12,937 matches
-
tot atît de pe scurt ca aici. - Pînă la ce oră sunteți astăzi acasă? - Două, răspund sec. - O să treacă cineva să vadă problema. Aveți bonul 25. - Sigur, pînă la două, subliniez sceptic, gîndindu-mă că oricum n-o să vină nimeni duminică, în miezul zilei, așa că, la o adică, puteam pleca și mai devreme de acasă. Și conversația se încheie cu același schimb politicos de Bună ziua. Bizar e că în jumătate de oră chiar a apărut cineva, a reparat repede defecțiunea și a plecat
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
cochetează cu postura anonimului, împrospătîndu-se paradoxal prin coborîrea în obîrșii. Explicabil, sensibilitatea de grup aspiră spre forme concentrate, spre gnomism. Aforismul și imaginea poetică se oglindesc reciproc. "Înțelepciunea" se înfățișează vibratilă, încărcată de emoții, iar figura de stil capătă un miez sapiențial. Se află la mijloc o gîndire arhaică, structurată atît pe reflecția propriu-zisă, cît și pe răsfrîngerea ei în oglinzile imaginative care-i măresc expresivitatea, năzuind la un soi de pragmatism al idealității. Cîteva cugetări cu fior liric: "Trebuie să
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Telefil fabulă compilativă după Donici și Krîlov, în ediție revăzută și adaptată - Trecuse de miezul nopții și tocmai revedeam pe Prima Tv BigBrotheru’, că altfel nu pot adormi ( voi reveni cândva cu explicații), când aud pe palier lătratul câinelui-lup cu domiciliu stabil la ușa vecinului, patruped căruia dimineața noi, toți locatarii, îi zicem săru-mâna. De
Bacalaureatul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13700_a_15025]
-
lumina asta a pămînt miroase" ( Moartea furată). Ori: "...mă ascultă apa cum merg pe spinarea ei:/ fiecare pas îi tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
de D. Hurubă, guralivi până la dezmăț, deliranți până la caricatură. Ei se poartă ca și cum ar avea mereu în față un microfon, simptom clar al unei psihopatologii de amplitudine națională. Fraza are marca autenticității, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
alături de amorul întors cu fața în jos cu aripile atîrnîndu-i de pe catafalc, sînt și ele de plumb. Citită la acest cifru, opera poetică a lui G. Bacovia este o contemplare a universului artificializat de prezența poeziei, artificializat, adică frustrat de miezul lui viu, redus la a fi oarbă materie (al cărei plîns poetul îl aude în Lacustră), dat fiind că poezia nefiind în sine decît pur impuls formativ, principiu ritmic, nu are nici conținut și atunci universul e ținut să i
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Trezirea" spectatorului pentru a fi implicat direct în atmosferă și a fi participant serios la situațiile demersului scenic a fost una din mizele montării. Publicul conviețuia cu actorii pe spațiul scenei, era "violentat" pe un culoar "inițiatic" înaintea pătrunderii în miezul acțiunii. Totul s-a bazat pe provocare, o provocare bine gîndită și calculată de regizor, de Alexandru Dabija, directorul teatrului, de actorii fermecați de noua propunere. De-a lungul timpului, Hausvater și Odeonul au mai lucrat împreună La țigănci și
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
Princepele, adică a ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare complet, iar locul îi este luat de o experiență desfășurată într-un ipotetic infern. Acolo însă pedeapsa este chiar munca sisifică de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea niciunde
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
arată sondajele! * Cronicarului i-au plăcut cel mai mult textele care se ocupă de temă în linii mici, particulare, de carne vie, în special cel al Adrianei Babeți care își descrie o seară din viață și încheie dilematic: "Trece de miezul nopții. Ora unu a sosit, omu' negru n-a venit. Cine să fie omu' negru? Așa cum îl putem descrie, e omul nou. Dar care om nou? Vechiul om nou sau noul om nou? Din mine n-a plecat (încă) de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
