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului Biești poartă acest nume de familie, Beiul fiind probabil urmași de sânge ai fondatorului. Locuitorii satului, secole la rând, și-au stăpânit moșia răzeșească respectând cu strictețe legile nescrise ale
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
în anii 1626-1650. Așadar, toponimul, prin formativul - și prin semnificația sa de origine românească, confirmă prezența unei vechi patronimii, comunitate de oameni coborâți dintr-un strămoș cu numele Beiu, care de asemenea, provine dintr-un vechi cuvânt turcesc: bei - domn, boier mare. E semnificativ faptul că încă un document vechi despre satul Biești și oamenii lui (din noiembrie 1473) s-a păstrat nu la boieri, ci la răzeșii din sat. La 29 aprilie 1835 documentul respectiv, de la Ștefan Vodă cel Bătrân
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
un strămoș cu numele Beiu, care de asemenea, provine dintr-un vechi cuvânt turcesc: bei - domn, boier mare. E semnificativ faptul că încă un document vechi despre satul Biești și oamenii lui (din noiembrie 1473) s-a păstrat nu la boieri, ci la răzeșii din sat. La 29 aprilie 1835 documentul respectiv, de la Ștefan Vodă cel Bătrân, se păstra cu sfințenie în casa mazilului Gheorghe Holban, în vârsta de 34 de ani. Până în prezent satul a păstrat vechile tradiții culturale și
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
locuitori se și trage vechea denumire a satului. Prin anii 1980 ai secolului al XIX-lea, partea de nord a satului aparținea unui moșier din satul Ginișeuți pe nume Gavril. Oamenii săraci lucrau la el cu ziua. La rugămintea lor boierul le-a dat o bucată de pământ pentru a-și zidi case de locuit. Pământul era infertil. Creșteau numai salcâmi și ulmi. După moartea moșierului această parte de sat a început să se numească Gavrilovca sau Gavrileuca. Comparativ cu cealaltă
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
la 115 oameni, o parte dintre ei lăsându-și pământurile și refugiindu-se peste Prut. Apoi numărul locuitorilor crește și în 1817 ajunge la 640 de locuitori. În Cazangicul din ținutul Codrului i se dă, de către autoritățile țariste o moșie boierului Iancu Sturdza, rudă a lui Scarlat Sturdza, primul guvernator al Basarabiei după tragicul an 1812, sturdzeștii fiind promotori ai intereselor imperiale rusești în Basarabia. În 1817 Iancu Sturdza avea pe moșia sa din Cazangic 107 familii de țărani liberi, 32
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Vărzărești este o localitate-centru de comună în Raionul Nisporeni, Republica Moldova. Comuna Vărzărești îmbrățișează două sate: Vărzărești și Șendreni, numele cărora provine de la familiile boierilor Vărzari și Șendrea, proprietari de mari moșii în Codrii Moldovei, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (anii 1399-1432). Înființarea satului Vărzărești este atestată documentar în ziua de 25 aprilie 1420, odată cu Mănăstirea Vărzărești, ctitorul căreia este Ștefan Varzaru. De
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
între Costești și Cobani, vizavi de localitatea română Ștefănești, la o distanță de 36 km de or. Rîșcani, și 180 km de Chișinău. În trecut a fost punct vamal, în documentele vechi mai purta și numele Buteștii lui Stavru, fost boier vestit în ocolul Ciuhurului. In Valea Adâncă de aici se află un iaz cu o suprafață de peste trei ha. Din pădurea de pe câmpia Dereni bat la suprafață câteva izvoare cu apă minerală potabilă și curativă. Între stâncile de pe aceste meleaguri
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Iată ce zice documentul: "...1613 (7121) Martie 8 - Noi, Lupul diac din Dumești și Marco din Brănești și Avram diac din Taxăbeni...”. Dintr-un hrisov scris la Iași în ziua de 28 mai 1642 aflăm că "Brănești peste Prut" aparține boierului Ion Boldur. Peste 130 de ani, în timpul recensământului din 1772-1773, acest sat cu 20 de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce localitatea multă vreme a purtat două nume - Braniște (Brănești) sau Boteștii lui Stavru. Zamfir Arbore în
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
117 case cu 975 de locuitori. Proprietarul Miahai Sturza mai stăpânea și moșiile de la Aluniș, Mihăileni, Nicoreni, Ochiul Alb și Recea. În 1864 țăranii au primit așa-numitele nadeluri de pământ câte 11 hectare. Totuși, cele mai multe pământuri le-au rămas boierilor Sturza, Ctargiu, Verdeș, arendătorului Păvălache Văluță. Unii țărani, care nu au primit nadeluri, au plecat în satul Sofia. Situația demografică era întodeauna pozitivă, natalitatea fiind mai înaltă decât mortalitate. În 1870 satul avea deja 189 de case cu 1325 de
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
comună din raionul Sîngerei, Republica Moldova. Satul Bilicenii Vechi e menționat pentru prima dată într-un act domnesc din 7 aprilie 1586, care glăsuiește: „Suret de la Petru Vodă, anul 7094 April 7. Facem înștiințare precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri sluga noastră Toader velic vatag și Ionaș și frate-său Ihnat și Grozav și s-au jăluit noao cu mare jalobă și cu multe mărturii și cu megieși dinspre împrejur, zicînd, că diresurile ce au avut ei de danie
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
sfârșitul vieții sale lasă prin testament partea sa de moșie din Biliceni soției Ancuța și fiicei Ileana. Dar, din documentele ce au urmat la 15 octombrie 1803, la 4 ianuarie 1804, precum și din recensămîntul anului 1817, aflăm aici un singur boier - Alexandru Panaiti. Satul era alcătuit deja din 154 gospodării țărănești, altele 6 aparțineau clerului bisericii Sfântul Mihail. La 29 aprilie 1835 moșia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki, iar 20 din cele 187 familii țărănești, nemulțumite de exploatarea noului moșier
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
care cereau să fie strămutate pe pămînt liber, erau și Bilicenii. În 1858 împotriva lor au fost ridicate câteva escadroane de cavalerie țaristă. Circa 170 de familii din Biliceni rămîneau și mai departe fără o palmă de pămînt, pe cînd boierul Carp Osmolovski, stăpînea aici 4745 desetine de pămînt, pe care le dădea în arendă altor străini. Nevoiașii s-au liniștit numai după reforma agrară din 1868, cînd li s-au repartizat la Biliceni 1787 desetine de nadeluri. Alte 1445 ha
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]