14,040 matches
-
administrative din perioara Revoluției. Mare parte din procesul de centralizare politică a Franței a fost distrusă de războiul de o sută de ani, iar Războaiele Religiilor ce l-au urmat au îngreunat semnificativ reluarea procesului de centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost concentrate pe centralizarea administrativă. Cu toate acestea, în ciuda puterii absolute a monarhului și a eforturilor de centralizare, sistemul Vechiului Regim a
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Franței a fost distrusă de războiul de o sută de ani, iar Războaiele Religiilor ce l-au urmat au îngreunat semnificativ reluarea procesului de centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost concentrate pe centralizarea administrativă. Cu toate acestea, în ciuda puterii absolute a monarhului și a eforturilor de centralizare, sistemul Vechiului Regim a rămas unul cu iregularități sistemice: prerogativele administrative, de taxare, judiciare și prerogativele
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Decius s-a hotărât să pornească el singur o revoltă. Aclamat de armată ca împărat, el l-a învins pe împăratul Filip Arabul la Verona și a preluat puterea. La Roma, a fost numit "Caesar" în anul 250. La începutul domniei lui Herennius, goții au atacat provinciile dunărene. În 251, Decius și-a făcut fiul "Augustus" (co-împărat). În același an, Herennius a fost făcut consul. Cei doi, tată și fiu, au pornit spre Balcani spre a-l învinge pe Cniva, regele
Herennius Etruscus () [Corola-website/Science/312244_a_313573]
-
oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete
Turnul Ștefan din Baia Mare () [Corola-website/Science/311555_a_312884]
-
lui către alchimie. După mai multe peregrinări, datorate vicisitudinilor istorice, familia sa se mută la Yemen. Acolo, Geber studiază Coranul, matematica și alte discipline ale vremii. La Kufa studiază medicina și începe să o practice sub patronajul vizirului Barmakid (în timpul domniei celebrului calif Harun al-Rașid. Mai târziu, familia sa cade în dizgrație iar Geber își petrece ultimii ani ai vieții în închisoare. Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante: Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid. Influențat
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
fost implicați Junii Turci, vor semăna și mai multă îndoială cu privire la intențiile acestora față de armeni. , din 1894-1896, au fost preludiul genocidului, prima serie de acte criminale de mare amploare comise împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Acestea au avut loc sub domnia sultanului Abdülhamid II, cunoscut în Europa sub numele de „Sultanul Roșu” sau „Marele Sângerător”, care a ordonat personal masacrele în urma refuzului armenilor din de a plăti dublu birul între iulie și septembrie 1894. Kurzii, asistați de "hamidié", regimente de cavalerie
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
important în politica de dezgheț promovată de Hrușciov. A fost și un semn al unor lupte acerbe pentru putere în rândurile conducerii sovietice, lupte în cadrul cărora Hrușciov a făcut un efort de a-i discredita pe cei ce supraviețuiseră lungii domnii a lui Stalin, printre care Lavrenti Beria. La suprafață, discursul a fost prezentat ca o încercare de a aduce Partidul Comunist al Uniunii Sovietice mai aproape de leninism. Scopul lui Hrușciov era, însă, în primul rând, obținerea de sprijin public pentru
Despre cultul personalității și consecințele sale () [Corola-website/Science/311593_a_312922]
-
cuplul a fost căsătorit la catedrala Saint-André din Bordeaux de arhiepiscopul de Bordeaux. Ea i-a dăruit lui Ludovic drept cadou de nuntă un vas din cuarț care există și astăzi (la Luvru). Ludovic a dăruit vasul bisericii Saint Denis. Domnia lui Ludovic ca Duce de Aquitania și Conte de Poitou a durat doar câteva zile. La 1 august, regele Ludovic al VI-lea a murit de dizenterie; Ludovic a devenit rege al Franței sub numele Ludovic al VII-lea. El
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul "caput", cu înțelesul de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a-și întări puterea în fața nobililor, Hugo Capet și-a asociat fiul Robert al II-lea la domnie, iar acesta - la rândul său - a făcut la fel, astfel încât dinastia s-a transmis prin linie masculină directă. Numele dinastiei derivă de la fondatorul ei, Hugo, care era cunoscut ca „Hugo Capet”. Înțelesul cuvântului Capet (mai mult o poreclă decât un
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
care vor domni timp de peste opt secole pe tronul Franței, până la 1848 (dintre care "Capețieni direcți", un număr de 15 regi). Timp de două secole, capețienii își vor încorona primul născut încă din timpul vieții și-l vor asocia la domnie pentru a întări puterea. Filip August (1180-1223), capețian direct, dar descendent al carolingienilor pe linie feminină, deci suveran absolut legitim, va înlătura această practică. Până la acesta din urmă, regatul Franței va fi divizat, consecință a întăririii puterii locale a marilor
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
monarhului defunct, Filip cel Lung (1316-1322), care, la rândul său moare fără a lăsa moștenitori de sex masculin. Este încoronat cel mai mic dintre fiii lui Filip cel Frumos, Carol al IV-lea (1322-1328), care moare după 6 ani de domnie, fără a lăsa moștenitori direcți. În acest moment, s-a pus problema dacă tronul nu ar trebui să revină celei de-a patra progenituri a lui Filip cel Frumos, Isabella de Franța, care să transmită acest drept fiului ei. Dar
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
biografiile lui Dioclețian, Constantin și diverse persoane private, deci scriau foarte probabil la începutul secolului al IV-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia lui Valerian, cu exepția sfârșitului acesteia, lipsește din toate manuscrisele și s-a emis ipoteza că biografiile lui Nerva și Traian s-ar fi pierdut de la începutul lucrării, care ar fi o continuare directă a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