întotdeauna, trage un inutil semnal de alarmă cu privire la lejeritatea și neseriozitatea dezbaterii, în vreme ce Ion Pop realizează o retrospectivă a discuțiilor de până acum din spațiul românesc. Bune exemplificări mai fac Livius Ciocârlie și Ion Simuț. Dar să intrăm propriu-zis în miezul dezbaterii. Referința zero a tuturor răspunsurilor este Canonul occidental al lui H. Bloom, o carte, în primul rând, onestă, care își asumă un punct de vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
e deschizător de drumuri. Galeria de personaje înfățișată de Boia a făcut subiectul a nenumărate analize și eseuri, dar cartea de față e prima sinteză istorică referitoare la oamenii diferiți. Autorul propune, de fapt, înlocuirea pluralului cu singularul. Acesta e „miezul tare“ al cărții. Oricît de deosebite ar fi între ele personajele imaginare de felul celor pomenite mai sus, toate sînt reductibile la un numitor comun, la un personaj unic, care vorbește despre o anumită structură de profunzime a psihicului uman
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
cu care se va căsători și alături de care va rămâne pâna la sfârșitul vieții (scriitorul a murit în 1987). Nimic interesant într-o astfel de prezentare neutră a unei fișe de viață civilă. Neutralitatea și lacunele o coboară în banalitate. Miezul subiectiv al dramei personale a tânărului Dimov se află în textul scrisorilor de dragoste, nesperat de generos în dezvăluirea, directă sau indirectă, a numeroase secrete. Leonid Dimov se născuse la 11 ianuarie 1926, în Basarabia, la Ismail, dintr-o mamă
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
chestiune, chiar dacă noi, neputincioșii, zăceam ore În șir, uzi și mânjiți din cap până În picioare, sau răbdam, cumplit, de foame. Cel care ar fi Îndrăznit era Împotriva partidului și conducătorului iubit. După povestioară, am ațipit. M-am trezit târziu, spre miezul nopții. Difuzorul Încă mai cânta. Niște vechi romanțe, pline de dor, m-au adormit din nou. Dimineața, același difuzor ne-a trezit cu noaptea În cap. Mai Întâi, imnul național, apoi un program de gimnastică, urmat de cântece patriotice. Totul
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
Preotul și-a dat jos patrafirul și a devenit om obișnuit. S-au aprins luminile și au urmat cadourile. Tanti Maria a primit și ea ceva În dar. Mie mi-au fost date câteva cutii cu bomboane. Eram Încântată! Spre miezul nopții, am fost Îmbrăcată Într-o cămășuță lungă, toată doar o broderie. Arătam Într-adevăr ca o prințesă. Toți cei din jur mă admirau. Preotul mi-a pus la mână un alt șireag de mărgele sfințite și mi-a făcut
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
stăteam noi astfel, amărâți și îngândurați, în jurul unei mese improvizate întinse de soțiile din grup, iaca trece pe acolo o bătrânică mânând câteva vaci la deal. Era îmbrobodită cu o basma, cu-n suman gros, de lână, pe ea, în miez de vară, cu o botă lungă în care se sprijinea. Făcu ochii mari când văzu atâta lume în pădure așezată pe iarbă, ca la praznic. După ce ne dădu binețe, bătrânica rămăsese cu ochii pironiți la unul din membrii echipei. Era
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
tăvălugului roșu cu secerea și ciocanul în mijloc peste o societate care luată prin surprindere părea învinsă de mojiciile și fărădelegile de neimaginat. Într-o narațiune fluentă și expresivă, uneori de un realism brutal, autorul Grig Gociu te transpune în miezul evenimentelor, te face părtaș la trăirile personajelor, îți scoate lacrimi sau zâmbete, dar mai presus de orice se obligă și te obligă să nu uiți. Să nu uiți istoria, acea istorie aflată dincolo de manualele școlare, trecută prin sufletele participațiilor la
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
prin crăpătura băncii”, că tot prin el a descoperit Țara despre care nu știa decât ceea ce-i povestise mama și că numai astfel s-a descoperit pe sine. Mărturisirea sa este, poate, unul dintre cele mai emoționante și pline de miez gânduri despre Eminescu („Cred că aveam 19 ani când am văzut și am luat în mână cartea sa. Descoperindu-l pe Eminescu, mi-am descoperit sufletul. Eminescu este o cetate cu o singură intrare și cu o sută de ieșiri
