14,797 matches
-
decît în modul și în ordinea în care au fost create 145." Libertatea înseamnă cunoașterea și acceptarea necesității. Teoria posibilelor-imposibilelor se opune doctrinei ne-cesității susținute de Spinoza. Considerat cel mai mare gînditor al posibilului după Aristotel, Leibniz (1646-1716) inventează un Dumnezeu creator de lumi posibile, oamenilor fiindu-le rezervată cea mai bună dintre ele146. Teoria noastră acceptă postulatul potrivit căruia lumea noastră nu este decît una dintre lumile posibile dar refuză ideea că, prin bunătatea lui Dumnezeu, avem parte de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și calcule); posibilul reprezintă evoluția conservatoare a realului. "Omul posibilului" are un anume simț al realului: percepînd realul pe fond de posibil, realitatea este pentru el "posibilizare", iar posibilul este tot timpul invenție. În viziunea sa, posibilul primează asupra realității. Dumnezeul experimentator al lui Musil se opune atît celui imaginat de Spinoza cît și celui imaginat de Leibniz: lumea care există nu este decît una din nenumăratele încercări posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește cu nucleul gîndirii lui Musil asupra posibilului. Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de "proces de creație, de fabricare"; poetic vine de la poietikos, "care are facultatea de a crea, de a produce". Imaginație și geniu poetic acoperă aceeași idee. Poezia este putere creatoare, reamintește Kathleen Raine 183. Poporul ebraic și-a creat propriul Dumnezeu așa cum un poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană distinctivă, Veyne și Castoriadis refuză în mod explicit să facă din om un animal rațional. Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică a lui Meillassoux: "7" (Dumnezeu), "0" (Neantul, Vidul plin), "7" (noul Dumnezeu: Arta). Adică 707, care este și numărul total al cuvintelor poemului. Un singur vers, regulat și liber totodată, ca o aripă suplă de avion. De altfel, la șaizeci de ani după creația mallarmeană, inginerii de la Boeing au ajuns la același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mic fragment ce arată relaționarea cu o serie de idei ale modernismului: "Critica omului modern: "omul bun", însă stricat și corupt de instituții rele (tirani și preoți) rațiunea ca autoritate; istoria ca depășire a erorilor; viitorul ca progres; statul creștin ("Dumnezeul mulțimilor"" activitatea sexuală creștină (sau căsătoria); imperiul "dreptății" (cultul pentru "umanitate"), "libertatea"" (Friedrich Nietzsche, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu, Editura Aion, București, 1999, fr. 62, p. 49). 166 Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, Gândirea slabă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aștepți și m-am întors mai tânăr cu-o vecie că nu-i primeau în cer și pe cei drepți. de-atunci eu sorb doar ceai de mătrăgună. convivii mei mă suspectează încă, cred c-am făcut un târg cu Dumnezeii să-mi sap fântâna mea și mai adâncă. și sap cu târnăcoluil și lopata. peste poeme lespedea e grea și cad din jos în sus prin gravitații. transpir și îmi e greu - domnița mea. 54 GĂURI NEGRE alerg prin pajiști
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Ghețimani Cu ramuri noduroase, împovărați de ani Foșneau adânc măslinii-n grădina Ghețimani în jurul Lui, sub cerul larg deschis, învățăceii toți dormeau, cum le-a fost scris. Cățuilor alături li se răcise seul. Lăsară-un om în rugă, veghea doar Dumnezeul. Părea o noapte fără timp și ceas, Cel Veșnic lăsând zilei doar ce i-a mai rămas. Știai, Isuse, că sosise ora Să ștergi cu suferința păcatul tuturora. Doar învierea Ta în veci de veci e trează, Omul și-așterne
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
și ce-a uitat înjură Prostia-i unge zilnic cu mușița la gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și oprește Să-ți porți curat voința, cum apa nici un pește Nu poate să-l rețină-n năvodul unei mări, Deși e-un țărm de-a pururi hotar
