12,372 matches
-
celuloid !) în același an, Godard își făcea debutul cu A bout de souffle manifest cinematografic pur și dur, ce arunca în aer pretenția filmului de a fi un grefier corect și lipsit de imaginație al întâmplărilor, jonglând cu o libertate narativă absolut jubilatoare (conform adagiului godardian : Un film trebuie să aibă un început, un cuprins și o încheiere, dar nu neapărat în această ordine). Dacă adăugăm acestora cele două lungmetraje de ficțiune ale lui Resnais, puternic marcate de sursele lor literare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură, producând versiuni tragic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
frenezie de culori și sunete, de mirozne”, bucurie de viață. Realismul „acumulativ” se bazează pe descrierea meticuloasa, insistența, labirintica” din care ar rezulta „un fantastic al lucrurilor, o animare poetica a universului inert.” Ion Vlad subliniază ineditul fantasticului promovat, „ invenție narativa”, prin care ambiguitatea realității este polarizată, dar, consideram noi, nu multiplu, astfel încât drumul spre tainele universului sunt obturate. Mai mult, autodiegeza romanesca nu reușește să surprindă Lumea proteica, multiforma, decat superficial, probabil și pentru că scriitorul se joacă în permanență, supunând
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu trebuie uitat. Urmărind firul narativ al destinului Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu am riscat ca această carte de corespondență, despre care afirmam că a fost romanul sau poemul iubirii materne, să încline mai degrabă către „roman“. Dar nu puteam face altfel, căci se știe că poemele nu pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a evreului este un simptom că detaliile narative ale legendei erau totuși cunoscute În zonă și În epocă. Pentru cele câteva reușite poetice (alături de nenumărate stângăcii) și pentru faptul că textul este inedit, Îl reproduc mai jos, in extenso : Vremea se duce fără-ncetare, Eu de viață sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
său magic a devenit un act de formare a unui nou imperiu plastic, de relevare a unui nou tip de sensibilitate. A extins aria tematică, abordând elemente ale mitologiei populare pe care le-a tradus în compoziții, în care subiectul narativ este dominat de rigorile unei elaborate construcții cromatice bine elaborate: Născut pe strada Nicoriță, Momente de extaz, la Ciric, Eminescu într-o livadă de meri la Țicău, Eva, mireasa lui Massai, Hareta. Dintre expozițiile personale cele mai importante au fost
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
al personalității fotografiate ; poate că ăsta e rostul lui, iar noi, cei care credem în valoarea filmelor, în studierea și prezervarea lor, cei care tratăm filmul ca pe o extindere naturală a romanului și a teatrului, o formă de artă narativă capabilă de semnificație morală, ne pierdem timpul. Ce ne facem dacă toate filmele, în sinea lor, nu vor să fie altceva decît niște reiterări ale religiei imaginii și glamour-ului ? La vîrsta de 8-9 ani, încep să mă transform într-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
copil asupra artei spectacolului, fanteziile eroice de copil. Ăsta e Nicolaescu și așa a fost de la bun început. Dacă era un pic mai bun pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate, asta e din cauză că pe-atunci încerca să imite economia narativă a vechilor filme hollywoodiene. încă nu descoperise Frumosul. Acum are o idee clară despre Frumos (în cazul de față, despre eleganța Bucureștiului interbelic) și e la fel de infantilă ca ideea lui despre aventură. Deci nu, nu s a prostit pe parcurs
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acceptă năucit, dar regizorul scenarist nu dezvoltă relația lor și nici conflictul implicit dintre tată și fiu. Adevărul este că, deși Crialese (cu ajutorul operatoarei sale AgnŁs Godard) ne oferă multe clipe de transport, el ne cam privează de tradiționalele satisfacții narative și dramatice ale epopeii satisfacția de a vedea un personaj crescînd, o sămînță de conflict împlinindu-și promisiunea. Poate că lucrurile astea i se par prea tradiționale și, într-adevăr, poate că relativa lor convenționalitate ar fi tăiat din puterea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ăsta. La sfîrșitul vieții ei (și al romanului), Briony recunoaște că, din dorința asta de a repara care e tot o dorință de a face ordine , ea și-a falsificat încă o dată confesiunea. S-a întors de unde a plecat. Arta narativă înseamnă ordine, spune McEwan, dar, cu cît se leagă mai bine povestea, cu cît mai lucrate îi sînt simetriile, cu cît mai bine rostuite îi sînt detaliile, cu atît riscă să se îndepărteze mai tare de autenticitatea primului elan confesional
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
altă comedie sofisticată în stilul anilor 40. și lista continuă. Problema mea cu filmele astea este că nu mi se par sută la sută vii. De acord, sînt pline de viață (în sensul de personaje pitorești, detalii fistichii și întorsături narative amețitoare), numai că viața din ele e o reconstrucție academică a vieții din alte filme. Nu au un aer de muzeu (conțin multe tușe excentrice și, de obicei, sînt la zi în ceea ce privește reprezentarea violenței și a sexualității), dar atmosfera lor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ea, un regim al unei imagini exorbitate sub imperiul unei puternice exci- tații nervoase. Mâna și figura lui Gheorghe reapar în logica reprezentării în două episoade care înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la Golia, nebun pe care, spre stupefacția lui Zibal, reprezentanții autorității îl eliberează. Mulțimea creează în jurul său spațiul necesar ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul deformărilor plastice ale lim- bajului, însă este esențial de observat că practica clișeului la Caragiale are un caracter sistemic și în ceea ce are
