11,901 matches
-
Charlotte de Albret (1480 - 11 martie 1514), sora lui Ioan al III-lea de Navarra. Au fost părinții unei fiice, Louise Borgia, Ducesa de Valentinois, (1500 - 1553) care s-a măritat prima oară cu Louis al II-lea de La Trémouille, guvernator de Burgundia, și apoi cu Phillipe de Bourbon (1499 - 1557), Seigneur de Busset. Cesare a fost, de asemenea, tatăl a cel puțin 11 copii nelegitimi, printre ei Girolamo Borgia, care s-a căsătorit cu Isabella Contessa di Carpi, și Lucrezia
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
, numit și Sieur de Bienville (n. 23 februarie 1680, Montreal, Quebec, d. 7 martie 1767, Paris, Franța) a fost un colonizator și guvernator al Louisianei franceze, numit de 4 ori în această funcție între 1701-1743. A fost fratele mai mic al exploratorului Pierre Le Moyne d'Iberville. Jean-Baptiste Le Moyne era fiul lui Charles le Moyne și al Catherinei Primot. Originar din Dieppe
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
River. Înainte de a reveni în Franța, Iberville a înființat prima așezare din colonia Louisiana, în aprilie 1699 sub numele de Fort Maurepas (Vechiul Biloxi, aflat pe locul localității actuale Ocean Springs, Mississippi), și l-a numit pe Sauvolle de la Villantry guvernator, Bienville fiind secundul acestuia. După plecarea lui Iberville, Bienville a efectuat o nouă expediție pe fluviul Mississippi și s-a întâlnit cu vase englezești. Auzind de această întâlnire la întoarcerea lui Bienville, Iberville i-a cerut acestuia să înființeze o
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
o nouă așezare pe fluviul Mississippi, oriunde găsește teren solid. La cincizeci de mile în amonte, Bienville a înființat în 1699 Fort de la Boulaye. După moartea lui Sauvolle în 1701, Bienville a devenit pentru prima oară, la 21 de ani, guvernator al noului teritoriu. În 1701, mai rămăseseră doar 180 persoane în colonie, restul murind de malnutriție și boli. La recomandarea fratelui său, Bienville a mutat majoritatea coloniștilor într-o nouă așezare în actualul stat Alabama pe malul de vest al
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
actualul loc al orașului Mobile, Alabama în 1711 și construind un nou Fort Louis. Până în 1712, când Antoine Crozat a preluat administrația coloniei prin dispensă regală, colonia avea o populație de 400 de locuitori. În 1713, a sosit un nou guvernator din Franța, iar Bienville s-a mutat spre vest când, în 1716, a înființat Fort Rosalie pe locul actualului oraș Natchez, Mississippi. Noul guvernator, Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, nu a durat mult din cauza proastei gestionări și a
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
dispensă regală, colonia avea o populație de 400 de locuitori. În 1713, a sosit un nou guvernator din Franța, iar Bienville s-a mutat spre vest când, în 1716, a înființat Fort Rosalie pe locul actualului oraș Natchez, Mississippi. Noul guvernator, Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, nu a durat mult din cauza proastei gestionări și a lipsei de creștere în colonie. A fost rechemat în Franța în 1716, iar Bienville a preluat din nou conducerea, până când a fost înlocuit de
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, nu a durat mult din cauza proastei gestionări și a lipsei de creștere în colonie. A fost rechemat în Franța în 1716, iar Bienville a preluat din nou conducerea, până când a fost înlocuit de noul guvernator, Jean-Michel de Lepinay, sosit din Franța. Lepinay însă nu a rămas multă vreme, deoarece Crozat a cedat controlul asupra coloniei și administrația a trecut în seama lui John Law și a Companiei Indiilor condusă de el. În 1718, Bienville a
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
de Lepinay, sosit din Franța. Lepinay însă nu a rămas multă vreme, deoarece Crozat a cedat controlul asupra coloniei și administrația a trecut în seama lui John Law și a Companiei Indiilor condusă de el. În 1718, Bienville a redevenit guvernator al Louisianei, și în timpul acestui mandat a înființat orașul New Orleans, Louisiana. Bienville a scris directorilor Companiei în 1717 anunțându-i că a găsit o meandră a fluviului Mississippi, în formă de semilună, pe care o considera protejată de uragane
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
actualei clădiri Custom House, Bienville a botezat orașul „La Nouvelle-Orléans” în cinstea lui Filip al II-lea, duce de Orléans, principele regent al Franței. New Orleans a devenit capitala Louisianei franceze din 1723, în timpul celui de-al treilea mandat de guvernator al lui Bienville. În 1719, în timpul Războiului Cvadruplei Alianțe (1718-1720), Bienville mutase capitala Louisianei franceze din Mobile, care era prea aproape de front și de Pensacola spaniolă, înapoi la Fort Maurepas. Dar din cauza modificării poziției bancurilor de nisip, așezarea a fost
