11,395 matches
-
tipuri de influență poate exercita acest tip de grup: influența oamenilor de știință asupra politicienilor și invers, dar și răspîndirea ideilor prin intermediul a numeroase cărți scrise de unii și de ceilalți, adesea destinate unui public destul de larg. În capitolul consacrat fondatorilor Grupu-lui celor Zece, Jacques Robin ne povestește mai întîi istoria grupului așa cum o vede în 1995. Pentru ca cititorul să poată beneficia de o expunere cît de cît cronologică, întrebările adresate fac referire la documentele din arhive. Acest tip de întrevedere
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de un sfert de secol. Istoria grupului, prezentată de Jacques Robin, e urmată de un comentariu al lui Annie Robin care a asistat la toate întîlnirile. A doua par-te a acestui capitol este dedicată mișcării Objectif 72 și celorlalți fondatori ai Grupului celor Zece: Robert Buron, Henri Laborit și Edgar Morin. Henri Laborit, mort în timpul acestei anchete, a fost una dintre figurile-cheie ale grupului, și ni s-a părut deci important să rezumăm cariera sa științifică și să reproducem cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
parte astăzi din Maison Grenelle, ansamblu de asociații ce vizează să "se mobilizeze pentru a contribui la o lume responsabilă și solidară". Un capitol consacrat explorării modului de funcționare, evoluției și influenței Grupului celor Zece precede o concluzie mai generală. FONDATORII GRUPULUI CELOR ZECE JACQUES ROBIN POVESTEȘTE ISTORIA GRUPULUI CELOR ZECE De-a lungul mai multor convorbiri, între august 1995 și aprilie 1996, Jacques Robin a încercat să dea cît mai multe informații despre începuturile Grupului celor Zece, despre obiectivele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
concordante ale acelorași evenimente, indicînd astfel punctele discutabile sau interpretările prea personale ale actorilor. Textul care urmează ne propune o versiune a istoriei Grupului celor Zece, aceea a lui Jacques Robin, care nu a fost doar unul dintre inițiatorii și fondatorii grupului, ci a urmărit și după aceea obiectivul apropierii dintre oamenii de știință și politicieni. CONVORBIRI CU JACQUES ROBIN (1995-1996) B.C. Cum v-a venit ideea, dumneavoastră și lui Robert Buron, de a crea un grup infor-mal, care să adune
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Piette le-a trimis documente ale Grupului celor Zece. B.C. Pe 22 noiembrie 1972 a avut loc o întîlnire de lucru cu membrii Clubului de la Roma pe tema creșterii economice. Ați pregătit această întîlnire cu Aurelio Peccei. J.R. Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, mort acum cîțiva ani, era un mare industriaș italian. Primele lucrări ale Clubului de Roma au suscitat în 1972 proteste vehemente, deoarece textul Clubului de la Roma a fost confundat mai mult sau mai puțin voluntar cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
clandestin Les Cahiers du Travaillisme français (Caietele laburismului francez), Robert Buron își adresează chemarea tuturor celor care "au interesul comun de a vedea cum se creează o societate mai corectă și mai frățească". Robert Buron, care este și unul dintre fondatorii Grupului celor Zece, explică într-un text din 1970 propriile motive de participare la întîlni-rile grupului, insistă mult asupra atmosferei simpatice a acestora și asupra folosului pe care îl trage de aici în calitate de om politic: "Să creez o bursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
1974), L'Inhibition de l'action (Inhibarea acțiunii) (1979), La colombe assas-sineé (Porumbelul ucis) (1983), Dieu ne joue pas aux dés (Dumnezeu nu joacă zaruri) (1987), L'esprit du grenier (Spritul din pod) (1992) etc. Henri Laborit este unul din fondatorii Grupului celor Zece și a participat chiar și înaintea întîlnirilor din strada Prony la apropierea dintre politicieni și savanți. Și-a expus ideile despre biologie și politică la întîlnirea Objectif 72 din decembrie 1968, întîlnire aflată la originea Grupu-lui celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fost prospectiv. Era un mate-matician-mecanic, se ocupa de relații cibernetice simple, dar refuza tot ce era prospectiv. B.C. Într-unul din articolele sale, Méthodes et critiques de la cybernétique (Metode și critici ale ciberneticii), Couffignal îl critica pe Norbert Wiener, considerat fondatorul ciberneticii, pentru ideea de a dori să facă mașini capabile să gîndească. J.S. A existat un soi de delir în legătură cu aceste mașini. S-a dorit să se găsească imediat în ele modelul precis al funcționării creierului: Louis Couffignal nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
