11,504 matches
-
de stat” erau lacheii imperiali de la Bonn; victimele erau cei care se opuneau războiului american În Vietnam. În această logică bizară, tabloidul populist Bild Zeitung, care critica acerb politica studenților, era un nou Der Stürmer, studenții erau noii „evrei”, iar lagărele de concentrare naziste - doar o metaforă utilă pentru crimele imperialismului. Un slogan radical inscripționat În 1966 pe zidurile de la Dachau spunea: „Vietnam este Auschwitz-ul Americii”. Stânga extraparlamentară din Germania și-a pierdut astfel rădăcinile antinaziste. Înfuriate de faptul că Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1966 un autoportret: șapte tineri dezbrăcați pe fundalul unui zid - „Maoiști goi În fața unui zid gol”, cum a fost prezentată fotografia În Der Spiegel, În 1967. Accentul pus pe nuditate era menit să amintească imaginile cu corpuri goale, neajutorate, din lagărele de concentrare. Uite, părea să spună: mai Întâi au fost victimele lui Hitler, acum trupurile revoluționarilor maoiști, dezgolite demonstrativ. Dacă germanii se pot uita la corpurile noastre, vor putea Înfrunta și alte adevăruri. „Mesajul” - că promiscuitatea adolescenților va forța generația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituie principala sursă a istoriei sovietice și teoriei marxiste 1. Domnia terorii a luat sfârșit, dar nu și instituțiile și practicile pe care aceasta le crease: Gulagul continua să existe și zeci de mii de deținuți politici putrezeau Încă În lagăre sau În exil - jumătate dintre ei ucraineni. Sub Hrușciov, legile staliniste care limitau mobilitatea forței de muncă au fost abandonate, ziua de lucru a devenit mai scurtă, au apărut salariul minim, concediul de maternitate și sistemul național de pensii (de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libertatea de exprimare. El fusese deja arestat de KGB În 1963, acuzat că se află În posesia unor lucrări antisovietice și supus tratamentului forțat Într-un spital psihiatric. De această dată, el a fost condamnat la trei ani Într-un lagăr de muncă pentru „activități antisovietice”. Scandalul Siniavski-Daniel și reacția suscitată păreau să contureze clar situația din Uniunea Sovietică: ce se schimbase și ce nu. După orice criteriu În afară de propriul trecut, regimul era stagnant, represiv și inflexibil. Mirajul din 1956 pălise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Arhipelagul Gulag adăuga la mărturiile existente sute de pagini de informații și detalii, dar nu depășea ca fervoare morală și impact emoțional alte scrieri cu greutatea experienței: Călătoria În vâltoare a Evgheniei Ginzburg, publicată În 1967; memoriile Margaretei Buber-Neumann din lagărele sovietice și naziste, apărute pentru prima oară În germană În 1957; confesiunea amară a unei credințe rătăcite, scrisă de Wolfgang Leonhard În 1955, sau demistificarea chiar mai timpurie a Uniunii Sovietice de către Victor Serge și Boris Souvarine 1. Dar venea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tratament mult mai aspru. Poeta Natalia Gorbanevskaia a stat trei ani Într-un spital psihiatric de detenție, diagnosticată, ca alte sute de oponenți, cu „schizofrenie latentă”. Vladimir Bukovski, cel mai cunoscut dintre tinerii radicali, a petrecut 12 ani În Închisori, lagăre de muncă și secții psihiatrice sovietice Înainte ca protestele internaționale față de tratamentul la care era supus să ducă la eliberarea sa, În 1976, În schimbul lui Luis Corvalán, un comunist chilian. Cu excepția unor astfel de proteste ocazionale față de soarta anumitor disidenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Republicii Cehoslovace. E greu de spus acum cât de populară a fost „independența” Slovaciei din timpul războiului. În anii de după război, ea a fost discreditată atât de propriile acțiuni (Slovacia și-a trimis toți cei 140.000 de evrei În lagărele morții), cât și de dependența totală față de stăpânul nazist. După eliberare, Cehoslovacia a fost restaurată ca un stat unic și manifestările naționalismului slovac au fost descurajate. Ba chiar, În primii ani de stalinism, „naționalismul burghez slovac” se număra printre capetele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proprii, ci și vizibil indispusă de Întoarcerea celor de pe urma cărora se alesese cu slujbe, proprietăți și apartamente. Pe 19 aprilie 1945, sute de oameni au demonstrat În semn de protest În arondismentul IV din Paris, când un evreu Întors din lagăr a Încercat să-și recupereze apartamentul (ocupat acum de altcineva). Înainte ca mulțimea să fie Împrăștiată, demonstrația aproape că a degenerat Într-o revoltă, cu scandări de genul: „Franța pentru francezi!”. Fără să recurgă la un asemenea vocabular, venerabilul filosof