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
Pierre Dugué de Boisbriant, urmat de Étienne Périer. Bienville și-a reluat postul din Louisiana în 1733. Acest ultim mandat avea să fie marcat de conflicte cauzate de deteriorarea relațiilor cu băștinașii Chickasaw. Bienville a plănuit imediat o ofensivă, cerând guvernatorului districtului Illinois, Pierre d'Artaguette să i se alăture cu toată forța disponibilă în teritoriul Chickasaw, pentru un atac coordonat. Bienville a întârziat, iar d'Artaguette a atacat singur la 25 martie 1736, fiind învins. După mai multe săptămâni de
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
o a doua campanie și și-a adunat forțele la Chickasaw Bluff în 1739. Triburile Chickasaw au cerut pace, iar Bienville a semnat tratatul în aprilie 1740. După două campanii terminate departe de așteptări, Bienville a demisionat din funcția de guvernator. În timp ce aștepta venirea noului guvernator, Bienville a contribuit la înființarea unui spital care a fost înzestrat de marinarul Jean Louis. Bienville a coordonat și efortul de înlăturare a efectelor a două uragane care au lovit coasta Golfului Mexic în toamna
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
și-a adunat forțele la Chickasaw Bluff în 1739. Triburile Chickasaw au cerut pace, iar Bienville a semnat tratatul în aprilie 1740. După două campanii terminate departe de așteptări, Bienville a demisionat din funcția de guvernator. În timp ce aștepta venirea noului guvernator, Bienville a contribuit la înființarea unui spital care a fost înzestrat de marinarul Jean Louis. Bienville a coordonat și efortul de înlăturare a efectelor a două uragane care au lovit coasta Golfului Mexic în toamna lui 1740. Noul guvernator a
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
noului guvernator, Bienville a contribuit la înființarea unui spital care a fost înzestrat de marinarul Jean Louis. Bienville a coordonat și efortul de înlăturare a efectelor a două uragane care au lovit coasta Golfului Mexic în toamna lui 1740. Noul guvernator a sosit în 1743, iar Bienville s-a reîntors în Franța, unde a depus eforturi de a împiedica guvernul să transfere colonia Spaniei. Bienville a murit la Paris în 1767.
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
Balfour. Asociația musulmano-creștină a protestat împotriva arborării „steagului alb-albastru cu două triunghiuri inversate în mijloc”. Asociația a atras atenția autorităților asupra consecințelor grave ale oricărei implicări politice în arborarea drapelului. La sfârșitul aceleiași luni, Asociația musulmano-creștină a trimis un memorandum guvernatorului britanic cu ocazia aniversării unui an de la ocuparea orașului Jaffa, în care protesta împotriva unei eventuale proclamări a unui stat evreiesc Există mai multe implicații ale Declarației Balfour din 1917. Emiterea acestei declarații a influențat în mod hotărâtor „aliyah”, emigrarea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Cobilanschi și a enoriașilor G. Pașcovici și J. Danilevici, s-a început construirea unei biserici ortodoxe în localitatea Gura Humorului. Părintele Simeon a sfințit temelia noului lăcaș de cult la 29 septembrie 1876, în prezența baronului Hieronymus Freiherr von Alessani, guvernatorul Ducatului Bucovinei (1874-1887 și 1911-1913) și a lui Anton Keschmann, căpitanul districtual de Suceava ("Bezirks-Hauptmann von Suczawa"). El nu a reușit să-și ducă activitatea la bun sfârșit, pentru că a fost transferat în anul 1882 ca paroh la Corovia (sat
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
evoluția instituțională și socio-politică a orașelor ionice, astfel încât încercările de instaurare a isonomiei în aceste cetăți se confundă cu încercarea de eliberare de sub dominația persană. După eșecul expediție regelui Darius în nordul Marii Negre, ionienii se credeau capabili de succes. Aristagoras, guvernator numit de perși, sub numele de tiran, la Milet, proclamă în toamna anului 500 î.Hr. egalitatea politică a cetățenilor Miletului, urmat în celelalte cetăți ionice, și formează o alianța a acestora pentru a lupta cu perșii. Încercarea de a obține
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