altele, fără. E interesant, dar nimic mai mult. INTERVIU CU MICHEL ROCARD 74 M.R. Am început să asist la întîlnirile Grupului celor Zece în 1973-1974 și am fost prezent de vreo zece ori. Se puteau distinge două categorii de membri: fondatori și membri permanenți și invitați. Făceam parte mai degrabă din a doua categorie. B.C. Cum ați fost introdus în Grupul ce-lor Zece? M.R. E posibil ca omul care mi-a prezentat Grupul celor Zece să fi fost Jacques Attali
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
special în economie, și s-au întrebat ce reguli de corespondență să propună între modele și fenomene, ce definiții formale pentru complexitate, auto-organizare... Interesul pentru aceste modele ale auto-organizării e legat de preocupările de filosofie politică, provenite din cele ale fondatorilor economiei politice. Ideea de "mînă invizibilă", spre exemplu, a servit spre a pune pro-blema filosofică a unei societăți care se organizează de la sine, fără a avea nevoie de vreo intervenție externă, fie aceasta divină sau regală 108." Chestiunile tratate de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin a aborda motivațiile și interesele unora dintre participanții la acest tip de întîlniri informale ce îi adunau pe savanți și politicieni, și prin a studia rolul specific jucat de unii dintre ei, în special de Jacques Robin, unul dintre fondatorii grupului. Voi aborda apoi felul în care se traduc pluri-apartenența și transdisciplina-ritatea pe care le revendică membrii grupului. Va fi vorba apoi de evoluția grupului, de demersul, obiectivele și metodele sale. După o perioadă de funcționare destul de închisă, rezervată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trecut. Jacques Robin ținea loc de "constructor de rețele", deoarece cunoștea multă lume în sfere diferite: medic, apoi director al unei întreprinderi farmaceutice, interesîndu-se de multă vreme de politică, el frecventa medici, biologi, industriași, dar și politicieni. Poziția sa de fondator și organizator al grupului îi conferea un rol-cheie în această structură. Participa activ în fixarea obiectivului de a-i apropia pe politicieni și savanți și și-a prezentat de mai multe ori în anii '70 concepțiile sale, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
difuza manifestul ce acorda o importanță prea mare savanților, și mai ales biologilor, e abandonată în fața reticențelor unora dintre membrii grupului. Jack Baillet explică, într-o scrisoare datată 22 noiembrie 1971: Fără îndoială că, prin osmoză cu ideile unora dintre fondatorii săi (biologii) și cu practica experimentală a tuturor, grupul procedează și progresează asemeni unei ființe vii, adică prin încercări și erori, tato-nînd și modificîndu-și demersul dacă e cazul. De aceea proiectul "manifestului" e abandonat în fa-voarea întîlnirilor-dezbateri pe teme precise
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
situație față de care filosofii și guvernele mi se par azi cumplit de anacronici": această frază a lui Oppenheimer 141 rezumă ceea ce mulți savanți gîn-deau la începutul anilor '70. Ideea de a apropia oameni de știință și politicieni, clar formulată de fondatorii Grupului celor Zece, nu e cu adevărat nouă. Analiza lui Jean-Jacques Salomon 142 ne ajută să clarificăm legăturile care s-au țesut între știință și politică de-a lungul timpului. În secolul al XVIII-lea, Condorcet explica faptul că "în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei asociată crezului republican și exigenței de solidaritate. Ei amintesc în această privință de "promotorul dezvoltării intectuale", Henri Laugier, primul director al CNRS, considerat ca cel care a creat o punte între anii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Dupuy (Conjectura lui von Foerster): mai 1976 Întîlnire la Michel Serres la Vincennes: 17 iunie 1976 Întîlniri la Annie Robin: 16 noiembrie 1976 Invitat: Marian Apfelbaum: 21 decembrie 1976 (Omul și alimentele) SUMAR PREFAȚĂ 7 CUVÎNT ÎNAINTE 11 INTRODUCERE 13 FONDATORII GRUPULUI CELOR ZECE 24 Jacques Robin povestește istoria Grupului celor Zece 24 Convorbiri cu Jacques Robin (1995-1996) 26 Mărturia lui Annie Robin 68 Objectif 72 (Obiectiv 72): întîlnirea fondatoare 69 Robert Buron (1910-1973): politică și umanism 72 Henri Laborit (1914-1995
