11,932 matches
-
pondere de 97% o avea combustibilul. Ca să o facă mai ușoară, inginerii de la NAȘĂ au fost nevoiți să recurgă la un artificiu tehnic. Rezervoarele de hidrogen lichid și oxigen lichid aveau o parte comună (partea de sus a rezervorului de oxigen și partea de jos a rezervorului de hidrogen), constituită din două folii de aluminiu separate de o structură tip fagure, realizată din fenol. Acest material ajuta la izolarea termică a părții comune a rezervoarelor, diferența de temperatură dintre ele fiind
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
structură tip fagure, realizată din fenol. Acest material ajuta la izolarea termică a părții comune a rezervoarelor, diferența de temperatură dintre ele fiind de 70 °C (125 °F). Această inovație a redus greutatea totală cu 3,6 tone. Rezervorul cu oxigen lichid era un container de forma elipsoidala, cu diametrul de 10 metri și 6,7 metri înălțime. A fost modelat sudând 12 secțiuni triunghiulare și două circulare la vârf și la bază. Secțiunilor triunghiulare li s-a dat formă, prin
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
din seria 500 din mai multe puncte de vedere: avea mai putine containere presurizate cu heliu, pentru că avea un singur timp de ardere, deci nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu învelișul exterior al
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pentru că avea un singur timp de ardere, deci nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu învelișul exterior al Skylab, prima stație spațială a Statelor Unite. În timpul misiunilor Apollo 13, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
RSO - Range Safety Officer) care era însărcinat cu acest lucru trebuia să trimită un semnal de activare, unor încărcături explozive plasate strategic pe suprafața vehiculului. Deflagrațiile aveau ca scop secționarea rezervoarelor de combustibil, pentru a ajuta la dispersia rapidă a oxigenului și hidrogenului lichid, și totodată prevenirea amestecului acestora. La câteva minute după lansare, cănd rachetă se află deja pe orbită josă a Pământului, după aruncarea turnului de salvare a echipajului, încărcăturile explozive erau dezactivate. Turnul de salvare a echipajului era
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
doar cu 2 trepte. Prima treaptă ar trebui să aibă același diametru că și secțiunile S-IC și S-II și să fie la fel de înaltă că cele două puse la un loc. Drept combustibil va fi folosit hidrogenul lichid și oxigenul lichid. Zborul va fi asistat în primele două minute de o pereche de propulsoare auxiliare cu combustibil solid, care vor avea 5 segmente față de cele 4 ale propulsoarelor actuale ale navetei spațiale. Prima treaptă va dispune de 5 motoare RS-68
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
mult accelerată și atinge cota maximă la 275 °C. O degradare termică a lemnului poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. Punctul de aprindere al lemnului este între 200 și 275 °C. În absență oxigenului se poate produce piroliza. Lemnul se formează din cambiu, situat între lemn și scoarță copacului (creștere secundară). Lemnul este utilizat în scopuri multiple și în mai multe forme: Arderea are loc în trei etape: în primă, lemnul este uscat la
Lemn () [Corola-website/Science/305909_a_307238]
-
determinând "colapsul" (denumit și "colabare"). Colapsul împiedică plămânii să se destindă adecvat în momentul inspirului, determinând scurtarea respirației și junghi toracic. ul poate deveni amenințător pentru viață dacă presiunea din torace împiedică plămânii să aducă în sânge cantitatea necesară de oxigen. Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractură costală, o plagă înțepată sau împușcată, sau de o manevră medicală, cu interesarea cel puțin a pleurei parietale (denumit și "pneumotorax secundar
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
brutală a dispneei, durerea toracică violentă și atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea vibrațiilor vocale, hipersonoritate și tacere la auscultație. În cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se folosește radiografia toracică. Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care măsoară nivelul oxigenului din sânge. Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severității bolii și la alcătuirea schemei de tratament. Pneumotoraxul minor necesită uneori doar observarea bolnavului de către un medic. Tratamentul constă în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin și, exceptional
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin și, exceptional, Mialgin sau opiacee (morfina, Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu codeină sau dionină și Tratamentul șocului când apare (pentetrazol, Nicetamid, Effortil, cofeină); repaus la pat și repaus vocal. În unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat pe mască facială. Cazurile mai severe, când fenomenele asfixice sunt grave, se tratatează prin introducerea unui ac sau a unui tub în cavitatea toracică și exuflație decompresivă. Ambele proceduri eliberează presiunea intrapulmonară și permit destinderea adecvată a plămânilor. În
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
formează oxizi și nu este atacat de cei mai mulți acizi. Este complet insolubil în acid azotic, puțin solubil în aqua regia, dar numai acidul sulfuric poate să-l dizolve complet, atunci când este sub formă de pulbere. În stare topită, rodiul absoarbe oxigen, dar odată începută solidificarea, oxigenul este eliminat . Fiind un metal nobil, rodiul pur este inert din punct de vedere chimic, dar devine foarte reactiv în combinațiile chimice. Rodiul întâlnit în natură este compus dintr-un singur izotop, Rh. Cei mai
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
atacat de cei mai mulți acizi. Este complet insolubil în acid azotic, puțin solubil în aqua regia, dar numai acidul sulfuric poate să-l dizolve complet, atunci când este sub formă de pulbere. În stare topită, rodiul absoarbe oxigen, dar odată începută solidificarea, oxigenul este eliminat . Fiind un metal nobil, rodiul pur este inert din punct de vedere chimic, dar devine foarte reactiv în combinațiile chimice. Rodiul întâlnit în natură este compus dintr-un singur izotop, Rh. Cei mai stabili radioizotopi sunt Rh cu
