13,186 matches
-
și unele lucruri care miau scăpat cu ocazia vizitei Dv. la noi. Amănunte inedite din viața bunicului meu Al.P. Marinescu și a mamei mele, precum și a altor artiști cu care au colaborat, au fost menționate În memoriile pe care bunicul meu le-a publicat Între anii 19221930 În ziarul local din Fălticeni („Curierul” sau „Tribuna Fălticenilor”), 194 Dintre cei evocați, Ion Chirescu nu a fost numai În trecere, ci a locuit patru ani În Fălticeni, ca profesor la Gimnaziul „Alecu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fostul prefect și primar al Pietrei Neamț, acum deputat, căruia vă puteți adresa, poate mai are ceva din hârtiile tatălui său. Numele tatălui lui Nicolae Țibulcă a fost ștefan, dar nu cred că cu el se sfătuia Sadoveanu ci cu bunicul lui Nicolae. Le scriu În acest sens. Sărut mâna doamnei și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu Adresele: Ing. Alex. Țibulcă Eufrosina Țibulcă Piatra-Neamț, Str. Castanilor 29 Fălticeni, Str. Pictor Băeșu, 25 3 București, 12 mai 2001 Dragă Domnule Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
faceți voi aici, măi hoțomanilor? Au rămas Încremeniți, Neculai, feciorul gospodarului Țibulcă a dat să fugă. Stai pe loc... Va să zică, așa ați făcut! Frumos... Cu tine (Mitică, băiatul lui) mai vorbesc eu, cât despre dumneata, domnule, o să vorbesc eu cu bunicul dumitale, mă cunosc bine cu dânsul. știu că zilele astea Împlinește o sută de ani, am să merg să-l hiritisesc și o să-i spun și ce hoțoman sălășluiește În nepotul lui... Conu Mihai era bun prieten cu bunicul proaspătului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu bunicul dumitale, mă cunosc bine cu dânsul. știu că zilele astea Împlinește o sută de ani, am să merg să-l hiritisesc și o să-i spun și ce hoțoman sălășluiește În nepotul lui... Conu Mihai era bun prieten cu bunicul proaspătului delicvent. Stăteau adeseori de vorbă. Tăifăsuiala lor dura uneori ceasuri Întregi. Bătrânul povestea de una de alta, de prin vechime, de multe ori fără legătură Între ele, iar conu Mihai asculta. Stătea așa cufundat În soare și lene, de parcă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai 270 și Jorjîcă. Deci bunicul nostru. Acesta, la rândul lui, este fiul unui Todică venit din Ardeal cu un cal, o nevastă și doi copii și s-au așezat pe moșia Horodnicenilor. Auzind boierul că este un om gospodar și foarte vrednic l-a chemat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu o ocazie, sau trimisă În acest scop la 790 București. Pentru Jenița 290 am o vorbă. Moșul Jănică Todicescu a fost văr primar cu tatăl meu și aceeași rudă și cu mama mea. Cu dânsa au copilărit Împreună la bunicul lui Pr. șoldănescu fiind orfani de mamă și cei trei Manolii (Lucreția, Victor și Maria) și cei trei Todicești (Jănică, Mihai și Jorjâcă). Noi suntem prin urmare, veri al doilea. De aceea Îmi permit să-i zic pe nume; iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mulți și-au pus masca atașamentului sincer față de o cauză, au practicat excesul de zel și astfel... au continuat să apară noi Valjeani, pentru că toate acestea țin de condiția umană. 406 Todirel Tatos se trăgea dintr-o onorabilă familie fălticeneană. Bunicul său fusese deputat În Divanul Ad-hoc și a avut moșie la Hârtop. Tatăl, Davidel, frate cu renumiții medici Iacob și Gabriel Tatos, este cel care, la intervenția lui Virgil Tempeanu, i-a pus la dispoziție Agathei Bârsescu banii pentru călătoria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
călăilor inchiziției statului comunist român. Am scăpat ușor, pentru că și eu, și tata, și mama ne-am luat angajamentul că nici nu mă mai gândesc să fug din România cu minele ei de aur, niciodată. Cum însă bine știu de la bunicul meu, că omul are dreptul să se răzgândească, m-am dus cu inima între puținii dinți ce mi-au mai rămas de la partidele cu Dinamo sau Armata, direct la secția pașapoarte, să-mi dea și mie unul, cu dreptul omului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după refuzurile la cererile noastre, s-a mai întâmplat un lucru foarte dureros pentru noi și în special pentru mama mea, și anume: în data de 21 august 1978, am primit o telegramă prin care am fost anunțați de decesul bunicului meu, Götter Petru din RFG. Ne-am dus cu această telegramă la serviciul de pașapoarte din Timișoara, în după-amiaza de 21 august 1978, spunându-ni-se să ne prezentăm a doua zi de dimineață. În seara aceleași zile, 21 august
