12,062 matches
-
1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței cu sultanul turc
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței cu sultanul turc sau sprijinirea rivalul său, Mustafa. Deși Murad este gata să redea Gallipoli Imperiului Bizantin, Manuel îl susține pe Mustafa Çelebi
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
în timpul asediului, Manuel și-a asigurat sprijinul. Murad al II-lea este într-adevăr forțat să se retragă din cauza rebeliunii unui dintre cei doi frați ai săi, Küçük Mustafa. Mustafa s-a proclamat apoi sultan în partea asiatică a Imperiului Otoman. În ciuda acestei victorii, Imperiul Bizantin se găsea în acel moment în fața unor probleme economice. De fapt, sultanul Mehmet al II-lea a avut succes în încercarea sa în 1453. Murad, între timp, distruge o mare parte a Moreei, capturând Salonicul
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Merzifonlu (n. 1634/1635 - d. 25 decembrie 1683) a fost un lider militar otoman și mare vizir, personaj central în ultimele încercările ale Imperiului Otoman de extindere în Europa Centrală și de Est. Născut din părinți turci în Merzifon, a fost adoptat de puternica familie Köprülü la o vârstă fragedă și a servit ca
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
Merzifonlu (n. 1634/1635 - d. 25 decembrie 1683) a fost un lider militar otoman și mare vizir, personaj central în ultimele încercările ale Imperiului Otoman de extindere în Europa Centrală și de Est. Născut din părinți turci în Merzifon, a fost adoptat de puternica familie Köprülü la o vârstă fragedă și a servit ca mesager la Damasc pentru cumnatul său, marele vizir Ahmed Köprülü. După ce
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
o vârstă fragedă și a servit ca mesager la Damasc pentru cumnatul său, marele vizir Ahmed Köprülü. După ce s-a distins, Mustafa a devenit un vizir în dreptul său propriu, iar prin 1663 sau 1666, Kapudan Pașa (Marele Amiral al Marinei Otomane). A servit ca un comandant de trupe de infanterie într-un război împotriva Poloniei în 1672, negociind termenii tratatului care a adăugat Podolia la Imperiul Otoman. Victoria a permis turcilor să transforme regiunile cazaci din sudul Ucrainei într-un protectorat
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
în dreptul său propriu, iar prin 1663 sau 1666, Kapudan Pașa (Marele Amiral al Marinei Otomane). A servit ca un comandant de trupe de infanterie într-un război împotriva Poloniei în 1672, negociind termenii tratatului care a adăugat Podolia la Imperiul Otoman. Victoria a permis turcilor să transforme regiunile cazaci din sudul Ucrainei într-un protectorat. În 1676, când a murit marele vizir, Mustafa l-a succedat. A avut puțin succes în combaterea unei rebeliuni a cazacilor care a început în 1678
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
obligat pe turci să încheie pace, revenind conducerea asupra cazacilor în mâinile țarului, cu excepția câtorva forturi de pe Nipru și Bugul de Sud. În 1683, a lansat o campanie la nord în Austria, într-un ultim efort de a extinde Imperiul Otoman, după mai mult de 150 de ani de război. Până la mijlocul lunii iulie, armata sa de 100,000 de oameni au asediat Viena (apărată de 10,000 de soldați habsburgi). Până în septembrie, a capturat o parte din ziduri și părea
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
urmă, viața. Pe 25 decembrie 1683, Kara Mustafa a fost executat la Belgrad, din ordinul lui Mehmed al IV-lea. A suferit o moarte prin strangulare, cu un cordon de mătase, pedeapsa capitală aplicată persoanelor de rang înalt din Imperiul Otoman. Capul lui Mustafa i-a fost prezentat sultanului într-o pungă de catifea.