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin, pentru că trupu-i plin de zemuri sumbre, dar tu ești lumină, ce dumnezeu, odată ce-o să-l înfășori ca lumea, toate lichidele din el se vor aprinde ca becurile de pe bradul de crăciun din piața unirii. ce zici? să las crăpată puțin ușa, să ne vadă tot blocul? tot cartierul? tot orașul? sigur
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
trei ceasuri dintre opt și unsprezece noaptea, redevin complet închis, complet străin, complet bolnav. un bolnav pe care însă dimineața îl găsește complet sănătos și gata să iasă în lume din nou. cum ziceam, vinovăția e o problemă de carne. dumnezeule, e deja nouă dimineața și e mîine. pe o cărare îngustă, prin zăpada căzută aseară, mă căznesc să ajung la șosea. vă dați seama? dacă nu s-ar fi așternut zăpada asta, cărarea n-ar mai fi existat. dar pînă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
ale serenității, linia de separație trăgându-se pe undeva pe la granița dintre Occident și Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat și câteodată dificil de asimilat ca instrument de lucru. Sub aspect metafizic, iudaismul este o cultură a spaimei: "Eu, Domnul Dumnezeul tău le spune Jahweh evreilor adunați în exod sub Muntele Sinai sunt un dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc". Epifania lui Jahweh e pusă și de către
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat și câteodată dificil de asimilat ca instrument de lucru. Sub aspect metafizic, iudaismul este o cultură a spaimei: "Eu, Domnul Dumnezeul tău le spune Jahweh evreilor adunați în exod sub Muntele Sinai sunt un dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc". Epifania lui Jahweh e pusă și de către Moise pe seama spaimei, transformată în etică: Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el om simplu sau cap încoronat: "În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase și amenințătoare, îngrozindu-l și chemându-l la judecata Dumnezeului dreptății. În deșert se învârtea în patul durerii, căci nu afla răgaz". Disperat, se grăbește să-l numească domn pe fiul său, Bogdan, iar fețele bisericești îl călugăresc (botezându-l Paisie), încredințate că sfârșitul îi e aproape. Alexandru însă traversează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La Guénon, tradițiile sunt, ca și ideile platoniciene, zeitățile precreștine sau ca și Dumnezeul iudeo-creștin ori alte entități spirituale concepute de inovatori. Așa cum mai arătau cei citați, (9a, p. 16), în funcție de aptitudinile celui care se inițiază în "știința sacră" (9c) ce o conține tradiția, el poate prefera acțiunea, iubirea, cunoașterea sau toate la un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
litera profetică, exprimată de califi și imami solidari cu toți ceilalți membri din cetate. Iar Omul Perfect al lumii de sus (Malakut) se oglindește în oamenii de jos prin "suspin și compătimire". Așa se constituie comuniunea dintre ființele create și Dumnezeul Creator, dintre Dumnezeu și Adam cu Eva făcuți din Iubire. Cu astfel de date se poate construi o antropologie spirituală. Profesorul Durand era convins că H. Corbin a făcut un început important pentru desfășurarea unui altfel de comparativism dintre Occident
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice, printre care "mesianismul" Dumnezeului unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși" pentru că ar fi inventat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
încurajările de a reinventa ori de a reveni la vechi sensuri părăsite în numele unei modernități suspecte. De prea multe ori se preferă a doua cale, care o conține pe prima: se încearcă instituirea sensului prin credința în factorul transcendent al Dumnezeului creștin, dar în viața curentă slujitorii programului contravin idealului propus. Creștinismul a apărut în câteva locuri din Orientul Apropiat, s-a extins pe țărmurile Mediteranei și a ajuns religie dominantă în majoritatea statelor europene apărute la sfârșitul primului mileniu creștin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Din acest motiv, ea nu este un adevăr metafizic, ci o voce personală. În acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc în orizontul unei temporalități inedite, liniare. Acțiunea este asumată deplin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
