11,985 matches
-
Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Tatar-Bunar a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, sătul Tătărăști (nouă denumire a localității) a fost inclus în plasă Sărată, pierzându-și rolul de reședință de plasă. În perioada interbelică, au funcționat aici un azil de bătrâni și o societate pentru ajutorul săracilor . Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mari de evrei, români
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Tatar-Bunar a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, sătul Tătărăști (nouă denumire a localității) a fost inclus în plasă Sărată, pierzându-și rolul de reședință de plasă. În perioada interbelică, au funcționat aici un azil de bătrâni și o societate pentru ajutorul săracilor . Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mari de evrei, români și ruși. La recensământul din 1930, s-a
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
rafturi șampoane antimatreata, diferite jocuri, cărți și un congelator plin cu gheață. 44 de camere de luat vederi sunt tot timpul «cu ochii» pe ei, dar pot folosi baia în mod privat. Afară, lângă zona de picnic, se află o plasă de volei, un teren de fotbal și postere ale soldaților americani reconstruind Afghanistanul. „Mesajul este că lucrurile se îmbunătățesc. Vestea bună e că soldații se implică, reconstruiesc clădiri, le predau copiilor“, le-a spus Cannon. În apropiere de blocul patru
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
Schrödinger) care, însă, se dovedește a fi impropriu definită. Totuși, prin introducerea a ceea ce astăzi se numesc variabilele Ashtekar, aceasta conduce la un model promițător cunoscut ca gravitație cuantică cu bucle. Spațiul este reprezentat de o structură sub formă de plasă, denumită rețea de spin, care evoluează în timp în pași discreți. În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale și ale teoriei cuantice sunt acceptate ca neschimbate, și de la ce nivel se introduc schimbările, există numeroase alte tentative de a ajunge la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,94%), cu o minoritate de musulmani (8,3%). Pentru 4,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Tatlageac" sau "Tatlâgeac", făcea parte din plasa Mangalia a județului Constanța și era formată din satele Tatlageac-Buiuc și Tatlageac-Cuciuc, cu 568 de locuitori. În comună existau patru geamii (câte două în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 870 de locuitori în
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
sau "Tatlâgeac", făcea parte din plasa Mangalia a județului Constanța și era formată din satele Tatlageac-Buiuc și Tatlageac-Cuciuc, cu 568 de locuitori. În comună existau patru geamii (câte două în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 870 de locuitori în satele Mungeapunar de Tatlageac, Tatlageacu Mare, Tatlageacu Mic și Pervalia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, după ce satul Tatlageacu Mare a luat denumirea de "Domnița Elena", satul Tatlageacu Mic a fost rebotezat "Dulcești", iar
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
În iarna anului 101-102 d.C. aici a avut loc o mare confruntare între armatele regelui dac Decebal și legiunile romane conduse de Traian. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei făcând parte din comunele Enigea din plasa Medgidia și Hazarlâc din plasa Silistra Nouă ale județului Constanța. Comuna Adamclisi este consemnată însă în 1925 de anuarul Socec, având în compunere satele Adam-Klisi, Cherim-Kunis și Urluia, în plasa Traian a aceluiași județ, având 1795 de locuitori. Până în 1931
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
aici a avut loc o mare confruntare între armatele regelui dac Decebal și legiunile romane conduse de Traian. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei făcând parte din comunele Enigea din plasa Medgidia și Hazarlâc din plasa Silistra Nouă ale județului Constanța. Comuna Adamclisi este consemnată însă în 1925 de anuarul Socec, având în compunere satele Adam-Klisi, Cherim-Kunis și Urluia, în plasa Traian a aceluiași județ, având 1795 de locuitori. Până în 1931, fuseseră înființate și satele de
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
nu exista, satele ei făcând parte din comunele Enigea din plasa Medgidia și Hazarlâc din plasa Silistra Nouă ale județului Constanța. Comuna Adamclisi este consemnată însă în 1925 de anuarul Socec, având în compunere satele Adam-Klisi, Cherim-Kunis și Urluia, în plasa Traian a aceluiași județ, având 1795 de locuitori. Până în 1931, fuseseră înființate și satele de coloniști Abrud și Hațeg, care au format o comună separată cu numele de "Abrud"; tot în acel an, satul Cherim-Kunis este menționat cu numele de
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
aduceau ostașii și, presimțind ce înseamnă ocupația dușmanului, au părăsit satul. Revenirea Dobrogei la România a necesitat realizarea unei noi împărțiri administrative a provinciei, care să concorde cu legile românești adoptate special după 1880. Astfel, Dobrogea este împărțită în 8 plăși, 6 comune urbane și 94 de comune rurale. Topraisar aparținea plășii Mangalia, cu reședința la Mangalia. După alegerile din anul 1880 s-a format primul consiliu local al comunei care avea în componență pe: Gecai Curt Agi, Beghe Osman, Hagi
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
Revenirea Dobrogei la România a necesitat realizarea unei noi împărțiri administrative a provinciei, care să concorde cu legile românești adoptate special după 1880. Astfel, Dobrogea este împărțită în 8 plăși, 6 comune urbane și 94 de comune rurale. Topraisar aparținea plășii Mangalia, cu reședința la Mangalia. După alegerile din anul 1880 s-a format primul consiliu local al comunei care avea în componență pe: Gecai Curt Agi, Beghe Osman, Hagi Mola Omer, Gelil Zidula, Ismail Muedin - aleși, Bari Abduraman, Nicolae Sufianu
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