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vrea noi, ci numai așa cum putem, spre a vă împărtăși durerile ce ne apasă inimile și ne sufocă sufletele, mai rău decât i-a apăsat pe înaintașii noștri orice dominație străină din trecutul zbuciumat al acestui popor. Căci, în trecut, bunicii noștri măcar știau că sunt împilați și exploatați de străini cotropitori de țară, dar astăzi, când românul însuși îl asuprește pe român, este încă și mai dureros, cu atât mai mult că această exploatare vine din partea unui grup de indivizi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al Sinuciderii din Grădina Botanică datează din acea perioadă. Locuiam atunci Într-un spațios apartament de pe strada Sfântul Ion Nou, obținut printr-o năstrușnică și tensionată operație de „legalitate socialistă”, prin care beneficiasem de dreptul de opțiune al colocatarului apartamentului (bunicul Cellei) și de dreptul meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la o cameră suplimentară. Atent, ca totdeauna, la decor și recuzită, Radu a fost de la Început fascinat de un set de pahare de Bacara pe care Cella le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de dreptul meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la o cameră suplimentară. Atent, ca totdeauna, la decor și recuzită, Radu a fost de la Început fascinat de un set de pahare de Bacara pe care Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire, cu broderia arabescului fin Încrustată, pe două rânduri, la o treime de buza paharului. A fost și singurul dintre musafiri care a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și mâna grea...” Nu prea Înțeleg nici eu de ce se tot mira Geo Bogza că necunoscutul care Îl oprise pe stradă și despre care aflase doar că aducea un mesaj din partea lui Al. Mirodan din Israel avusese un tată și bunic fierari. În 1987, când are loc Întâmplarea, nu mai eram În țară, dar eu aș fi avut, cu adevărat, motive să fiu uimit. Mesagerul revenit În România la trei ani de la emigrarea sa era un prieten. Nu știam, Însă, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
New York, Înaintea apariției sale la faimosul Y92 Cultural Centre. Deși party-ul din luxosul apartament de pe Central Park West era În cinstea sa, musafirii Îl pierduseră repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
astfel, pentru un spirit metafizic, o rană deschisă”. Laureatul și-a exprimat bucuria particulară de a vorbi În limba maghiară, amintind că s-a născut la Budapesta, Într-o familie evreiască, mama fiind originară din Cluj (!), iar tatăl de lângă Balaton. Bunicii, deși religioși, Își schimbaseră numele pentru a-i conferi o consonanță maghiară și considerau firesc să rămână fideli religiei lor evreiești și patriei lor, Ungaria. Premisa biografică nu i se pare, nici azi, nesemnificativă: „Bunicii mei dinspre mamă și-au
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cluj (!), iar tatăl de lângă Balaton. Bunicii, deși religioși, Își schimbaseră numele pentru a-i conferi o consonanță maghiară și considerau firesc să rămână fideli religiei lor evreiești și patriei lor, Ungaria. Premisa biografică nu i se pare, nici azi, nesemnificativă: „Bunicii mei dinspre mamă și-au găsit moartea În Holocaust, bunicii din partea tatei au fost anihilați de puterea comunistă a lui Rákosi”. Conștient că nu este deloc simplu, nici astăzi, să fii o excepție, laureatul consideră că a fi evreu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numele pentru a-i conferi o consonanță maghiară și considerau firesc să rămână fideli religiei lor evreiești și patriei lor, Ungaria. Premisa biografică nu i se pare, nici azi, nesemnificativă: „Bunicii mei dinspre mamă și-au găsit moartea În Holocaust, bunicii din partea tatei au fost anihilați de puterea comunistă a lui Rákosi”. Conștient că nu este deloc simplu, nici astăzi, să fii o excepție, laureatul consideră că a fi evreu a redevenit, acum, „odatorie morală”. El relatează, În Încheierea cuvântării sale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vechiul. Elementul central-european, atât de important. Am crescut