pierdut de la începutul lucrării, care ar fi o continuare directă a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna de la mijlocul secolului al III-lea, s-a mai emis și ipoteza că ar fi deliberată, pentru a evita tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
că ar fi deliberată, pentru a evita tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și respectiv Tacitus. Timp de aproape 300 de ani de la ediția lui Casaubon, deși o mare parte din "" era tratată cu scepticism, ea era considerată de istorici ca un
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
dar mai ales de puzderia de nume proprii fără dubiu inventate, a avansat ipoteza ca cei șase autori erau ei înșiși persoane fictive, și că lucrarea era creația unui autor unic de la sfârșitul secolului al IV-lea, probabil din timpul domniei lui Theodosius I. Una dintre dovezile aduse de el este că se regăsesc în biografia lui Septimius Severus pasaje ale istoricului Aurelius Victor de la jumătatea secolului al IV-lea iar în cea a lui Marcus Aurelius material din Eutropius. În
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
ipoteza unui "editor" theodosian care a intervenit asupra lucrării originale a celor șase, ideea fiind ulterior reluată și de alți specialiști. Alții, ca Norman H. Baynes, au abandonat ideea datării la începutul secolului dar nu avansat-o mai departe de domnia lui Iulian Apostatul (idee utilă pentru a califica lucrarea drept propagandă pro-politeistă). În anii 1960-1970 însă argumentele lui Dessau au fost întărite și completate de Sir Ronald Syme, care a dedicat trei cărți subiectului și a datat lucrarea din preajma anului
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
însă variază ca și cum ar proveni din surse mutiple. Unele porțiuni sunt compilații ceea ce ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani într-o poiană de către un pădurar ce se ocupa cu creșterea cirezilor de boi. Poiana s-a extins pe măsură ce codrii au fost defrișați și pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a format un sat denumit Marele Boian . În Evul Mediu, drumul comercial care lega orașele Cernăuți și Iași trecea prin sat. Satul este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 8
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Boian și a patra parte din Lehăcenii Tăutului. Aceasta, neavând urmași, i-a donat moșia surorii ei, Alexandra, soția vistiernicului Iordache Cantacuzino. Deși ginerele lui Isac Stârcea, Toader, a cerut judecată domnească pentru a recăpăta moșiile socrului său confiscate de domnie, procesul s-a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
reușit să devină Împărat romano-german și a urmărit o serie de războaie în Italia. A reușit să-i înfrângă pe elvețieni la Marignano în 1515 ceea ce i-a permis să captureze orașul-stat Milano. Mare parte din activitatea militară din timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus față de Sfântul Imperiu Roman, Carol conducea Spania, Austria și un număr de posesiuni mici vecine Franței și deci era o amenințare pentru împărăția lui
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune sunt unite treptat în Țările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul acestea ocupă mare parte din teritoriul actualului Benelux. Până în secolul al XVIII-lea Țările de Jos de sud se află sub dominația spaniolă și apoi habsburgică, iar în 1795, sunt incorporate în Prima Republică Franceză. La prăbușirea
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Indiei astfel că la sfârșitul domniei sale, în 1530 imperiul său se întindea de la munții Himalaya până la Dekkan. Adevăratul fondator al Imperiului Mogul și totodată cel mai important conducător indian de la Așoka este însă considerat Akbar cel Mare (1556-1605),iar perioada domniei sale-perioada clasică a imperiului. Akbar a atașat imperiului Mogul India de Nord și regiunea Dekkan, dar contribuțiile sale cele mai importante au fost toleranța față de religii, reformele guvernamentale și patronajul cultural. Sub Akbar guvernul și sistemul de taxe se reorganizează
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
subsumarea religiilor musulmane și hinduse uneia singure, monoteiste însă idealul a rămas nematerializat. Lui Akbar i-au urmat la tron Jahangir (1605-1627), Shah Jahan (1628-1658) și Aurangzeb (1658-1707). Aceștia, deși au adus cu sine schimbări semnificative, nu au egalat strălucirea domniei lui Akbar. Campaniile militare cosisitoare, problemele din sistemul de taxe și din administrație au dus la o eroziune a întregului imperiu mogul. Jahangir ia decizia de a permite negustorilor englezi stabilirea unui punct comercial la Surat, pe coasta de vest
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
existența lui i-a fost dezvăluită prin spovedanie, Granat nu a putut informa autoritățile din cauza confidențialității absolute a confesionalului. Deși imediat după descoperirea complotului au fost introduse legi anticatolice, mulți catolici importanți și credincioși și-au păstrat funcțiile înalte timpul domniei regelui Iacob I. Zădărnicirea complotul prafului de pușcă a fost comemorată timp de mulți ani după aceea, prin predici speciale și alte evenimente publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor, obiceiuri care au evoluat în de astăzi. Între 1533 și
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Franței pentru finanțare, dar nu au avut succes. Toți cei implicați în cele două comploturi au fost arestați în iulie și judecați în toamna anului 1603; a fost executat, dar Iacob, dornic să nu aibă un început prea sângeros al domniei, i-a grațiat pe Cobham, Grey și Markham în timp ce ei erau pe eșafod. Raleigh, care a fost martor la grațierea tovarășilor lui, și care urma să fie executat câteva zile mai târziu, a fost și el iertat. Stuart a negat
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]