11,122 matches
-
denumire distinctivă. Realizează deci dicționarul organismului uman, unii termeni, în timp, nedobândind statut, fiind înlocuiți cu alții mai oportuni. Vesal prezintă corect cordul, sternul, uterul, ovarele, încă de la vârsta de 23 de ani, având acces în Italia la disecția pe cadavre umane. În Padova, vestit centru universitar medical și spitalicesc, e considerat cel mai mare învățat în domeniile medical și juridic. Susține un învățământ pe bază de demonstrații. Are studenți de pretutindeni. Nu se lasă contrazis deși contrazice pe alții, de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
podalică în caz de distocia fătului. își publică lucrările în limba franceză, ajunge rapid cunoscut. Regii Franței îl solicită ca specialist în traumatisme, plăgi, medicina juridică, patologia nașterii. Chirurg de reputație el va recunoaște că la Hôtel Dieu disecția pe cadavre i-a asigurat cunoașterea exactă a organismului uman. Ambroise Paré combate ciuma din 1531-1533 și scrie despre această boală cu un deosebit simț de observație. Cartea în care o descrie rămâne de o mare valoare în patologia pestei. La renumele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile și își uimește contemporanii publicând doar în 4
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
teza de doctorat: Propositions sur la doctrine d’Hippocrate, relativement à la médecine pratique în care se face prezentă concepția sa medicală. Plecând de la rolul major al observației directe finalizată în diagnostic, confruntând simptomele bolnavului cu leziunile anatomo-patologice descoperite pe cadavru, Laënnec publică după 12 ani de cercetări, Traité d’Anatomie patologique (1816) și la câțiva ani (1819) apare Traité d’ascultation médiate, care deschide epoca medicinii moderne. În cei 45 de ani de viață (Bayle a trăit 42 de ani
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
precum și o serie de tehnici care mai de care mai fanteziste, menite să scruteze practic orice element anatomic și funcțional al corpului uman. Notăm aici experiențe îndrăznețe, spectaculoase cum ar fi primele injectări de substanțe de contrast pe organe de cadavru și mai apoi pe omul viu, spectaculoasa experiență al lui Forsmann, care și-a introdus o sondă până în inimă, făcându-și astfel o radiografie care a semnat certificatul de naștere al cateterismului cardiac. Au apărut aparate destinate secțiunilor prin corp
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Ahura-Mazda, simbolul creației și al Binelui, și de Angra-Mainyu, simbolul distrugerii și al Răului. În mitologia scandinavă, crearea universului se datorează zeului suprem, Odhinn, născut din perechea Borr și Besta, ce l-a ucis pe uriașul primordial, Ymir, al cărui cadavru a fost transformat în astre. În mitologiile precolumbiene din America Centrală, creatorii universului, la mayași sunt: Gugumatz / Marele Șarpe cu Pene, ulterior, perechea primordială Gugumatz Tepeu. La azteci, creatorul lumii existente în șase ere este Quetzalcoatl / Șarpele cu Pene. La incași
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și arate preferința pentru scenele în care pateticul se naște "mai degrabă din ascultat decât din văzut". Grecii apreciau foarte mult, la Eschil, momentele de felul apariției bruște a cadavrelor însângerate ale lui Agamemnon și Casandra, Clitemnestra și Egist în Agamenon și în Hoeforele, aduse pe scenă datorită ekkyklemei, un fel de mașinărie rulantă. Apariția lui Oedip, cu ochii scurși din orbite, la sfârșitul lui Oedip Rege a lui Sofocle
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înconjoară cu trăsăturile lor caracteristice, atrag căldura pensulelor noastre și ne comandă adevărul, să părăsim oare orbește o natură vie, ai cărei mușchi stau cu toții gata să plesnească, plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în La Tragédie du roi Christophe (1964), în Une saison au Congo (piesă despre asasinatul lui Patrice Lumumba, președintele Zairului) și în Une Tempête. Kateb Yacine (1929-1989) scrie în franceză un imn Algeriei și revoluției algeriene, în piese precum Le Cadavre encerclé (1958), Les Ancêtres redoublent de férocité (1967)44. În timp ce Gatti, Césaire, Yacine tratează în piesele lor despre evenimente politice contemporane, Roger Planchon (născut în 1931) recurge, în opera sa dramatică, la istorie, de care se servește ca de o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prieten al fantomelor din vis, mâhnit - dar și lipsit de gravitate - pelerin al singurătăților stranii, familiar al demonilor de pe tărâmurile lui Edgar Allan Poe”, Stelaru va figura frecvent la rubricile „Poeții tineri” și „Cartea cu poezii” (Icar, Drumuri fără drumeți, Cadavrul de aur, Omul nou, Cei trei, Dinspre vest, Orbi ș.a.). E de semnalat inițiativa redacției de a alcătui periodic grupaje tematice: Poeții și războiul, Poeții mării, Poezia primăverii, Poeții și toamna, Iarna în poezia românească, în care sunt antologați autori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
prejudecăți. Nu orice craniu cu baza lărgită, nu orice mulțime de cranii sau oase dintr-un colț de peșteră provin dintr-un comportament ritual uman, mai ales acum când se cunoaște felul În care acționează hienele și carnivorele mari asupra cadavrelor și ce se Întâmpla fără nici o intervenție umană În gropile frecventate și devastate de urși. În ceea ce privește contextul vestigiilor cultuale, K. Flannery (1976, cap. 11) a efectuat un experiment bazându-se pe modelul lui Rappaport, citat În subcapitolul 3. Acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morții acolo unde se găsesc, fără ceremonie. Opinia curentă este că noua atitudine presupune credința Într-o altă viață și dorința de a face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele doar pentru a nu le mai vedea În descompunere și atacate de carnivore, deci În scop protector, dar, la un moment dat, gestul a căpătat nuanțe ulterioare, fie mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și doi