11,010 matches
-
aene fixo nes pectu calcis", în care a dovedit, că „aerul” dezvoltat de var este un acid absorbit de apă și dovedind ipoteza prin inventarea ingenioasă de instrumente pentru măsurarea de gaz și aplicarea lor. Baronul Jacquin, prim-descriitor multor plante, ciuperci si animale care a întreținut o corespondență foarte copioasă cu [[Carl Linné|Carl Linné]] între 1759 și 1778 (vezi sub „Legături externe”). El a scris aproape toate operele sale în [[limba latină]], cauzat învățământului intensiv la liceul din Antwerpen precum
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
cinci volume este estimat de [[Christie’s]] din Londra la aproximativ CHF 50.000. [[Fișier:Observationum botanicarum.png|thumb|225px|Observationum botanicarum]] [[Fișier:Trachelium jacquinii.jpg|thumb|225px|Trachelium jacquinii]] Faimosului savant care a descris ca prim-autor neenumerate animale, ciuperci și plante, au fost dedicați mulți taxoni. Astfel genul "[[Jacquinia]]" din familia "[[Theophrastaceae]]" precum toate cele 244 de specii conținute, de la "[[Jacquinia aciculata]]" până la "[[Jacquinia yunquensis]]", sunt denumite după el, de asemenea genul "[[Jacquiniella]]" din familia "[[Orchidaceae]]" cu 31 de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
de varză, răcituri, botvinia (supă rece), terci (ovăz, hrișcă, orz), carne (de porc, de vită, de berbec, de pui, de gâscă, de rață), pește (nisetru afumat, morun, hering), icrele de pește alb, icre negre, colțunași, ouă, brânză, smântână, unt, lapte, ciuperci, varză, nap, sfeclă, mazăre, castraveți, usturoi, morcov, pateuri, colaci, clătite, morsul din vișină și zmeură, kvass, kissel, bragă, bere, mere, pere, pepene galben, nuci.
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
Coprinus comatus (Christian Hendrik Persoon, 1797), sin. între altele Agaricus cylindricus (Jacob Christian Schäffer, 1774), sau Agaricus comatus (Otto Friedrich Müller, 1780), din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Agaricaceae" și de genul "Coprinus" este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea burete cu perucă sau burete de cerneală. Ea este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat în substanțe organice în grupuri mari, pe marginea de drumuri
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Cu excepția aici descrisului "Coprinus comatus" ciupercile al genului "Coprinus/Coprinopsis" pot provoca la un consum suplimentar de alcool o reacție de incompatibilitate, așa numitul sindrom coprinian. Cea mai cunoscută specie în această privință este "Coprinus atramentarius" sin. "Coprinopsis atramentaria" (burete de cerneală). Imediat după cules piciorul
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
a reduce viteza descompunerii. Buretele este un inamic natural al nematodelor. El capturează viermii cilindrici cu organele sale de captură, constând din mici structuri sferice, cu excrescențe spinoase, excretând o toxină care paralizează nematodele. Apoi, viermii sunt colonizați de miceliul ciupercii care îi digeră după câteva zile în întregime. Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri datorită calităților sale. Prin mărimea precum cuticula sa frapantă, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri "Coprinus/Coprinopsis". "Coprinus comatus
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
care sunt esențiali pentru om. Buretele este deosebit de bogat în potasiu, având un conținut foarte scăzut de sodiu (relație 130: 1). Mai mult decât atât, găsim în el magneziu, fier, calciu, mangan, zinc și vanadiu. El este unul dintre puținele ciuperci, care conține de asemenea, vitamina C precum niacină (vitamina B3), tiamină (vitamina B1) și riboflavină (vitamina B2). Studii au arătat că "Coprinus comatus" are cea mai mare activitate de lectină între ciupercile alimentare și medicinale. Buretele cu perucă este cultivat
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
zinc și vanadiu. El este unul dintre puținele ciuperci, care conține de asemenea, vitamina C precum niacină (vitamina B3), tiamină (vitamina B1) și riboflavină (vitamina B2). Studii au arătat că "Coprinus comatus" are cea mai mare activitate de lectină între ciupercile alimentare și medicinale. Buretele cu perucă este cultivat în cantități mari, numai pentru preparare de medicamente, anume pe compost fermentat de gunoi de cal, gunoi de pasăre, gunoi de porc, paie, etc. (Din această grupă fac parte ciuperci de strat
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
lectină între ciupercile alimentare și medicinale. Buretele cu perucă este cultivat în cantități mari, numai pentru preparare de medicamente, anume pe compost fermentat de gunoi de cal, gunoi de pasăre, gunoi de porc, paie, etc. (Din această grupă fac parte ciuperci de strat alb, crem sau brun.) Aceste ciuperci trebuie cultivate la temperaturi diferite. Pe când de exemplu "Agaricus bisporus" se dezvoltă în regim de temperatură mai scăzută (12-16 grade C), iar " Agaricus edulis" nevoiește de temperaturi mai ridicate (22-26 grade C
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