În zona industrială Buzău-Sud au fost descoperite așezări geto-dacice, atribuite culturii Sântana de Mureș. Prima mențiune documentară a râului Buzău (sub numele de "Mousaios") este din secolul al IV-lea: într-o scrisoare din anul 376, trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor, arhiepiscopului din Caesarea Mazaca, se relatează martirizarea, la 12 aprilie 372, a misionarului creștin Sava, înecat de către goți în râul Buzău. Copii ale documentului "Pătimirea Sfântului Sava" se păstrează la Biblioteca Vaticanului și Biblioteca "San Marco" din Veneția
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
siegen.“) Războiul revoluționar francez i-au sporit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. Beaulieu a servit la izbucnirea Primului Război de Coaliție în aprilie 1792, ca comandant de divizie sub guvernatorul austriac al Olandei Austriece, Feldmareșalul Albert Prinț de Saxonia-Teschen. Deosebit de remarcat este faptul, că Beaulieu a avut determinarea de a fi primul general din Europa, care a implicat trupe revoluționare franceze într-o bătălie și le-a izgonit. Acest eveniment
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
intrat în Babilon, fără luptă". Nabonidus a fost scos din ascunzătoare lui, iar Cirus nu a ajuns decât în a 3-a zi a lunii Marchesvan (octombrie), timp în care Gobrias a condus în absența acestuia. Gobrias a devenit apoi guvernator al provinciei Babilonului. Câteva zile mai târziu, fiul lui Nabonidus a murit. S-a decretat doliu public timp de șase zile, iar fiul regelui Cirus al II-lea cel Mare, Cambyses al II-lea a participat la înmormântare. În această
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
câtorva universități americane. Deși Alexandru al III-lea nu a fost apropiat de Vladimir și exista o rivalitate între soțiile lor, Țarul a promovat cariera fratelui său. La o zi după decesul tatălui lor, el l-a numit pe Vladimir Guvernator militar al Sankt Petersburg, post care anterior fusese deținut de unchiul lor, Marele Duce Nicolai Nicolaevici. Vladimir a servit în Consiliului de Stat și a prezidat Comisia oficială care a supravegheat construirea Catedralei Sf. Saviour, construită între 1883 și 1907
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
Victoria. Prințul Eduard a fost numit Duce de Kent și Strathearn și Conte de Dublin în 23 aprilie 1799 și, câteva săptămâni mai târziu, numit General și comandant-șef al forțelor Britanice în America de Nord; în 23 martie a fost numit Guvernator al Gibraltarului, funcție pe care a deținut-o nominal până la moarte. Ducele de Kent a fost numit Mareșal al Forțelor 3 Septembrie 1805. El a fost primul membru al familiei regale care a trăit în America de Nord pentru o perioadă mai
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
parinților săi pe 22 iulie 1799 și a plecat cu vaporul la Halifax. A părăsit Halifax doar 12 luni mai târziu și a ajuns în Anglia pe 31 august 1800 unde îl aștepta numirea ca Lord locotenent al Irlandei. Numit Guvernatorul Gibraltarului de către Biroul de Război, publicat pe 23 martie 1802, Ducele și-a luat postul în primire pe 24 mai 1802 cu ordin expres de la guvern de a restaura disciplina printre trupele bete, dar disciplina sa aspră a provocat dezastru
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
Albert Victor Nicholas Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma (25 iunie 1900 - 27 august 1979) a fost un amiral și om politic britanic, unchi al Prințului Filip, Duce de Edinburgh. A fost ultimul vicerege al Indiei Britanice (1947) și primul Guvernator General al Indiei independente (1947-48). Mountbatten a fost asasinat de Armată Republicana Irlandeză (ÎRA), care a pus o bombă în barca lui, la Mullaghmore, în Irlanda. Louis Mountbatten s-a născut la Windsor, în Anglia. A fost cel mai mic
Louis Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/315437_a_316766]
-
a cerut, pentru sine, puteri depline în nordul Traciei și bani, obligându-se, în schimb, să apere hotarele Bizanțului de sârbi și de bulgari. Andronic cel Tânăr a fost sprijinit de nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei, deoarece rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Lesbos de tentativele de cucerire ale puterilor occidentale. Cele mai importante succese ale imperiului erau repurtate în Thessalia și în Epir. După moartea celui mai puternic dintre despoții thessalieni, Stefan Gabrielopulos Melissenos (mort în 1333), țara intra în plin haos. Guvernatorul imperial al Thessalonicului, Ioan Monomachos, se precipita aici, imediat urmat de împăratul însuși, iar partea septentrională a Thessaliei, până la frontiera catalană, era imediat încorporată Imperiului Bizantin. Triburile albaneze care se stabiliseră în Thessalia și reușiseră să-și păstreze până atunci
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]