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
Fizica Stony Book, din New York, a produs izotopi de franciu cu masele de 209, 210 și 211, care sunt apoi izolați de către capcană magnetooptica ("magneto-optical trap" sau MOȚ). Rata de producere a unui anumit izotop depinde de energia fasciculului de oxigen. O rază de O din cadrul LINAC Stony Brook LINAC crează Fr în urmă reacției cu aurul: Au + O → Fr + 5n. Producția necesită un anumit timp pentru dezvoltare și înțelegere. A fost critic punctul în care aurul era adus în punctul
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
este observat și la lantanidul analog berkeliului, anume terbiul. Soluțiile apoase a ionilor de Bk au culoarea verde combinate cu acizii, iar culoarea ionilor Bk este galbenă în acid clorhidric și portocalie în acid sulfuric. Berkeliul nu reacționează rapid cu oxigenul la temperatura camerei, acest lucru datorându-se, probabil, stratului de oxid subțire ce apare la suprafața metalului. Totuși, acesta reacționează cu hidrogenul, halogenii, calcogenii și pnictogenii, formând compuși binari. Cu ajutorul difracției cu raze X au fost identificați diverși compuși ai
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
diferite temperaturi. Numărul de registru CAS al bromului este 7726-95-6. Holmiul are simbolul chimic Ho. Holmiul metalic are o tendință de a fi stabil la temperatura camerei. Holmiul devine mult mai reactiv atunci când este expus aerului umed, combinându-se cu oxigenul și formând oxidul de holmiu HoO, după reacția: Ca multe alte metale, elementul se dizolvă în acizi, formând săruri cu aceștia. De exemplu, reacția cu acidul sulfuric, în urma căruia se găsesc ioni Ho (III), galbeni. Holmiul nu este electropozitiv, fiind
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
Principalul minereu din care se extrage thoriul este monazitul. Thoriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în aer uscat și își păstrează luciul metalic pentru mai multe luni. Atunci când este adus în mediu umed și bogat în oxigen, începe să se oxideze, devenind treptat cenușiu, apoi negru. Proprietățile fizice se alterează în funcție de gradul de oxidare al metalului. Thoriul pur este moale, foarte ductil, putând fi laminat la rece. Pulberile metalice de thoriu sunt piroforice. În urma „arderii” thoriului în
Thoriu () [Corola-website/Science/305369_a_306698]
-
ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de hidrogen, se obține fluorura de ytriu. Folosind săruri de amoniu cuaternare ca extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare sunt îndepărtate, dar când contra-ionul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Ytriul e de asemenea folosit în fabricarea manșoanelor incandescente pentru felinarele cu propan ca înlocuitori pentru toriu, care e radioactiv. Utilizările în dezvoltare includ oxidul de zirconiu stabilizat cu ytriu, în particular ca electrolit solid și ca un senzor cu oxigen în sistemele de eșapament ale automobilelor. Ytriul e folosit în producția unei mari varietăți de granați sintetici, iar ytria e folosită pentru a fabrica granați de ytriu-fier ( sau YIG), care sunt foarte eficienți în filtrele cu microunde. Granații de ytriul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
al propulsării cu cel de sustentației produs de aripi, la avioane, respectiv de elicea orizontală, la helicoptere, realizează desprinderea de pământ și zborul. Motoarele folosite la propulsarea zborului de sustentație folosesc un carburant aflat la bordul aeronavei care arde pe seama oxigenului (numit adeseori și comburant) existent în aer. Zborul rachetă folosește un motor de propulsie, numit motor rachetă, care folosește energia degajată din arderea unui jet presurizat de carburant într-un contrajet, de asemenea presurizat, de comburant. Camera de ardere este
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
Administrarea de vitamina C este prescrisă pe cale orala în tratamentul carențelor corespunzătoare, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare și venoase, iar pe cale intravenoasă în caz de methemoglobinemie (creștere anormală a concentrației sangvine de methemoglobină, moleculă incapabilă să transporte oxigenul). În schimb, contrar unei idei răspândite, vitamina C nu are nici o influență directă asupra virusului gripal, acțiunea sa profilactică asupra gripei, răcelii comune și a oricăror infecții în general fiind nespecifică, explicată prin stimularea proceselor anabolice. Ingerarea excesivă de vitamina
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
prin crearea unei legături duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) își transferă electronii pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble a grupei carbonil sunt primiți de oxigenul carbonilului, pentru a forma un enolat. Oxoniul se deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această pierdere de protoni dă acidului ascorbic caracterul său acid. Întreaga reacție este deprotonarea enolului pentru a forma un enolat, unde sarcina negativă a
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
de potasiu, care formează cu amidonul un complex de culoare albastră, indicând sfărșitul titrării. Acidul ascorbic este oxidat foarte ușor și de aceea este folosit ca reducător în soluțiile de developare fotografică (printre alți compuși) și drept conservant. Expunerea la oxigen, metale, lumină și căldură distrug acidul ascorbic, deci trebuie păstrat la întuneric și răcoare, într-un recipient non-metalic. Forma oxidată a acidului ascorbic se numește acid dehidroascorbic. L-enantiomerul acidului ascorbic se mai numește și vitamina C (numele de „ascorbic" vine
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
E303 ascorbat de potasiu, E304 esteri ai acidului ascorbic cu acizi grași (i) ascorbil palmitat (ii) ascorbil stearat. Ascorbatul se comporă ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în condiții energetice favorabile. Oxidanții (numiți științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apă, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile și nereactive
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apă, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile și nereactive, necauzând nici un rău celulei.
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]