creată și că evoluția este condusă de Creator, în vederea unui scop. Este poziția pe care Johnson o susține drept alternativă la lectura literală a Genezei. Presupunerea că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin procesul de evoluție naturală. Nu apăr «creaționismul științific»...“ Putem susține concluzia lui Johnson că cercetarea științifică nu poate proba inexistența unui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asupra Creației. Spre deosebire de cercetătorii darwinieni credincioși, lui Johnson îi este străină ideea unui Dumnezeu a cărui prezență nu se exprimă prin intervenția Lui activă în cursul evenimentelor care au loc în natură. Ceea ce el mărturisește de altfel fără echivoc: „Un Dumnezeu care nu poate face nici o diferență în această lume și despre care nu putem ști nimic nu are nici o importanță pentru noi.“ Este semnificativ că, în discuția pe marginea cărții lui Johnson, gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
delimitează astăzi de fundamentaliștii religioși tocmai prin sublinierea că ceea ce se spune în Biblie despre geneza universului și a ființelor vii nu va trebui să fie înțeles drept ceva ce poate fi comparat și confruntat cu enunțurile științei. Afirmația că Dumnezeul religiilor nu este decât o ipoteză, pe același plan cu ipotezele științifice („«ipoteza Dumnezeu» reprezintă o ipoteză științifică asupra universului, care trebuie evaluată cu același scepticism ca oricare alta“), afirmație care susține întreaga argumentare a lui Dawkins în favoarea ateismului, poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
împotriva celor care susțin creația separată a fiecărei specii. Probe convingătoare împotriva creației separate, probe care pot fi produse pe baza cercetării faptelor, există însă deja în Originea speciilor. Ele sunt de mult general acceptate de cercetătorii istoriei naturii. Nu Dumnezeul lui Paley a fost și este Dumnezeul acestora. Temelia religiozității lor nu poate fi așadar zdruncinată prin demersuri cum sunt cele ale lui Dawkins. Impresia că respingerea credințelor religioase și ateismul ar putea fi întemeiate pe realizările științei darwiniene este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fiecărei specii. Probe convingătoare împotriva creației separate, probe care pot fi produse pe baza cercetării faptelor, există însă deja în Originea speciilor. Ele sunt de mult general acceptate de cercetătorii istoriei naturii. Nu Dumnezeul lui Paley a fost și este Dumnezeul acestora. Temelia religiozității lor nu poate fi așadar zdruncinată prin demersuri cum sunt cele ale lui Dawkins. Impresia că respingerea credințelor religioase și ateismul ar putea fi întemeiate pe realizările științei darwiniene este pe cât de răspândită, pe atât de înșelătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
forma pe care o cere doctrina evoluției.“ Câțiva ani mai târziu, teologul de la Oxford Aubrey Moore, acuzând deismul care îl concepe pe Dumnezeu drept o ființă inactivă plasată într un colț îndepărtat al universului, scria: „Știința l-a împins pe Dumnezeul deist tot mai departe, iar în momentul în care El va fi cu desăvârșire împins afară, a apărut darwinismul, care, sub deghizarea unui dușman, a îndeplinit opera unui prieten.“ Exprimarea merită atenție. Impresia atât de răspândită până în zilele noastre că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și știință. Aparențele contradicției apar doar atunci când, fie convingerile științifice, fie cele religioase, fie cel mai adesea ambele, sunt greșit înțelese.“ Referindu-se la ceea ce numește o „înțelegere greșită“ a convingerilor religioase, autorul vizează în primul rând reprezentările despre un Dumnezeu care intervine în lume. Există, totodată, o apropiere evidentă între reflecțiile lui Ayala și poziția actuală a Bisericii Catolice, care insistă asupra ideii că nu știința evoluției ca atare, ci numai acea elaborare a evoluționismului ca o viziune asupra lumii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]