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
a fost un asediu otoman al orașului bizantin Nicomedia care a durat între anii 1333 și 1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
a fost un asediu otoman al orașului bizantin Nicomedia care a durat între anii 1333 și 1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și a altor câteva state grecești. După asediul și capturarea Niceei din anul 1331, pierderea Nicomediei era
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și a altor câteva state grecești. După asediul și capturarea Niceei din anul 1331, pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
Bătălia de Pelekanon, cunoscută și sub forma sa latinizată Bătălia de la Pelecanum, a avut loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o încercare a acesteia de a ridica asediile otomane a orașelor din Anatolia. După ascensiunea lui Andronic în 1328, teritoriile imperiale din Anatolia au fost pierdute, de la aproape toată
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o încercare a acesteia de a ridica asediile otomane a orașelor din Anatolia. După ascensiunea lui Andronic în 1328, teritoriile imperiale din Anatolia au fost pierdute, de la aproape toată din partea occidentală a Anatoliei, în urmă cu patruzeci de ani, la câteva avanposturi împrăștiate de-a lungul coastei egeene și
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
Andronic a decis să atace armatele otomane care asediau Nicomedia și Niceea și spera să restabilească frontiera la o poziție stabilă. Alături de "domestikos" Ioan Cantacuzino, Andronic a condus o armată de aproximativ 4.000 de oameni. La Pelekanon, o armată otomană le-a blocat drumul. Cele două armate s-au ciocnit, iar turcii au fost alungați. Cu toate acestea, cea mai mare parte a armatei turcești s-a retras în dealurile situate la nord de câmpul de luptă. Încăierări ulterioare au
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
două armate s-au ciocnit, iar turcii au fost alungați. Cu toate acestea, cea mai mare parte a armatei turcești s-a retras în dealurile situate la nord de câmpul de luptă. Încăierări ulterioare au dus pierderi în rândul armatei otomane. A fost răspândit un zvon conform căruia împăratul a fost rănit mortal și a decedat, afectând moralul trupele, transformându-se, ulteror, în panică. Turcii i-au atacat pe bizantini, care au avut pierderi grele până ce "domestikos" a aranjat o retragere
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
săi ani de domniei acolo, până în cca. 1415/1416, fiind în toată această perioadă sub tutela generalului Demetrios Laskaris Leontares. După ce Ioan al VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost atacat de către otomani în 1422, iar Salonicul s-a aflat supusă unei blocade. Sub asediu, Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423. Ocuparea Salonicului de către venețieni a contribuit la izbucnirea primul dintr-o serie de războaie între Veneția și Imperiul Otoman. Însă, cetatea este cucerită de otomani în 1430. Din cauza bolii sale, Andronic a devenit călugăr la mai puțin de un an de la predarea Salonicului Veneției și s-a retras la mănăstirea Pantokrator din Constantinopol, decedând în 1429.
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
de comandă se subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Țării"”. După semnarea Convenției secrete cu Rusia la 4/16 aprilie 1877, prin care aceasta se obliga să respecte integritatea teritorială a României, necesitatea apărării țării contra unor posibile atacuri otomane, ca și iminența pătrunderii trupelor țariste în urma izbucnirii războiului ruso-otoman, au determinat proclamarea mobilizării generale la 6/18 aprilie 1877. Armata română s-a mobilizat în totalitate, constituindu-se pentru prima dată, mari unități operative de nivel divizie și corp
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
primejdia unei invazii din partea turco-mongolilor lui Timur Lenk a devenit tot mai iminentă. În 1393 Barkuk a poruncit execuția solilor lui Timur Lenk, care veniseră să-i ceară supunere. În consecință, Barkuk a înjghebat alianțe contra lui Timur, cu Imperiul Otoman, cu Hoarda de Aur și cu principatul Sivas. În 1395 Barkuk a plecat în fruntea unei oști în Siria, în așteptarea atacului mongol. Numai că Timur a trebuit să revină în India și mamelucii obținură un răgaz de câțiva ani
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
în județul Tulcea, în sud-vestul Deltei Dunării, la sud de brațul Sfântu Gheorghe. În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de "Orgamon", fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea "Doloșman" este otomană, provenind din cuvântul "dolaș" (obstacol) sau "dolașma" (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Complexul lagunar Razim-Sinoe, precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
arabii palestinieni pentru anul fatidic 1948 au fost Sanat al hudjaiydj sau Sanat al hidjra (Anul exodului) Inainte de adoptarea termenului Nakba de către mișcarea naționalistă palestiniană, „Anul Catastrofei” era pentru arabi anul 1920, când puterile coloniale europene au divizat Imperiul Otoman în mai multe state separate, după frontiere trasate de ele. Termenul Nakba a fost folosit întâia oară pentru evenimentele din Palestina din anii 1948-1949 în vara anului 1948 de către scriitorul și ideologul naționalist sirian Constantine Zureiq, în cartea sa "Maʿnă
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
în total douăzeci de uși. În timpul sultanilor mameluci (1250-1517), au fost rezidite zidurile moscheei, iar unul dintre minarete a fost reconstruit deoarece a fost distrus de un fulger. Tot sub conducerea mamelucilor mihrabul a fost și el reconstruit. În timpul sultanilor otomani, mormântul Profetului Mahomed este acoperit cu plumb, mihrabul este reconstruit, iar moscheea este extinsă . Este adăugat un minbar nou, a fost adăugat un al cincilea minaret , podeaua și mihrabul au fost făcute din marmură, acoperișul din plăci glazurate, a fost
Moscheea Profetului din Medina () [Corola-website/Science/329938_a_331267]