nou-născuți, În timp ce se pare că sub nouă ridicături de pământ au fost puși fetuși (din care, s-a conservat unul). Cei care au făcut săpăturile au observat resturi de animale și obiecte de piatră În contact cu unele cadavre și trei puțuri mici, rectangulare, care conțineau unelte din silex și oase arse (Bergounioux, 1958). Acestea ar putea fi ofrande autentice, dar există pericolul unei asocieri false, având În vedere că săpăturile nu au fost impecabile (Leroi-Gourhan, 1964). Femeia era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o ceremonie de cult. Reiese de aici că dimensiunea religioasă este mai accentuată În cazul manipulării corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a cărnii defunctului, păstrarea și folosirea unor părți ale scheletului (craniul, oase craniene transformate În cupe pentru băut, dinții Înșirați pe coliere etc.). Practicile de acest fel se leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Credințe În ce? Corpurile Încovoiate imitau poziția din timpul somnului sau scuteau din efortul săpării gropilor? Introducerea unei bucăți de carne era provizia pentru o altă viață? Exista o semnificație religioasă În adunarea coarnelor de țap, În manipularea sporadică a cadavrelor descărnate, În tratamentul diferit aplicat nou-născuților și copiilor? Singurul lucru care se poate dovedi este prima mărturie a interesului pentru „misterul” morții: un ansamblu de Întrebări și de răspunsuri implicite, la baza căruia se găsește, probabil, groaza de moarte, Învinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
matrice simbolice comune: poate că și podoabele vorbesc despre mituri. Curiozitatea pentru moarte ia aspecte atât de puternic ritualice, Încât ajunge să implice credințe codificate și prolixe despre destinul defuncților, În strânsă legătură cu viața și nevoile celor vii. Stropirea cadavrelor cu argilă roșie ar putea avea sau nu valoare sacrală (restituirea sângelui); argila servește, de fapt, scopurilor practice, cum ar fi degresarea pieilor și dezinfectarea, și este folosită mai mult În zonele locuite decât În morminte. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale. De asemenea, se degradează sau se complică raportul religios Între om și animale, după cum subliniază clar alianța cu lupul, adică apariția câinelui domestic. Renii au fost, probabil, obiectul unor rituri sezoniere În Germania de Nord, unde au fost găsite cadavre presate de blocuri de piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor rituri de „oferire a primelor roade”. Acum aproape 90 000
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale și copii; conviețuirea strămoșilor cu cei vii, folosirea religioasă a grotelor. Riturile și depunerile „de fundare” În puțurile de sub case au aspecte comune cu ofrandele descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite, de altfel, În satele baricadate din Europa occidentală a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE" Europa arhaică Își are ariile sale laterale pe teritoriul cărora tradiția religioasă descrisă mai sus vine În contact cu alte lumi conceptuale, acestea fiind uneori asemănătoare (Anatolia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și a obiectelor de lux În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este ucis de fratele său Seth; din narațiunile ulterioare aflăm că acesta dorește să dobândească puterea regală și că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie trupul În bucăți și Îl Împrăștie În tot Egiptul. Soția sa, Isis, Îi recuperează cadavrul, Îl reconstituie și obține un fiu postum, pe Horusxe "Horus", care va moști legitim tronul. De acum Încolo, Osiris nu va mai aparține acestei lumi, ci se va regenera În lumea de dincolo. Horus este nepotul care trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne spună deja multe lucruri care vor rămâne valabile pentru toată perioada următoare. Omul nu este o realitate simplă, ci un ansamblu de caracteristici și naturi diverse. Are un corp, care poate fi un complex organic și activ sau un cadavru; dar are și un ka, un ba, un akh, un ib, un ren. Sunt concepte greu de Înțeles cu exactitate: ren este „numele” (și am văzut că numele este vital și are autoritate), ib este „inima” (adică memorie și voință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formule magice mai clare („o față a căzut Împotriva altei fețe - o față a privit o față. Atunci ieși un cuțit colorat, negru și verde, Împotriva acestuia - și a fost Înghițit ceea ce fusese rănit”, ș228ț), iar operațiunea de Înfășurare a cadavrului este transfigurată În imnul scurt, care Însoțește această acțiune, imn adresat zeiței țesăturii, Taitxe "Tait": A spune cuvintele: Te salut, o Taitxe "Tait", cea care ești la marginea marelui cuib!/Înfrățește-l pe zeu cu fratele său./ Veixe " Vei" fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siria, pe coasta libaneză și În Kurdistanul irakian. În ceea ce privește Kurdistanul irakian, pământul mesopotamian propriu-zis, trebuie amintite șapte schelete descoperite În peștera din Șanidar, datate Între 60 000 și 40 000 Î.Hr. Reiese de aici că obiceiul de a Înhuma cadavre În peșteri era foarte răspândit În Paleoliticul mijlociu. În jurul anului 60 000 Î.Hr. acesta este atestat și În Europa Occidentală, În zonele de la nord de Mareaxe "Marea" Neagră și Marea Caspică, până În Uzbekistan și Rusia Meridională, și, pornind de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr. acesta este atestat și În Europa Occidentală, În zonele de la nord de Mareaxe "Marea" Neagră și Marea Caspică, până În Uzbekistan și Rusia Meridională, și, pornind de pe coastele occidentale ale Africii de Nord, până În Asia Centrală. Semnificația religioasă a Înhumării cadavrelor În peșteri este pentru noi extraordinară și poate fi ilustrată cu următoarele cuvinte ale lui D. Kirkbride: Se pare că acești oameni au conștientizat pentru prima oară ideea de moarte și s-au preocupat să păstreze măcar o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]