perucă este cultivat în cantități mari, numai pentru preparare de medicamente, anume pe compost fermentat de gunoi de cal, gunoi de pasăre, gunoi de porc, paie, etc. (Din această grupă fac parte ciuperci de strat alb, crem sau brun.) Aceste ciuperci trebuie cultivate la temperaturi diferite. Pe când de exemplu "Agaricus bisporus" se dezvoltă în regim de temperatură mai scăzută (12-16 grade C), iar " Agaricus edulis" nevoiește de temperaturi mai ridicate (22-26 grade C), "Coprinus comatus" necesită de temperaturi de 15-20 grade
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
Agaricus bisporus" se dezvoltă în regim de temperatură mai scăzută (12-16 grade C), iar " Agaricus edulis" nevoiește de temperaturi mai ridicate (22-26 grade C), "Coprinus comatus" necesită de temperaturi de 15-20 grade C. În trecut, pe lângă uzul în alimentație, această ciupercă a fost apreciată și de către fabricanții de vopsea și cerneluri. Probabil și cernelurile folosite de exemplu de William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
de temperaturi de 15-20 grade C. În trecut, pe lângă uzul în alimentație, această ciupercă a fost apreciată și de către fabricanții de vopsea și cerneluri. Probabil și cernelurile folosite de exemplu de William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
în alimentație, această ciupercă a fost apreciată și de către fabricanții de vopsea și cerneluri. Probabil și cernelurile folosite de exemplu de William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă, pentru ca nu se pot digera. Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă, pentru ca nu se pot digera. Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu. De asemenea ei sunt adesea oară folosiți pentru
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă, pentru ca nu se pot digera. Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu. De asemenea ei sunt adesea oară folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau într-o
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
de ou, omletă precum sufleu. De asemenea ei sunt adesea oară folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Buretele cu peruca este o ciupercă bine cunoscută in medicina populară, fiind utilizată în scopul scăderii glicemiei. Extractele obținute din aceasta ciuperca medicinală contribuie în mod semnificativ la ameliorarea sindromului metabolic. Consumul buretelui a determinat in mod repetat ameliorarea simptomelor diabetului zaharat de tip I la
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Buretele cu peruca este o ciupercă bine cunoscută in medicina populară, fiind utilizată în scopul scăderii glicemiei. Extractele obținute din aceasta ciuperca medicinală contribuie în mod semnificativ la ameliorarea sindromului metabolic. Consumul buretelui a determinat in mod repetat ameliorarea simptomelor diabetului zaharat de tip I la copii. Administrarea părților uscate ale plantei la animalele de laborator (șoareci) a determinat scăderea glicemiei, respectiv
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
Morchella elata, din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota", fiind comestibilă și foarte delicată. Ea a fost descrisă de savantul suedez Elias Magnus Fries, în anul 1822, în volumul 2 al operei sale "Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species". Buretele este denumit în popor
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
fi confundată ușor cu alte soiuri de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. "Morchella esculenta" este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca ciulama, alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
Morchella esculenta, din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota" care este comestibilă și foarte delicată. Ea este denumită în popor zbârciog galben. Acest burete este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, și se poate găsi în România, Basarabia și
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Ea este denumită în popor zbârciog galben. Acest burete este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din sfârșitul lui martie, privind afară din zăpadă, până la inceputul lui iunie, crescând solitar sau în grupuri pe soluri calcaroase și argiloase în special prin păduri de foioase mai ale sub frasini, ulmi, plopi și salcâmi, adesea oară prin
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) pot fi neglijați. Ultimul a fost șters ca denumire de Persoon și dat zbârciogului gras. Câteodată se poate citi, că Elias Magnus Fries ar fi redenumit specia, ce este incorect. Fries a descris mai multe ciuperci ale genului, ca de exemplu "Morchella elata" sau "Morchella rotunda", ultima astăzi variație a zbârciogului galben. În acest caz însă a atașat numai denumirea incorectă a lui Sowerby taxonului recunoscut. Același calități are și variația buretelui Morchella esculenta var. rotunda
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Morchella conica", "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elata", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella pragensis", "Morchella punctipes", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]