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu se bazează exclusiv pe cuvinte. Eram atras de ideea că exista un vocabular de hieroglife, de semne, care, odată descoperit, devine un instrument de comunicare concret. Actorii pot dezvolta deci prin trupurile și vocea lor imagini care să Înlocuiască narativul, În special când cuvintele se devalorizează, când nu mai suntem obișnuiți să ascultăm. Printr-un astfel de șoc, atenția e captată și o percepție vie, directă, devine posibilă, iar odată cu ea - experiența unei lumi ascunse. Arden din Faversham e una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
da lovitura de grație, Îmbrățișându-l Într-un act de iubire sacrificată - era intenționat lucrată Într-un ritm ireal, Încetinit. Dura aproape cinci minute, era ca o formă de pantomimă sacră (ce corespundea În teatrul elisabetan cu celebrele dumb-shows, unde narativul Își schimba direcția, pentru a trezi În spectator un șoc prin acțiunea tăcerii În mișcarea fără cuvinte). Parcă suspendată În eternitate, ca un stop-cadru al istoriei, dilatând timpul real, moartea stilizată a lui Cezar invita la reflecție, depășea subiectivul, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Un critic Îl descria pe Nabokov drept „unul dintre romancierii cei mai originali care au apărut după Proust și Joyce...“. Pe lângă faptul că a reușit să stăpânească superb o a doua limbă, engleza, și să facă dovada unei extraordinare măiestrii narative și descriptive, el și-a Împlinit menirea printr-o concepție vizionară, prin vervă romantică și printr-o extraordinară capacitate de Înțelegere a specificului uman, trăsături caracteristice, dealtfel, Întregii lui creații. VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Traducere din limba
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări prin munți. Ca de obicei, Lermontov combina În poemul lui formule prozaice cu minunate efecte estompate, de fata morgana. Era considerabil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și uniformele dichisite, Încât am pus pe seama Închipuirii prăbușirea pe care o zărisem cu coada ochiului. 3 Pe lângă lipsa de experiență justificată, tânărul versificator rus nu mai avea de Înfruntat un handicap special. În contrast cu vocabularul bogat al versului satiric sau narativ, elegia rusă suferea de boala gravă a anemiei verbale. Numai când intra pe mâini bune reușea să-și depășească originea modestă - palida poezie franceză din secolul al optsprezecelea. Este adevărat că pe vremea mea o nouă școală Încerca să distrugă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
l-a omorât, tăindu-l în bucăți, împărțindu-i carnea și oasele oamenilor înfometați. În afara faptului că în Suedia se mănâncă (în trecut și în prezent) carnea de cal, povestea pare scoasă din Edda, culegerile de saga, tezaurul scandinav etic, narativ și liric în care cruzimea este amestecată cu o tandrețe virilă. Ultimele zile ale unui an fast. Deși la Centrul de Presă din Stockholm un coleg polonez a avut un grav accident, Andrei (Bart) nu se simte bine și au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în două sate învecinate: Bulzești și Melinești. Prietenul nostru, Pierre Zekeli, a fost primul traducător al lui Sorescu, poate cel mai capabil de a adapta finețea versurilor soresciene la tonul complicatei rigori suedeze, fără să slăbească intensitatea poetică a epicului narativ sofisticat. Altfel, poezia lui Sorescu, aparent ușor de tradus chiar de nepoței, suna așa cum editorul Vladimir Dimitrijevi¾ obișnuia să spună: poem de cabaret. În Sydsvenska Dagbladet a apărut o pagină despre Sorescu, scrisă de poetul și criticul Tommy Olofsson. El
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc, cu noi nevoi de delectare. Dintr-un epos egal cu celelalte în valoare tematică, literatura marină a devenit, începând deja cu secolul al XIX-lea, un teritoriu narativ secund, frecventat de copii sau de cititori de condiție intelectuală medie. Pirateria clasică se disipase, oricum, iar harta marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dar sărace imaginar. Realismul ficțiunilor marine capătă și el alte culori. Față de omoloagele lor din textele lui Defoe, Melville sau Stevenson, micile goelete din romanele lui Jack London sau bricurile din cele ale lui Joseph Conrad, deși au farmecul lor narativ, poartă, din plin, semnele unei noi lumi a vaselor. Sunt ultimele coră bii, în fața marilor schimbări tehnice ale plutirii și ale deplasării pe apă, pe care le aduce secolul al XX-lea. Despre pirateria contemporană nu voi spune decât că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pentru literatura de gen din toate timpurile. Cordingly menționează existența a încă unei cărți contemporane cu Istoria johnsoniană, The Four Years Voyages of Capt. George Roberts, publicată la Londra, în 1726, care ar fi putut rămâne și ea ca sursă narativă 14. E vorba de o relatare despre experiența lui Roberts ca prizonier al piratului Edward Low, care-l capturase în 1721, în largul Insulelor Capului Verde. Cu toate acestea în spate, plus romanul lui Robert Louis Stevenson, în secolul al XX
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a fenomenului (pirateria contemporană) au modificat perspectiva asupra marginalității acestei teme. Ea nu mai pare una a copilăriei literare, a facilului narativ, ci una cu certe valențe sociale, psihanalitice și artistice. Dacă literatura e un rezervor inepuizabil de toposuri și modele, de utopii alternative și de comentarii subiective ale istoriei, atunci putem vorbi, așa cum o face Virgil Nemoianu, de plăcerile și adevărurile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]