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu-i de mirare că Simone Veil, viitor ministru În guvernul francez, scria la Întoarcerea din Bergen-Belsen: „Am avut senzația că viețile noastre nu contau; și totuși, eram atât de puțini”. În Franța (ca și În Belgia), partizanii trimiși În lagăre au fost Întâmpinați la Întoarcere ca niște eroi: ei salvaseră onoarea națiunii. Însă evreii, deportați pe motive rasiale, și nu politice, nu puteau fi folosiți În acest scop. În orice caz, Charles de Gaulle (ca și Churchill) era suspect de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deranjat conceptul de crime Împotriva umanității (preferând formula crime Împotriva păcii) și pe parcursul procesului nu s-a referit deloc la deportarea sau uciderea evreilor 1. Trei ani mai târziu, editorialul din Le Monde din 11 ianuarie 1948, intitulat „Supraviețuitorii din lagărele morții”, a reușit să relateze despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din motive politice sau pentru că au opus rezistență ocupantului. Nu se făceau distincții În funcție de lagărele În care au fost trimiși oamenii sau de soarta care-i aștepta la destinație. Copiii evrei ferecați În trenuri și expediați la Auschwitz pentru gazare au fost numiți În documentele oficiale „deportați politici”. Printr-o ironie mușcătoare, deși involuntară, acești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a murit, În 1987, opera și importanța lui au Început să se bucure de recunoaștere În Franța. Ca și subiectul lui, Levi a rămas așadar mulți ani fără ecou: nimeni nu voia să asculte. În 1955, el nota că subiectul lagărelor devenise „lipsit de delicatețe”: „Riști să fii acuzat că pozezi În victimă sau că Îți expui părțile intime”. Același lucru a fost remarcat de Giuliana Tedeschi, altă supraviețuitoare de la Auschwitz: „Am Întâlnit oameni care nu voiau să știe nimic, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
expui părțile intime”. Același lucru a fost remarcat de Giuliana Tedeschi, altă supraviețuitoare de la Auschwitz: „Am Întâlnit oameni care nu voiau să știe nimic, pentru că și italienii suferiseră, la urma urmei, chiar și cei ce nu au fost trimiși În lagăre... Spuneau: «Pentru numele lui Dumnezeu, bine că s-a terminat», așa că multă vreme am păstrat tăcerea”3. Nici chiar În Marea Britanie, nu se discuta despre Holocaust În public. Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cei ce nu au fost trimiși În lagăre... Spuneau: «Pentru numele lui Dumnezeu, bine că s-a terminat», așa că multă vreme am păstrat tăcerea”3. Nici chiar În Marea Britanie, nu se discuta despre Holocaust În public. Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a terminat», așa că multă vreme am păstrat tăcerea”3. Nici chiar În Marea Britanie, nu se discuta despre Holocaust În public. Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la sfârșitul războiului nu erau de obicei identificați ca evrei 4. și acolo, evreii au preferat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preocupărilor publice nu numai În locuri unde existau motive bine Întemeiate pentru aceasta - În Polonia, de exemplu, sau În Austria (care, deși avea o populație de zece ori mai mică decât Germania antebelică, furnizase jumătate din personalul de pază al lagărelor de concentrare). Același lucru s-a Întâmplat În Italia (unde cei mai mulți nu aveau nimic să-și reproșeze) sau În Marea Britanie, unde anii războiului erau altminteri priviți cu mândrie și chiar cu o oarecare nostalgie. Declanșarea bruscă a Războiului Rece a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recicla În forme care să nu erodeze coeziunea fragilă a societății postbelice -, nu era apanajul exclusiv al Franței. Toate țările europene ocupate au avut un „sindrom Vichy”. Privațiunile Îndurate În timpul războiului de italieni, de exemplu, atât acasă, cât și În lagărele de prizonieri, au deturnat atenția publică de la suferințele pe care ei Înșiși le provocaseră altora - În Balcani sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adulți din