Într-o familie italiană, dar tatăl meu vorbea și franceza, și engleza. Mama mea era dintr-o tipică familie triestină, cu rude croate și grecești. Familia mea era foarte italiană, dar cosmopolită. Bunicul dinspre mamă, scriitor și filosof, vorbea și croata. M-au interesat scriitorii veniți la Trieste, care au renunțat la formația lor slavă, devenind ai locului pe care l-au descoperit și reinventat. Așa am intrat În contact și cu iudaismul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Arhiva românească rămasă În locuința lui Saul, pe care am consultat-o după moartea sa, arată o deloc obnubilată memorie a spațiu-timpului de Început. Arborele genealogic, schițat de mâna sa pe mari planșe de desen, cuprinde o familie românească numeroasă. Bunicul dinspre tată, Nathan, căsătorit de două ori, cu copii din ambele mariaje, se născuse În Rusia și trăise, croitor militar, la Buzău. Singurul fiu din prima căsătorie emigrase În America, unde Își Întemeiase o nouă familie, iar dintre copiii din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o nouă familie, iar dintre copiii din a doua căsătorie, doi fii, Martin și Harry, procedaseră la fel, locuind, primul În New York (unde era „printer”!), iar celălalt În Denver Colorado, fiecare cu familii ample. Majoritatea descendenților trăiseră, Însă, În România. Bunicul dinspre mamă, Iancu Ițic Jacobson, locuise toată viața În Buzău ca distribuitor de vinuri și avusese 16 copii, unii morți timpuriu, iar ceilalți răspândiți, ca tipografi, ceasornicari, ingineri, legători de cărți, librari, chiar și „croupiers”, prin Franța, America, Israel și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și o călătorie a copilului. Între plicurile, filele, scrisorile, legitimațiile și documentele și relicvele românești ale lui Saul am găsit și o extraordinară fotografie, relativ recentă, decupată, parcă, dintr-un film de Bergman: bătrânul Saul Steinberg se ține, ca un bunic, de mână, pe sine, copil. Un colaj, o secvență năucitoare a timpului proustian al copilăriei pierdute și niciodată pierdute, cu care artistul părea pregătit să se legitimeze, curând, În fața Morții Însăși, Autoritatea Supremă. Deși a exprimat magistral Babelul și Babilonul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zise ea. Cuvintele rostite păreau mai reale acum, lăsând impresia că sunt înăbușite de susurul apei. Am înțeles imediat ce-a spus. Ciudat, ciudat de tot! „În amonte este o cascadă mare și vă rog să treceți prin ea. Laboratorul bunicului este dincolo de cascadă. O să vă dați seama de îndată ce ajungeți acolo.“ — Și acolo mă așteaptă bunicul tău? „Da“, spuse ea, întinzându-mi o lanternă mare, rezistentă la apă, de care era prinsă o curea. Nu prea aveam eu chef să înfrunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apei. Am înțeles imediat ce-a spus. Ciudat, ciudat de tot! „În amonte este o cascadă mare și vă rog să treceți prin ea. Laboratorul bunicului este dincolo de cascadă. O să vă dați seama de îndată ce ajungeți acolo.“ — Și acolo mă așteaptă bunicul tău? „Da“, spuse ea, întinzându-mi o lanternă mare, rezistentă la apă, de care era prinsă o curea. Nu prea aveam eu chef să înfrunt bezna aceea, dar îmi era imposibil să mai dau îndărăt. Mi-am adunat forțele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prin preajmă. — A mers bine treaba? întrebă ea. Avea o voce blândă. O auzeam pentru prima oară. — Dacă nu mergea bine, nu mă mai vedeai aici acum. Astea-s riscurile meseriei noastre. — Îți mulțumesc tare mult că i-ai spus bunicului despre desonorizarea vocii mele. Altfel, aș mai fi rămas în starea aia cel puțin o săptămână. — De ce nu mi-ai scris pe o bucată de hârtie de la bun început? Dacă aș fi știut cum stau lucrurile, problema ta s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de mare, nu părea deloc grea. Dacă era într-adevăr pentru pălării, atunci chiar că se afla înăuntru una mare. Ambalajul era prins cu scotch de jur împrejur, așa că nu se deschidea prea ușor. — Ce-i asta? Un cadou de la bunicul meu. Deschide-o când ajungi acasă. Am scuturat-o ușor în mâini ca să încerc să-mi dau seama despre ce era vorba. Nici un sunet. Nimic. — Ai grijă! E un obiect fragil, spuse fata. — Ce e? o vază? — Nu știu, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]