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
numea G.B.Shaw[6] - este în fapt un testament care cuprinde o premoniție a ceea ce avea să se însemne plecarea lui (15-16 ianuarie 2009) la „strămoși” și la întâlnirea astrală cu Eminescu, având cartea acestuia în mână („ Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărții Sale”). Cuprinde, în același timp, un mesaj încărcat de adânci semnificații vizând continuarea, ducerea mai departe și păzirea cu sfințenie a moștenirii lui culturale („Ci să nu
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
timpul coasei, iată,/ În ochii mei cei verzi.// Cosește, hai - ca iarba,/ Cu rouă și cu stea,/ Mai deasă și mai verde/ Să crească-n urma ta.” - Vreau să te văd; „Iubire! Tu, cea ocrotită / De dulcele luminii mirt, / Ca miezul unei sfinte azimi/ De coaja ei doar ocrotit. // Înconjurată de lumină, / Tu însăți din lumină vii. / Pre tine doar te am pe lume/ Și nu voi alte veșnicii. // Iubire! Ram de rouă sfântă, / Cânt unic, o, ce mă adaști. / asupra-ngândurării
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
carne de vita și de pește, mult peste și carafe cu vin roșu sau votca... Ca si cum acestea toate, de-ale gurii și de-ale băuturii nu i-ar fi ferit de ceilalți, de prigonitori, așezați totdeauna în centrul sau în miezul învechit sau putred al credinței, de scurgerea timpului... Pe deasupra trece un helicopter. Toți se uită în sus cu mîinile puse streașina la ochi. Se uită la el și babele satului, conservatoare, care, atunci cînd se instalase radioficația pe străzile lor
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
de observație întors către sine epuizează un șir lung de chinuri nu neapărat erotice, mai curând astenice, echivalente unui eșec prelungit. Mecanismul, radiografiat pe spații limitate, relevă în Ury Benador o instanță analitică de care nu ne putem dispensa, în miezul căreia deslușim o accepție ce nu s-a perimat: scindarea epicului între jurnal și miraj destructiv, totul trăit într-un carusel de stări întoarse pe dos, supuse erorii la infinit.
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
ordinea politică este respectată. Nu, dlor, libertatea presei și libertatea cuvîntului șunt subordonate libertătei alegerilor". Și, mai departe, adresîndu-se grupării junimist-conservatoare, o întreba: "Tăgăduiți că ați introdus în fiecare local de vot cîte o bandă de 70-80 de înși de pe la miezul noptei?", care îi lăsau să voteze numai pe cei știuți că oameni ai guvernului. Ba chiar a observat că "la alegerile din urmă am fost surprins de a vedea că inspectorul poliției știe numărul voturilor. Am voit să văd dacă
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
navă spațială, din care nu poți coborî cînd poftești, și în care ți-ai pierdut forță de gravitație. În cazul filmului Față în fața stai liniștit în fotoliu și studiezi dramă, căreia îi simți resortul demonstrativ și îi vezi coaja; iar miezul îl percepi că pe o punere în ecuație. "Ce-ar fi dacă?" Ce-ar fi dacă, în epopeea dosariadei, o celebra poeta ar descoperi că... Deși nici în România nu ducem lipsă de cazuri dramatice și spectaculoase, regizorul a preferat
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
de teribilă poveste, de narațiune a unei nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana, curînd/ Ghemul de sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc plîngînd/ Sub copita curvei crăiese./ Va ieși Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
poetului. Ca să vezi argument! Dl. Ungheanu și-a mai arătat o dată colții îngălbeniți de vreme liberalilor de ieri și de azi. Urmărind emisiunea de pe B1Tv mi-am zis că e un bine în unele rele: noroc cu prejudecata culturii de la miezul nopții, altfel, vă dați seama că inepțiile din suta de minute ale dlui Vasiliu ar fi fost difuzate la o oră de vîrf sau, Doamne ferește!, pe un post cu oarece audiență?
Un scandal by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14342_a_15667]