îndrăgostită de arte, relevându-și talentul în muzică, poezie și pictură; în pronaosul bisericii din Florești, a executat un portret al tatălui-ctitor. În corespondență să din această perioadă, poetul invită prietenii să-i scrie la: «Adresa: M. Eminescu, com. Florești, plasa Jiul de Sus, județul Dolj - Stația Telegrafo-Poștală Filiași» (satul Florești aparține azi județului Gorj). Într-o scrisoare către colegii din redacția "Timpului", poetul aprecia ținutul ca fiind deosebit de pitoresc: «Locul în care sunt e cât se poate de frumos. Râuri
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,65%), cu o minoritate de penticostali (1,61%). Pentru 2,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița-Dealul a județului Dâmbovița și era compusă din satele Hulubești, Gămești și Strâmbu, cu o populație de 1276 de locuitori. Comuna, cu un teritoriu foarte împădurit, avea o școală, trei biserici și mai multe mori de apă. La acea vreme
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
Hulubești, Gămești și Strâmbu, cu o populație de 1276 de locuitori. Comuna, cu un teritoriu foarte împădurit, avea o școală, trei biserici și mai multe mori de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Butoiu, formată din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus și Valea Dadei, cu o populație de 995 de locuitori. În comună funcționau o școală clădită de locuitori, o biserică și o mănăstire, precum și 6 mori de apă
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
comună funcționau o școală clădită de locuitori, o biserică și o mănăstire, precum și 6 mori de apă. Și această comună fiind una acoperită de păduri, locuitorii se ocupau mai mult cu lemnăria. În 1925, cele două comune sunt consemnate în plasa Bogați a aceluiași județ, în aceleași alcătuiri respective. Comuna Hulubești avea 2675 de locuitori, în vreme ce comuna Butoiu avea 1287 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Găești din regiunea Argeș. La un moment dat, comuna
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
2,81% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,04%). Pentru 2,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din satele Bunghi, Pâncești, Patricheni, Poenari, Săcăleni, Tălpălăi și Zimbru, având în total 1963 de locuitori ce trăiau în 500 de case. Existau în comună patru biserici (două de zid și
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
Tălpălăi și Zimbru, având în total 1963 de locuitori ce trăiau în 500 de case. Existau în comună patru biserici (două de zid și două de lemn) și două școli primare mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2800 de locuitori în satele Bunghi, Pâncești, Poenari și Tălpălăi și în cătunele Holm, Patricheni și Zimbru. În 1931, comuna și-a schimbat denumirea în "Poenari" întrucât reședința se mutase în satul Poenari. În 1950, comuna Poenari a fost
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
1,74% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,26%). Pentru 1,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bolintin a județului Dâmbovița și avea o școală mixtă. Restul satelor actuale ale comunei compuneau comuna Brezoaia, din plasa Snagov a județului Ilfov, comună ce avea în compunere cătunele Brezoaia, Cămărașu, Căscioarele și Drugăneasca, cu 1322 de locuitori ce trăiau
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
26%). Pentru 1,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bolintin a județului Dâmbovița și avea o școală mixtă. Restul satelor actuale ale comunei compuneau comuna Brezoaia, din plasa Snagov a județului Ilfov, comună ce avea în compunere cătunele Brezoaia, Cămărașu, Căscioarele și Drugăneasca, cu 1322 de locuitori ce trăiau în 324 de case. În comuna Brezoaia funcționau 3 biserici, la Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, precum și o școală mixtă
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
funcționau 3 biserici, la Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, precum și o școală mixtă construită în 1886. În 1925, comuna comuna Brezoaia avea aceeași componență, era tot în județul Ilfov și avea o populație de 2727 locuitori. Comuna Brezoaiele era inclusă în plasa Ghergani din județul Dâmbovița și era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București și în perioada care a urmat comuna Brezoaia a fost
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
7,2% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,61%). Pentru 7,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Gostieni, Asan Aga, Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, având în total 2089 de locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 77 de elevi, patru biserici și trei mori
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
de Jos și Răsucenii de Sus, având în total 2089 de locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 77 de elevi, patru biserici și trei mori cu aburi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a aceluiași județ și comuna Cucuruzu, formată doar din satul de reședință cu mahalalele Cucuruzu de Jos și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori. Existau și aici două biserici și o școală mixtă cu 55 de elevi (din
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori. Existau și aici două biserici și o școală mixtă cu 55 de elevi (din care 35 fete), iar principalul proprietar de pământ era Nicolae Gherassi. Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune plasa Câlniștea, comuna Răsuceni având 2580 de locuitori în satele Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, după ce celelalte sate s-au desprins pentru a forma comuna Asan-Aga; și comuna Cucuruzu având în satul ei 2872 de locuitori. În 1950, comunele
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,79%), cu o minoritate de baptiști (2,43%). Pentru 4,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Buturugeni, Prisiceni, Plopi și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plasa Neajlov a județului Vlașca și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori. Aici erau o biserică (la Gâstești-Români) și o școală mixtă cu 64 de elevi (dintre care 26 fete). Anuarul Socec din 1925
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]