RFG nu ezitau să declare că era „mai bine” să nu existe evrei pe teritoriul Germaniei. Faptul că În imediata vecinătate reperele atrocităților naziste erau relativ absente a Înlesnit astfel de poziții: naziștii avuseseră grijă să amplaseze principalele lagăre ale morții departe de „Vechiul Reich”. Ceea ce nu Înseamnă că proximitatea În sine este o garanție a sensibilității. Faptul că la Dachau, o suburbie a Münchenului, se putea ajunge cu un tramvai luat din centrul orașului nu i-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suburbie a Münchenului, se putea ajunge cu un tramvai luat din centrul orașului nu i-a ajutat pe localnici să Înțeleagă ce se petrecuse acolo: În ianuarie 1948, parlamentul bavarez vota În unanimitate pentru transformarea locului pe care se aflase lagărul nazist Într-un Arbeistlager, un lagăr de muncă forțată pentru „elementele parazite, asociale”. Hannah Arendt remarca În 1950, În cursul unei vizite În Germania: „Peste tot se poate observa lipsa de reacție față de tot ce s-a Întâmplat, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu un tramvai luat din centrul orașului nu i-a ajutat pe localnici să Înțeleagă ce se petrecuse acolo: În ianuarie 1948, parlamentul bavarez vota În unanimitate pentru transformarea locului pe care se aflase lagărul nazist Într-un Arbeistlager, un lagăr de muncă forțată pentru „elementele parazite, asociale”. Hannah Arendt remarca În 1950, În cursul unei vizite În Germania: „Peste tot se poate observa lipsa de reacție față de tot ce s-a Întâmplat, dar e greu de spus dacă este un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
derulate la Ulm În 1958, la arestarea și punerea sub acuzare a lui Adolf Eichmann și până la procesele gardienilor de la Auschwitz desfășurate la Frankfurt Între decembrie 1963 și august 1965, aceste proceduri judiciare au constituit totodată prima ocazie pentru supraviețuitorii lagărelor de a relata În public ce Înduraseră. În același timp, termenul de prescripție pentru crime a fost extins (deși nu abrogat, cel puțin deocamdată). Această schimbare de atmosferă a fost cauzată În mare măsură de un val de vandalism antisemit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
genocidului și „crimelor Împotriva umanității”, În locul „crimelor de război”, cu care fusese asociat până atunci național-socialismul. O nouă generație Începea să descopere natura și amploarea atrocităților naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
succesive pe postul național vest-german, el a fost urmărit de circa 20 de milioane de telespectatori - mai mult de jumătate din populația adultă. Întâmplarea a făcut ca difuzarea lui să coincidă cu un alt proces, cel al foștilor gardieni din lagărul morții de la Maidanek, reamintind publicului că subiectul era foarte actual. Impactul public a fost enorm. Cinci luni mai târziu, Bundestagul a votat abrogarea termenului de prescripție pentru crimă (Însă trebuie menționat că printre cei care au votat Împotrivă se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Își urmăreau interesele afaceriste pe scară largă prin ocuparea unor teritorii și declanșarea unor războaie. „Ziua Amintirii”, instituită de Walter Ulbricht În 1950, nu comemora victimele Germaniei, ci 11 milioane de „luptători căzuți În lupta Împotriva fascismului hitlerist”. Fostele lagăre de concentrare de pe teritoriul est-german - În special Buchenwald și Sachsenhausen - au fost transformate În „lagăre speciale de izolare” pentru prizonierii politici. Mult mai târziu, după ce Buchenwald fusese transformat Într-un complex memorial, ghidul vizitatorului afirma că scopurile declarate ale „fascismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războaie. „Ziua Amintirii”, instituită de Walter Ulbricht În 1950, nu comemora victimele Germaniei, ci 11 milioane de „luptători căzuți În lupta Împotriva fascismului hitlerist”. Fostele lagăre de concentrare de pe teritoriul est-german - În special Buchenwald și Sachsenhausen - au fost transformate În „lagăre speciale de izolare” pentru prizonierii politici. Mult mai târziu, după ce Buchenwald fusese transformat Într-un complex memorial, ghidul vizitatorului afirma că scopurile declarate ale „fascismului german” au fost „distrugerea marxismului, răzbunarea pentru Înfrângerea din primul război mondial și teroarea brutală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]