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
puțin Hexagonul nu și-a pierdut defel apetitul pentru frescele istorice și aventurile războinice și nici memoria conflictelor majore din ultimul secol. Și că juriul premiului Goncourt se întoarce la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Gheorghe Bibescu, se va păstra într-o rezervă prudentă, nu și ostilă; va fi însă partizanul entuziast al ideii de Unire. După revoluție, într-o lume care evolua rapid, omul nu și-a mai găsit locul, supraviețuind propriei legende de fondator cultural. Poezia lui V. poartă, adânc încrustată, pecetea unui gust de epocă. Vizibile mai mult decât oriunde în erotică, înfluențele vin dinspre lirica neoanacreontică, dinspre clasicismul epigonic italian și „mica poezie” franceză de sfârșit de secol XVIII. Astfel, Anacreon, Athanasios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
în fiecare zi, depozitul științei economice. Astfel economia, deși respinsă de învățământul oficial și expusă imputațiilor calomnioase sau inepte ale relei credințe și ale ignoranței, a putut să-și conserve în Franța rangul onorabil la care a fost ridicată de fondatorii și maeștrii săi în secolul al XIX-lea. Societatea Economiștilor nu a încetat să reunească spuma științei economice, dar de ceva timp în sânul său au apărut numeroase goluri. În 1845, ea l-a pierdut pe Théodore Fix, judiciosul autor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unul dintre primii glosatori ai operei lui Homer. Numele său a devenit, încă din epoca antică, asociat cu critica plină de zel și invidioasă (n. tr.). 38 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine, mai apoi, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine, mai apoi, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și om de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n.
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și om de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n. tr.). 42 Regele Midas, personaj mitologic grec care ar fi transformat în aur tot ce atingea (n. tr.). 43 "Mutualitatea serviciilor. Conform
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
1845 și octombrie 1846 cât și articolul Communisme din 27 iunie 1847 (n. ed.). 57 A se vedea articolul Libre-échange din 20 decembrie 1846 (n. ed.). 58 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine mai apoi, ca și Bastiat, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 59 Prescurtare de la expresia juridică latină ex aequo et bono, "conform
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în ultimă instanță într-un grup restrâns (grup familial, școlar, de muncă), iar în cazul activității sportive, lotul sau echipa sportivă. Apare astfel întrebarea în ce măsură grupul influențează individul și în ce măsură rezultatele activității lui depind de această influență. Sociometria al cărei fondator este considerat Iacob Levy Moreno, sociolog și psihiatru american, originar din România, s-a impus în forma ei clasică, ca o metodă de investigare a unor aspecte privind psihologia grupurilor mici. Obiectul studiilor și cercetărilor concrete ale sociometriștilor este preferința
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
militar de carieră. Urmează cursurile liceului din Găești (1950-1961), apoi e student la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești (1963-1966). Va lucra în învățământ până la pensionare, ca profesor în mai multe localități din județul Dâmbovița. Este, din 1997, fondatorul și directorul Editurii Bibliotheca din Târgoviște, secretar de redacție, iar din 2002 redactor-șef al revistei „Litere”, editată la Găești. Începe cu articole de psihopedagogie, în 1968, la revista „În slujba patriei”. Mai colaborează la „Dâmbovița”, „Graiul Dâmboviței”, „Literatorul”, „Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]